La zece ani de la referendumul care a scos Regatul Unit din Uniunea Europeană, sondajele arată o schimbare clară în opinia publică britanică: Brexitul este văzut tot mai mult ca o greșeală. Într-o audiere organizată în delegația Parlamentului European pentru relația cu Regatul Unit, Kieran Pedley, director de cercetare la Ipsos UK, a prezentat date care arată că o majoritate a britanicilor ar prefera acum o relație mai apropiată cu UE, dar și că vechea temă a controlului frontierelor continuă să limiteze orice discuție politică despre revenire.
Pe scurt
-
Kieran Pedley, de la Ipsos UK, a spus în delegația Parlamentului European pentru relația UE, Regatul Unit că 54% dintre britanici consideră acum Brexitul o decizie greșită, iar 31% cred că a fost corectă.
-
48% dintre britanici ar susține un nou referendum privind apartenența la UE în următorii cinci ani, iar 52% spun că ar vota pentru revenirea în Uniunea Europeană.
-
Sprijinul pentru o relație mai apropiată depinde puternic de formularea întrebării: când apropierea de UE este legată de accesul la piața unică, majoritatea acceptă mobilitatea lucrătorilor europeni; când întrebarea este formulată în jurul controlului frontierelor, majoritatea preferă controlul total.
-
Meg Russell, profesoară la University College London, a avertizat că Brexitul a polarizat politica britanică, a fragmentat sistemul de partide și a mutat furia populistă de la Bruxelles către instituțiile interne ale Regatului Unit.
Audierea a avut loc în contextul marcării a zece ani de la referendumul Brexit și a fost deschisă de Sandro Gozi, președintele delegației Parlamentului European pentru Adunarea Parlamentară de Parteneriat UE, Regatul Unit. El a amintit că dezbaterea rămâne polarizantă și a menționat un grup de cetățeni britanici care au mers pe jos de la Westminster la Place du Luxembourg, la Bruxelles, pentru a exprima regretul față de decizia luată în 2016.
Discuția a combinat două planuri. Kieran Pedley a prezentat datele Ipsos despre opinia publică britanică la zece ani de la referendum. Meg Russell, profesoară de politică britanică și comparată la University College London, a explicat impactul Brexitului asupra instituțiilor, partidelor și culturii politice din Regatul Unit. Împreună, intervențiile au arătat de ce regretul față de Brexit nu se traduce automat într-o revenire rapidă la UE.
Cifra centrală prezentată de Pedley este diferența dintre percepția actuală asupra Brexitului și rezultatul referendumului din 2016. Potrivit datelor Ipsos, 54% dintre britanici cred acum că ieșirea din Uniunea Europeană a fost o decizie greșită, în timp ce 31% consideră că a fost decizia corectă. Diferențele rămân însă puternic legate de vârstă, votul din 2016 și afilierea politică.
Tinerii sunt mai predispuși să considere Brexitul o greșeală, iar alegătorii care au votat Remain în 2016 rămân masiv în această tabără. În schimb, alegătorii Leave și susținătorii Reform UK, partidul lui Nigel Farage, continuă să considere Brexitul o decizie corectă. Pedley a subliniat un detaliu important: chiar dacă numai aproximativ unul din cinci alegători Leave consideră că Brexitul a mers bine și a fost un succes, șapte din zece dintre aceștia continuă să creadă că decizia de a ieși a fost corectă.
Aceasta este una dintre cheile politice ale momentului. Regretul față de rezultat nu înseamnă neapărat abandonarea identității politice construite în jurul Brexitului. Pentru mulți alegători, problema poate fi interpretată nu ca eșec al ideii Brexit, ci ca eșec al politicienilor care nu au livrat-o corect. Această inerție face ca dezbaterea despre revenire să fie mult mai dificilă decât arată cifrele brute.
Datele privind un nou referendum indică o deschidere semnificativă, dar nu un consens. 48% dintre britanici ar susține organizarea unui referendum privind apartenența la Uniunea Europeană în următorii cinci ani, iar 27% s-ar opune. Pedley a remarcat ironia politică a cifrei: 48% au votat pentru rămânerea în UE în 2016, iar tot 48% susțin acum un nou vot. Între cele două blocuri există însă o zonă importantă de indeciși sau de oameni care nu au o poziție fermă.
