Uniunea Europeană trebuie să își apere piața unică în fața Chinei prin reguli clare de acces, nu prin reacții izolate, întârziate și ușor de neutralizat de Beijing, susține Andrew Small într-o analiză de politici publicată de European Council on Foreign Relations. Analiza avertizează că Europa pierde capacitate industrială, își adâncește dependențele critice și rămâne vulnerabilă la presiuni economice într-un moment în care China sprijină economia de război a Rusiei și concurează direct sectoarele industriale europene.
Pe scurt
-
European Council on Foreign Relations spune că Uniunea Europeană trebuie să treacă de la reacții punctuale față de China la o strategie coerentă de protejare a pieței unice.
-
Analiza propune șase condiții de acces la piața europeană, prezentate ca „cele șase refuzuri”.
-
Condițiile vizează reciprocitatea, concurența corectă, evitarea monopolurilor strategice, securitatea produselor conectate, transparența firmelor și excluderea companiilor care facilitează amenințări la adresa Europei.
-
European Council on Foreign Relations avertizează că deficitul comercial al UE cu China și dependențele industriale pot slăbi economia și securitatea europeană.
-
Autorul propune ca UE să folosească simultan multe instrumente existente, într-o tactică de acțiuni multiple coordonate, pentru a face presiunea europeană mai greu de contracarat de Beijing.
Analiza pleacă de la o constatare simplă: liderii europeni înțeleg mai bine decât în trecut riscurile pe care le ridică China pentru industria, economia politică și securitatea Europei, dar au răspuns până acum prea fragmentat. UE a folosit câte un tarif vamal, câte o investigație, câte o restricție de securitate și câte o măsură sectorială, oferind Beijingului timp și spațiu să reacționeze separat la fiecare dosar.
Pentru un cititor neavizat, miza este legată de produse, locuri de muncă și dependențe concrete. Dacă Europa ajunge să depindă excesiv de un singur furnizor extern pentru baterii, magneți, componente pentru apărare, echipamente de rețea, invertoare pentru energie sau produse industriale, deciziile economice ale Chinei pot afecta direct fabrici, prețuri, securitate energetică și capacitatea Europei de a se apăra.
European Council on Foreign Relations notează că în primul trimestru din 2026 China a înregistrat cel mai mare excedent comercial al său cu UE, 83 de miliarde de dolari, pe baza unor exporturi de 148 de miliarde de dolari și importuri de 65 de miliarde de dolari, potrivit datelor Beijingului citate în analiză. Autorul susține că această cifră subestimează impactul real, deoarece la prețuri deflatate volumul importurilor chineze a crescut și mai rapid.
Presiunea se simte în nucleul industrial al Europei. Analiza citează estimări potrivit cărora o parte importantă a exporturilor franceze, a exporturilor germane și a producției interne germane este amenințată direct de competitori chinezi. European Council on Foreign Relations menționează și estimarea Rhodium Group conform căreia jumătate dintre locurile de muncă din industria prelucrătoare germană sunt expuse riscului, iar UE pierde 500 de locuri de muncă industriale pe zi din cauza unor apărări insuficiente față de competiția chineză.
Autorul nu susține că toate dificultățile industriei europene vin din China. Costurile ridicate ale energiei, cererea slabă după pandemie, dobânzile mai mari, piețele de capital fragmentate și unele poveri de reglementare contează. Dar analiza spune că Europa a tratat prea mult timp China ca pe un simplu iritant comercial, nu ca pe un competitor sistemic care folosește scară industrială, subvenții, dependențe și control politic.
European Council on Foreign Relations leagă această problemă și de securitate. China deține poziții dominante sau aproape dominante în procesarea unor materii prime critice, magneți permanenți, energie solară, baterii, drone și componente farmaceutice. Aceste dependențe ajung până la apărare, unde reînarmarea europeană are nevoie de produse chineze, inclusiv magneți și minerale critice.
În același timp, Beijingul sprijină economia de război a Rusiei. Analiza arată că sprijinul Chinei a constat mai ales în furnizarea de produse cu dublă utilizare, componente, mașini-unelte, microelectronică și inputuri industriale care au permis Rusiei să susțină producția militară sub sancțiuni. Din 2025, potrivit European Council on Foreign Relations, relația se extinde și către cooperare militar-industrială în domenii precum dronele și războiul electronic.
Propunerea centrală a autorului este ca UE să transforme propriul sistem, adică standardele, regulile pieței, cerințele de transparență și capacitatea de a construi coaliții, într-o formă de putere. Obiectivul nu este să copieze modelul chinez sau american, ci să folosească punctul forte al Europei: accesul la cea mai mare piață unică din lume.
Cele șase condiții propuse de European Council on Foreign Relations sunt prezentate ca reguli generale, nu ca măsuri anti-China. Prima este „fără standarde duble”: firmele din țări terțe nu ar trebui să primească acces mai bun la piața europeană decât primesc firmele europene în piețele lor. A doua este „fără concurență trucată”: companiile care concurează în Europa trebuie să o facă în condiții de piață, nu prin subvenții de stat sau prin evitarea standardelor cerute producătorilor europeni.
