Când te lupți cu un autocrat te lupți cu toți, cu boții ruși, cu sistemele de supraveghere ale Chinei, cu armele furnizate de Iran și cu banii tuturor. Axa autocraților, clubul exclusivist al nebunilor potentați, oferă siguranță și protecție membrilor săi.
Insensibili la criticile internaționale, se felicită pentru faptul că domnesc peste economii prăbușite și populații lipsite de drepturi prin cele mai brutale metode, iar din izolarea internațională își fac un titlu de glorie. Bunăstarea altor state, ideile liberale, UE, NATO, Occidentul sunt dușmanii lor pentru că le amenință puterea și le subliniază slăbiciunile și cacealmaua, fandoseala și ipocrizia.
Greșeala occidentalilor în privința orocărei autocrații a constat în încrederea că relațiile diplomatice și cele comerciale pot îmblânzi fiara, conducând-o insesizabil pe drumul unui progres asemănător cu cel al țărilor democratice. Este ceea ce s-a încercat și în cazul Rusiei, și al Chinei, dar încrederea și corectitudinea au fost luate drept slăbiciune și neghiobie. Bunăstarea nu s-a generalizat la nivelul populației, ci a întărit puterea discreționară, făcând-o să viseze la extinderea ei peste granițe, la jocuri politice internaționale și confiscarea democrațiilor occidentale. Nu democrația și ideile liberale sunt cele care s-au răspândit, ci pornirile iliberale, extremiste, intoleranța, ultraconservatorismul și naționalismul.
Niciun sistem politic, fie el autocrație, fie democrație, nu este garantat pe vecie, oricât ar părea de nedrept ca minciuna, corupția, ipocrizia să fie preferabile vreodată adevărului, corectitudinii și libertății. Oamenii renunță la drepturile lor cu o ușurință irațională, de neînțeles pentru elitele care s-au străduit să le facă viața și viitorul mai bune, din motive absolut absurde. Ca exemplu, Applebaum menționează sfârșitul anilor ’80, când rușii erau convinși că „schimbarea prin comerț” va conduce Rusia pe drumul reformei prin legăturile cu lumea exterioară și că vechiul sistem va fi distrus fără putință de întoarcere. Putin, în 1992, se arăta a fi un om al progresului, un susținător al micilor întreprinzători, dar nostalgia după imperiul sovietic a fost mai puternică, iar pornirile (pseudo)democratice doar o capcană, o iluzie, o perdea de fum menită să ascundă escrocherii financiare, societăți fictive, afaceri clandestine, contracte dubioase, achiziții, deturnări de fonduri. Companii și bănci occidentale, oameni politici și avocați au înlesnit aceste „afaceri”, au mușamalizat escrocheriile și au profitat de pe urma lor, cum ar fi, în 1992, când la Frankfurt se înregistra „St. Petersburg Real Estate Holding”, cu Putin membru al consiliului de experți, o companie despre care serviciul german de informații a avertizat că se ocupă cu spălarea de bani rusești și a celor proveniți din traficul de droguri. Unul dintre primii parteneri ai lui Putin era fratele ministrului economiei din Liechtenstein, iar Schröder este cel care l-a ținut la curent pe Putin cu toate detaliile investigației.
Lumea finanțelor occidentale, subliniază A. Applebaum, este la fel de cinică și amorală ca mediul KGB/FSB: liderii politici occidentali vorbeau despre valorile democratice, europene, liberale, în timp ce instituțiile financiare și companiile occidentale contribuiau la consolidarea autocrației și fărădelegii. Dublul standard occidental, care a fost vizibil nu numai în relațiile cu Rusia lui Putin, ci și în nemulțumirile legate de instaurarea reformelor democratice în Hong Kong. „Ficțiunea” Yukos-Rosneft, în urma căreia Rosneft a fost listată la bursa de valori din Londra, cu susținerea JP Morgan și a altora de asemenea anvergură, a atras investitori din cele mai bogate democrații – o inginerie financiară mincinoasă larg acceptată de președinți, prim-miniștri și jurnaliști prezenți la conferința organizată de Putin în cadrul summitului G8 din 2006 de la St. Petersburg.
Cazuri concrete, nume, date, locuri, fără a încerca să scuze pe cineva, indiferent de poziția înaltă și renumele celui care a dat mâna cu diavolul din pură lăcomie. A. Applebaum a făcut o munca de documentare serioasă, a mers în țările despre care scrie, a discutat cu oamenii, dar recunoaște că nu putem afla tot, dar chiar și atât cât aflăm din „Axa autocraților”, și nu e puțin, este de natură să ne îngrozească, nu numai pentru trecut, dar și pentru viitor. Important este să aflăm atâta cât este posibil și să vorbim despre aceste lucruri, să arătăm cu degetul spre cei vinovați, oricine ar fi ei. Americanii condamnă corupția rusească și ucraineană, dar uită în mod convenabil cât de mult au favorizat și încă favorizează corupția.