Întrebați cum ar vota într-un astfel de scenariu, 52% dintre britanici spun că ar vota pentru revenirea în Uniunea Europeană, în timp ce aproximativ o treime ar vota pentru rămânerea în afara UE. Pedley a avertizat însă că aceasta este o întrebare ipotetică, într-un referendum care nu este propus și nu se desfășoară acum. În practică, campania, condițiile aderării, migrația, economia și actorii politici ar putea schimba semnificativ rezultatul.
Cel mai important blocaj rămâne migrația. Când britanicii sunt întrebați dacă Regatul Unit ar trebui să permită cetățenilor UE să vină să locuiască și să muncească în țară în schimbul unui acces mai bun la piața unică, 53% aleg această variantă. Doar aproximativ trei din zece preferă oprirea venirii cetățenilor UE la muncă, chiar cu prețul unui acces mai restrâns la piața unică.
Răspunsul se schimbă însă când aceeași problemă este formulată în termeni de suveranitate. 52% spun că guvernul ar trebui să aibă control total asupra celor care intră în Regatul Unit, chiar dacă asta înseamnă o relație mai limitată cu Uniunea Europeană. Doar 38% preferă o relație mai apropiată cu UE, chiar dacă guvernul nu ar mai avea control total asupra numărului de persoane care intră în țară.
Această diferență de formulare arată că opinia publică britanică nu este pur și simplu pro sau anti-UE. Ea este traversată de tensiuni între economie și suveranitate, între accesul la piața unică și controlul frontierelor, între regretul față de Brexit și frica politică de migrație. Pedley a spus că, atunci când libertatea de circulație este prezentată ca parte a accesului la piața unică, sprijinul pentru apropierea de UE crește. Când discuția este despre controlul frontierelor, vechile argumente ale Brexitului rămân persuasive.
Un alt element prezentat în audiere este schimbarea percepției privind interesele Regatului Unit. Potrivit sondajelor Ipsos, britanicii văd tot mai mult interesele țării lor ca fiind apropiate de cele ale UE și mai puțin aliniate cu cele ale Statelor Unite. În iunie 2022, 29% considerau că interesele Regatului Unit și ale UE sunt complet sau în mare parte aceleași. Cifra a urcat la 43%. În raport cu Statele Unite, 45% consideră acum că interesele sunt complet sau în mare parte în conflict.
Pentru viitoarea relație UE, Regatul Unit, zonele cele mai promițătoare sunt comerțul, apărarea, securitatea, prevenirea criminalității și combaterea terorismului. Pedley a spus că există aliniere în Regatul Unit, Franța și Germania privind importanța îmbunătățirii acordului comercial și a cooperării în apărare și securitate. Zonele cele mai dificile rămân imigrația ilegală peste Canalul Mânecii și pescuitul.
Meg Russell a mutat discuția de la sondaje spre instituții și cultură politică. Ea a amintit că referendumul din 2016 a fost organizat în mare parte pentru a rezolva o dispută internă din Partidul Conservator, presat de eurosceptici și de UKIP, formațiunea lui Nigel Farage. David Cameron, a spus Russell, se aștepta la o victorie Remain și la închiderea dezbaterii europene. În consecință, statul britanic a făcut foarte puține pregătiri pentru scenariul Leave.
Rezultatul a fost că guvernul și Parlamentul au trebuit să decidă după referendum ce înseamnă concret Brexitul, fără un plan clar și fără o discuție serioasă în timpul campaniei despre viitoarea relație cu UE. Theresa May a preluat apoi o țară divizată, un Parlament divizat și un Partid Conservator divizat. Alegerile anticipate din 2017 au produs un guvern minoritar și au complicat și mai mult procesul.
Russell a spus că perioada Brexit a pus sub semnul întrebării fundamente ale sistemului politic britanic: rolul Parlamentului, intervenția instanțelor, relațiile dintre Londra, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, precum și rolul monarhiei în episodul prorogării Parlamentului de către Boris Johnson. Instituțiile au devenit la rândul lor obiecte ale polarizării Brexit: susținătorii ieșirii au devenit mai critici față de Parlament și instanțe, în timp ce susținătorii rămânerii le-au apărat mai puternic.