A treia condiție este „fără monopoluri strategice”: niciun furnizor străin nu ar trebui să poată bloca sau transforma într-o armă un lanț strategic de aprovizionare. A patra este „fără portițe ascunse de acces”: produsele conectate la rețele europene sau capabile de actualizări de la distanță trebuie să îndeplinească standarde verificabile de securitate.
A cincea condiție este „fără companii opace”: firmele active în sectoare strategice trebuie să dezvăluie structura de proprietate, finanțarea și legăturile cu statul. A șasea este „fără companii care facilitează amenințări”: accesul la piața, lanțurile de aprovizionare sau sistemele financiare europene nu ar trebui să fie disponibil firmelor care sprijină activități militare ostile sau acțiuni coercitive împotriva Europei.
Autorul susține că aceste reguli nu ar exclude automat companiile chineze. O firmă transparentă, care concurează corect și nu depinde de structuri opace de stat, ar putea să le îndeplinească. Pentru firmele care se bazează pe subvenții ascunse, opacitate, control politic sau dependențe strategice, costul accesului la piața europeană ar deveni însă mai mare.
Problema este că multe instrumente europene noi vor avea nevoie de ani până să funcționeze pe deplin. De aceea, European Council on Foreign Relations propune o tactică de acțiuni multiple coordonate: folosirea simultană a multor instrumente deja existente, de la investigații antisubvenție și măsuri de salvgardare până la controale de securitate, criterii de achiziții publice, investigații privind subvențiile străine și aplicarea mai strictă a standardelor.
Logica este că o singură măsură mare, de exemplu un tarif vamal generalizat, oferă Beijingului o țintă clară pentru represalii. În schimb, multe măsuri mai mici, aplicate simultan în sectoare diferite și sub o logică comună, sunt mai greu de blocat, mai ușor de ajustat și mai ușor de apărat ca aplicare normală a regulilor pieței unice.
European Council on Foreign Relations folosește exemplul Regulamentului privind subvențiile străine, care obligă firmele participante la mari contracte publice să declare sprijinul financiar primit din partea statelor terțe. Pentru unele companii chineze, aceasta înseamnă expunerea unor structuri de finanțare pe care Beijingul preferă să le țină opace. În mai multe cazuri, firme chineze s-au retras după deschiderea unor investigații.
Analiza susține că statele membre nu trebuie să aștepte mereu consensul complet al UE. Grupuri de țări dispuse să acționeze mai repede, de exemplu state nordice, baltice și Polonia, ar putea introduce standarde mai ferme pentru infrastructuri critice, telecomunicații, energie, porturi, logistică, vehicule conectate, inteligență artificială și date.
Există și un exemplu de politică națională cu impact rapid: criteriile franceze pentru bonusul ecologic la mașini electrice, care au inclus amprenta de carbon a lanțului de producție. Potrivit analizei, această schimbare a dus la scăderea abruptă a cotei modelelor fabricate în China pe piața franceză a mașinilor electrice, deoarece lanțurile lor de producție dependente de cărbune și distanțele de transport le-au dezavantajat.
European Council on Foreign Relations spune că Germania rămâne statul decisiv. Câteva mari companii germane cu interese concentrate în China au dominat mult timp dezbaterea despre risc, dar restul industriei germane este tot mai expusă competiției chineze. Analiza menționează că inclusiv VDMA, asociația germană a industriei de mașini și echipamente, cere acum măsuri mai ferme, inclusiv tarife vamale, reguli privind conținutul local și aplicarea standardelor europene față de importurile chineze.
Autorul avertizează că această strategie va avea costuri. Unele prețuri pot crește, exportatorii europeni pot fi expuși represaliilor chineze, iar statele membre vor fi afectate inegal. Dar European Council on Foreign Relations susține că aceste costuri sunt mai mici decât alternativa: o Europă care continuă să piardă industrii, să acumuleze dependențe și să plătească pentru vulnerabilități pe care piața nu le-a inclus corect în preț.
Relația cu China nu ar trebui ruptă, spune analiza. Din contră, o poziție europeană mai fermă ar cere mai multe canale oficiale, mecanisme de comunicare de criză și negocieri structurate. Diferența este că UE ar trebui să nu mai ceară Beijingului, fără consecințe, să își schimbe modelul economic sau să își regândească sprijinul pentru Rusia. Bruxellesul ar trebui să se concentreze pe reducerea dependențelor și pe schimbarea condițiilor de acces la propria piață.
Concluzia European Council on Foreign Relations este că Europa trebuie să învețe să spună „nu” pentru a-și păstra piața deschisă. Nu este un refuz al comerțului, ci refuzul de a oferi acces nelimitat firmelor care folosesc piața europeană fără reciprocitate, fără transparență sau în condiții care slăbesc securitatea și industria Europei.