Parlamentul European readuce în discuție una dintre cele mai sensibile întrebări fiscale din Uniunea Europeană: cine plătește efectiv taxe într-o economie în care profiturile digitale, capitalul mobil și averile foarte mari pot trece ușor peste granițe. După o misiune la Paris, președintele Subcomisiei pentru chestiuni fiscale, Pasquale Tridico, a cerut o taxă europeană pentru serviciile digitale și un impozit minim armonizat la nivel european pentru persoanele cu averi foarte mari.
Pe scurt
-
Pasquale Tridico cere Comisiei Europene să propună o taxă europeană pentru serviciile digitale, până la un acord global privind taxarea economiei digitale.
-
Franța a introdus în 2019 o taxă pe serviciile digitale ca măsură temporară, în lipsa unui acord internațional privind redistribuirea drepturilor de taxare.
-
Delegația FISC a aflat la Paris că peste 10.000 de rezidenți francezi cu venituri ridicate nu plătesc legal impozit pe venit în Franța.
-
Tridico cere Franței să susțină în Consiliul European un impozit minim armonizat pentru persoanele cu averi foarte mari.
-
Eurodeputații au discutat și efectele acordului „Side-by-Side” privind impozitul minim efectiv de 15% pentru companii, care ridică probleme de concurență între firmele europene și cele americane.
Miza taxei digitale este veche, dar încă nerezolvată. Marile companii digitale pot obține venituri semnificative într-o țară fără să aibă acolo aceeași prezență fizică pe care o presupunea economia tradițională. Din acest motiv, statele au încercat de ani de zile să găsească o formulă prin care profiturile sau serviciile digitale să fie taxate acolo unde sunt create valoare, utilizatori și venituri.
Franța a fost una dintre țările care au mers mai devreme în această direcție. În 2019, a introdus o taxă pe serviciile digitale ca măsură de tranziție, în lipsa unui acord global privind redistribuirea drepturilor de taxare într-o economie digitală și globalizată.
Pasquale Tridico, eurodeputat al grupului The Left din Italia și președinte al Subcomisiei pentru chestiuni fiscale, a spus după misiunea de la Paris că această discuție nu mai trebuie amânată la nivel european. „Cer Comisiei să facă o propunere privind o taxă europeană pentru serviciile digitale, până la un acord la nivel global”, a afirmat el.
Tridico a spus că delegația a fost încurajată să audă că discuția la nivel global este constructivă și că Statele Unite sunt angajate într-o soluție. Formularea este importantă deoarece taxarea economiei digitale a fost, în ultimii ani, una dintre zonele de tensiune dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, mai ales din cauza impactului asupra companiilor americane de tehnologie.
A doua temă ridicată de delegația FISC privește marile averi. Tridico a spus că eurodeputații au aflat, în timpul celor două zile de discuții, că peste 10.000 de rezidenți francezi cu venituri ridicate nu plătesc legal impozit pe venit în Franța. Declarația nu vorbește despre fraudă, ci despre situații în care legislația permite, prin structuri fiscale sau regimuri aplicabile, ca persoane cu venituri mari să nu datoreze impozit pe venit.
Pentru Parlamentul European, această informație intră într-o dezbatere mai largă despre echitate fiscală. Dacă salariații și companiile obișnuite plătesc impozite în țara în care muncesc sau operează, întrebarea politică devine cum pot contribui proporțional și persoanele cu averi foarte mari, ale căror venituri pot proveni din capital, active, companii, dividende sau structuri patrimoniale complexe.
Tridico a cerut Franței să preia inițiativa în Consiliul European pentru introducerea unui impozit minim armonizat la nivel european pentru persoanele cu averi foarte mari. „Cer Franței să preia conducerea și în Consiliul European pentru a se asigura că persoanele cu averi foarte mari își plătesc partea echitabilă”, a spus el.
O astfel de propunere ar fi politic sensibilă. Impozitarea averilor mari atinge direct competențele fiscale ale statelor membre, iar deciziile fiscale la nivelul Uniunii Europene sunt dificil de adoptat. Dar ideea unui minim european urmărește să împiedice competiția între state prin regimuri care permit celor mai bogați contribuabili să își reducă drastic factura fiscală.
A treia temă a misiunii la Paris a fost impozitul minim efectiv de 15% pentru companii, cunoscut în dezbaterea internațională ca parte a Pilonului 2 al reformei fiscale globale. Acest mecanism urmărește să reducă posibilitatea marilor grupuri multinaționale de a-și muta profiturile în jurisdicții cu fiscalitate foarte scăzută.
Tridico a spus că acordul „Side-by-Side” privind rata minimă efectivă de 15% ridică îngrijorări în Franța privind condițiile egale de concurență dintre companiile europene și cele americane. El a cerut simplificarea Pilonului 2, dar și monitorizarea și evaluarea atentă, echitabilă, a modului în care acordul va fi aplicat.
Această parte a discuției este importantă pentru companiile europene. Dacă regulile privind impozitul minim sunt aplicate diferit în Uniunea Europeană și în Statele Unite, firmele pot ajunge să funcționeze în condiții fiscale inegale, chiar dacă obiectivul oficial al reformei este tocmai reducerea competiției fiscale dăunătoare.
Delegația Parlamentului European a fost compusă din Pasquale Tridico, președintele Subcomisiei FISC, Kinga Kollar din grupul PPE, Eero Heinäluoma din grupul S&D, Pierre Pimpie din grupul Patrioți pentru Europa și Pascal Canfin din grupul Renew Europe.
Misiunea de la Paris arată că fiscalitatea rămâne una dintre zonele în care Uniunea Europeană trebuie să aleagă între reguli naționale fragmentate și soluții comune. Taxa digitală, impozitarea marilor averi și aplicarea impozitului minim pentru companii au aceeași miză de fond: cum poate fi păstrată echitatea fiscală într-o economie în care profiturile și capitalul se mișcă mai repede decât legislațiile naționale.