Una dintre cele mai puternice idei ale intervenției sale a fost că referendumul a transformat o problemă complexă într-o alegere binară și a împins oamenii în două tabere. Russell a descris societatea britanică post-Brexit ca împărțită în două „triburi” politice, în care oamenii nu se mai raportau doar la partide, ci și la identitatea Leave sau Remain.
Pentru Russell, efectul nu s-a oprit la relația cu Uniunea Europeană. Brexitul a contribuit la fragmentarea sistemului de partide și a pus presiune pe sistemul electoral britanic. Reform UK, formațiunea construită pe moștenirea UKIP, este acum puternică în sondaje, iar Partidul Verde a crescut la rândul său. În 2024, Partidul Laburist a obținut 63% dintre mandate cu mai puțin de 34% din voturi, ceea ce a redeschis discuția despre disproporționalitatea sistemului first-past-the-post.
Paradoxal, Russell a spus că alegerile europene au învățat mulți britanici să voteze pentru partide mai mici. UKIP a crescut prin alegerile pentru Parlamentul European, iar obiceiul de a vota în afara celor două mari partide nu a dispărut odată cu Brexitul. În acest sens, politica britanică a devenit, după Brexit, mai asemănătoare cu sistemele fragmentate de pe continent.
Cea mai dură lecție privește populismul. Russell a vorbit despre „domesticirea populismului” în Regatul Unit. Înainte de Brexit, o parte din furia populistă britanică era direcționată spre Bruxelles. După ieșirea din UE, această furie a fost redirecționată spre instituțiile interne: Parlament, instanțe, partide și elite politice. Brexitul nu a redus populismul, ci i-a schimbat ținta.
Această observație este relevantă pentru întreaga Uniune Europeană. Un referendum despre UE poate părea un mod de a închide o dezbatere incomodă, dar experiența britanică arată că poate amplifica polarizarea și neîncrederea. Dacă soluțiile promise sunt simple, iar realitatea se dovedește complicată, furia publică nu dispare. Ea se mută către următoarea instituție acuzată că blochează „voința poporului”.
În dezbatere, mai mulți eurodeputați au folosit un limbaj direct despre Brexit. Barry Andrews a numit Brexitul o înșelătorie politică și a spus că Regatul Unit nu a fost atât de invizibil și irelevant pe scena europeană de foarte mult timp. Klára Dobrev a avertizat că nu îi place formula „rejoin”, pentru că UE din 2026 nu mai este UE din 2016: este o Uniune mai orientată spre apărare, autonomie strategică și cooperare militară.
Sandro Gozi a ridicat problema responsabilității politice a liderilor Brexit. El a întrebat de ce principalele partide britanice nu au confruntat mai direct promisiunile neîndeplinite ale campaniei Leave, de la reducerea migrației până la banii promiși pentru sistemul de sănătate. Gozi a legat Brexitul și de decenii de euro-bashing în presa și politica britanică, care au prezentat UE ca sursa multor probleme interne.
Răspunsul lui Pedley a fost pragmatic. Migrația și azilul sunt în continuare printre principalele preocupări ale publicului britanic, iar politicienii progresiști se tem de costurile electorale ale unei pledoarii deschise pentru revenirea în UE. El a spus că un viitor argument pro-european ar trebui să convingă publicul că accesul la piața unică și o relație mai apropiată cu UE pot îmbunătăți nivelul de trai.
Russell a fost la fel de prudentă în privința sondajelor pro-revenire. Ea a amintit că, înainte de referendumul din 2016, sondajele arătau adesea sprijin pentru rămânerea în UE, motiv pentru care David Cameron a crezut că poate câștiga. Referendumurile, a spus ea, pot deveni instrumente prin care oamenii pedepsesc clasa politică, iar rezultatul depinde mult de context, campanie și identități politice.
Concluzia audierii este că Regatul Unit este mai aproape emoțional de Europa decât în anii Brexitului dur, dar nu are încă un drum politic clar spre revenire. Regretul public există, sprijinul pentru o relație mai apropiată există, iar distanțarea față de Statele Unite face cooperarea cu UE mai atractivă. Dar migrația, suveranitatea și neîncrederea populistă rămân suficient de puternice pentru a ține ușa Uniunii Europene doar întredeschisă.