Există un „tărâm separat”, foarte bogat si de mari dimensiuni, creat de autocrați și finanțele internaționale, care se sustrag legislației și regulilor economice obișnuite, pe care jurnaliștii îl investighează, și care au legături nu numai cu frauda, deturnarea fondurilor, jefuirea cetățeanului de rând, dar și cu traficul de droguri. Acest tărâm nu cuprinde doar paradisuri fiscale din insule ori state din Africa, ci regiuni industriale din SUA și chiar zone rurale din Marea Britanie. Agenții imobiliari, proprietarii de fabrici, bancherii, polițiștii nu pun întrebări când banii sunt foarte, foarte mulți – de la mic la mare, toți pun umărul la subminarea legii în propria țară.
Ceea ce se întâmplă în Rusia se întâmplă și în Venezuela. Hugo Chávez a transformat țara într-o cleptocrație, deși le-a promis cetățenilor că va eradica corupția și le va îmbunătăți viața. În schimb, a distrus toate instituțiile democratice în timp ce perora despre chiar despre democrație: statul a devenit un sindicat al crimei în care funcționarii respectă o singură lege – omertà. Banii furați din industria petrolieră erau ascunși în bănci elvețiene, iar populația sărăcită era ținută sub control cu ajutoare sociale. „Peisajul” economic venezuelean era sinistru, iar în acest timp oamenii politici occidentali se fotografiau cu Chàvez și își exprimau încrederea în el, corupția și înfometarea cetățenilor (78% dintre venezueleni mâncau prea puțin) devenind doar mofturi jurnalistice. Venirea lui Maduro a atras axa autocraților. China, Cuba, Turcia, Iranul și-au dat mâna pentru a-l ține la putere pe Maduro, iar banii făcuți în Venezuela sunt folosiți de către Putin în războiul împotriva Ucrainei.
În anul 2000, Clinton și o încăpere plină de experți în politică externă se amuzau de ideea posibilității controlului internetului de către China. „Marele Zid de Foc” este numele sistemului chinez de management al internetului și presupune un sistem sofisticat de blocaje, filtre, credite sociale, interdicții și supraveghere a utilizatorilor, online și offline. Acest sistem a fost posibil datorită lui Microsoft, Yahoo, Cisco Systems- echipamente și tehnologie, inclusiv de blocare a traficului, Google până în 2010. Oricine nu se conectează la internet este suspect.
Dispozitive de supraveghere au fost vândute de chinezi în Mexic, Africa de Sud, Brazilia, Pakistan, Serbia, Singapore și, fără îndoială, îi vor tenta și pe alți lideri. Pentru siguranța populației, auzim! Cu cât se vor răspândi mai mult, cu atât nimeni nu-și va mai pune probleme de ordin etic.
Retorica autocraților s-a modificat. Au înțeles că oamenii sunt atrași de ideile democratice, libertate și drepturile omului și nu le mai interzic, dar le otrăvesc prin propagandă, inculcându-le faptul că nu există nimic de admirat în societățile occidentale, ci dimpotrivă. „Scopul nu este să-i faci pe oameni să creadă o minciună, ci să-i faci să se teamă de mincinos.” „Potopul de minciuni” are rostul de a ameți auditoriul, încât indignarea să se înece în nihilism. Retorica antidemocrată câștigă tot mai mult teren; campaniile de propagandă, puse la punct în cele mai mici amănunte, vizează nu numai mass-media, social-media, cumpărarea jurnaliștilor și elitelelor, dar și înființarea Institutelor Confucius și camerelor de comerț chineze. Miliarde investite în presa internațională, filme, fotbal, divertisment, la care se adaugă blocarea site-urilor străine, trolling online, presiuni legislative asupra agențiilor de știri, atacuri cibernetice.
Nici principiul respectării drepturilor omului nu scapă atenției autocraților, el trebuie revizuit, transformat, înlocuit, iar când criticile se fac auzite, ele trebuie neutralizate cu un singur cuvânt care îi face pe toți să se ridice în picioare, cu să ducă mâna la inimă: suveranitate. Rusia și China forțează schimbarea sensului termenilor în diplomație, preferate fiind neutralitatea, confuzia, dublul sens al exprimării.
Totul este realizat într-un mod foarte abil, China fiind prezentată pozitiv și atractiv de către asociații studențești și grupuri comerciale. Russia Today a fost preluată de China și a deschis birouri în Africa, urmând America Latină și Orientul Mijlociu.
Unde sunt televiziuni, desigur există și agenții de știri cu identitate falsă care se pretind imparțiale, dar care aparțin autocraților, menite să răspândească teorii conspiraționiste, fake news și propagandă antidemocratică, să discrediteze medicii si acțiunile filantropice.
Toate cele de mai sus alcătuiesc un tablou copleșitor al narațiunii controlate și contrafăcute. Cu o asemenea rețea, de proporții uriașe, ne confruntăm și ne mirăm că tot mai mulți cedează în fața asaltului condus pe toate căile posibile. Nimic nu a rămas neacoperit, se folosesc până și de grafitti. Cel care nu poate face față, care nu reușește să-și păstreze rațiunea și valorile în aceste condiții, nu știu cât de mult poate fi condamnat. Unde există o falie cât de mică în societate, o frustrare, apar imediat nălucile răuvoitoare și creatoare de haos – propagandiștii chinezi și ruși, a căror intenție este să facă în așa fel încât tăcerea să se aștearnă peste faptele lor, oamenii să intre într-o stare de apatie și indiferență, ca lumea întreagă să devină locul de joacă pentru gașca de demenți.
