Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene au transmis, înainte de Ziua Mondială a Refugiatului, că peste 117 milioane de persoane sunt strămutate la nivel global, obligate să își părăsească locuințele din cauza conflictelor, persecuției, violenței și încălcărilor drepturilor omului. Mesajul UE leagă protecția refugiaților de răspunsul umanitar imediat, dar și de soluții pe termen lung care să reducă fragilitatea, să sprijine comunitățile gazdă și să creeze condiții pentru întoarceri sigure, demne și durabile.
Pe scurt
-
Peste 117 milioane de persoane sunt strămutate la nivel global, potrivit declarației Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant.
-
Uniunea Europeană și statele membre se prezintă drept principalul donator umanitar la nivel mondial.
-
UE oferă protecție temporară pentru peste 4,8 milioane de persoane care au fugit din calea războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
-
Ajutorul european vizează crize precum Sudan, Gaza, Liban, Venezuela, Afganistan, Cuba, Haiti, Myanmar și Republica Democrată Congo.
-
UE spune că prima Strategie europeană pentru azil și gestionarea migrației stabilește o abordare nouă, „echitabilă și fermă”, pentru migrație și azil.
Ziua Mondială a Refugiatului este marcată într-un moment în care strămutarea forțată rămâne una dintre cele mai mari crize umanitare ale lumii. Pentru persoanele afectate, strămutarea nu înseamnă doar pierderea casei, ci și întreruperea educației, pierderea mijloacelor de trai, separarea de familie, expunerea la violență și dependența de comunități gazdă care sunt, de multe ori, ele însele fragile.
Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant spun că persoanele strămutate continuă să dea dovadă de curaj în încercarea de a-și reconstrui viața și de a contribui la comunitățile care le primesc. Declarația insistă asupra rolului protecției internaționale, al accesului la servicii esențiale și al soluțiilor durabile, nu doar asupra ajutorului de urgență.
Uniunea Europeană afirmă că, împreună cu statele membre, sprijină refugiați, solicitanți de azil și comunități gazdă, promovând standarde internaționale de protecție. Prin parteneriatele sale externe, inclusiv cu Organizația Națiunilor Unite, UE spune că încearcă să abordeze cauzele profunde ale strămutării și să întărească stabilitatea în regiunile afectate de crize.
Declarația notează că, în 2025, numărul persoanelor strămutate la nivel mondial a scăzut pentru prima dată într-un deceniu. Comisia prezintă această evoluție ca pe un indiciu că abordarea bazată pe prevenirea fragilității, sprijinirea stabilității și cooperarea internațională poate avea rezultate, chiar dacă presiunea globală rămâne foarte ridicată.
În interiorul Europei, cea mai vizibilă responsabilitate este protecția acordată persoanelor care au fugit din Ucraina. Uniunea Europeană oferă protecție temporară pentru peste 4,8 milioane de oameni care au părăsit țara din cauza războiului de agresiune al Rusiei. Această protecție le permite acces la locuire, educație, muncă, servicii medicale și sprijin social în statele membre.
Dincolo de Europa, UE spune că se află în prima linie a răspunsului umanitar în mai multe crize. Declarația menționează Sudan, Gaza, Liban, Venezuela, Afganistan, Cuba, Haiti, Myanmar și Republica Democrată Congo, unde ajutorul european include alimente, apă, adăpost, educație și servicii medicale.
Aceste intervenții arată că politica europeană privind refugiații nu este limitată la frontierele UE. În multe cazuri, sprijinul european este livrat în regiuni unde oamenii sunt strămutați intern sau se refugiază în țări vecine, iar comunitățile gazdă au resurse limitate. Fără investiții în școli, servicii medicale, protecție socială și locuri de muncă, crizele de strămutare pot deveni cronice.
Comisia subliniază că UE investește în soluții pe termen lung pentru refugiați și comunități gazdă. Acestea includ educație, mijloace de trai, protecție socială, coeziune socială și incluziune. Scopul este ca persoanele strămutate să nu depindă permanent de ajutor umanitar, iar comunitățile care le primesc să nu fie împinse la rândul lor în instabilitate.
Declarația leagă această abordare de noua Comunicare comună privind acțiunea umanitară, care introduce o abordare integrată asupra fragilității. Aceasta urmărește să combine răspunsul la urgențe cu măsuri de reziliență, stabilitate, pace și dezvoltare durabilă.
Pentru cititorul obișnuit, diferența este importantă. Ajutorul de urgență salvează vieți în primele zile sau luni ale unei crize. Soluțiile pe termen lung încearcă să reducă dependența de ajutor, să prevină noi valuri de strămutare și să creeze condițiile în care oamenii pot reveni acasă în siguranță sau se pot integra demn acolo unde sunt primiți.
UE spune că parteneriatele public-private pot avea un rol mai mare în investițiile din zone fragile. În practică, acest lucru poate însemna finanțare pentru infrastructură, servicii, locuri de muncă și proiecte locale care ajută atât refugiații, cât și comunitățile gazdă.
Cooperarea globală rămâne, potrivit declarației, esențială. Comisia și Înaltul Reprezentant afirmă că partenerii umanitari și de dezvoltare ai UE au un rol critic în protejarea drepturilor și demnității refugiaților și solicitanților de azil. UE își reafirmă sprijinul pentru Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați și pentru Agenția ONU pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat.
Declarația plasează tema refugiaților și în contextul politicii europene de migrație. Prin prima Strategie europeană pentru azil și gestionarea migrației, UE spune că a stabilit o viziune pentru o abordare cuprinzătoare, descrisă ca „echitabilă și fermă”. Această formulă reflectă încercarea Uniunii de a combina protecția celor care au nevoie de azil cu gestionarea frontierelor, returnări, parteneriate externe și responsabilitate împărțită între statele membre. Mesajul transmis înainte de Ziua Mondială a Refugiatului este că refugiații nu sunt doar beneficiari ai ajutorului, ci oameni care încearcă să își refacă viața și pot contribui la societățile care îi primesc. Pentru UE, provocarea este să mențină sprijinul umanitar într-o perioadă cu multe crize simultane, dar și să arate că politica de migrație și azil poate fi aplicată fără a slăbi protecția internațională.