România în fața renunțării graduale la cărbune: o alegere dificilă, dar necesară

Alexandru Ciocan

În 2025, conceptul de securitate energetică nu mai poate fi redus la disponibilitatea capacităților de generare convenționale sau a rezervelor de combustibili fosili. Stabilitatea sistemului depinde de flexibilitate, diversificare, interconectare regională, integrarea surselor regenerabile și capacitatea de a gestiona variațiile de producție și consum în timp real.

Comentariul publicat azi de EPG analizează argumentele pentru prelungirea funcționării centralelor pe cărbune și arată că:

• Unitățile pe lignit sunt ineficiente nerentabile, supraviețuind doar prin subvenții și injecții masive de fonduri publice;

• Invocarea „securității energetice” ca justificare pentru menținerea lor este în mare parte eronată, întrucât nu răspunde nevoilor unui sistem energetic modern;

• Impactul de sănătate publică în comunitățile din jurul centralelor pe cărbune este unul major, iar întârzierea investițiilor alternative accentuează vulnerabilitățile economice și regionale.

Analiza propune un cadru de măsuri pentru o tranziție predictibilă și justă:

• Retragere predictibilă și etapizată a capacităților pe cărbune, cu respectarea angajamentelor asumate;

• Accelerarea investițiilor în noi capacități de producție a energiei din surse regenerabile, finalizarea proiectelor pe gaze naturale și extinderea capacităților de stocare;

• Măsuri socio-economice pentru o tranziție justă, prin reconversie profesională și sprijin adaptat comunităților miniere;

• Reutilizarea infrastructurii existente în amplasamentele fostelor centrale pentru a reduce costurile de investiții.

Pentru mai multe detalii, puteți citi publicația integrală pe site-ul EPG, AICI.

Vă mulțumim pentru interesul acordat. 

Cu stimă,

Echipa EPG