Uniunea Europeană riscă să transforme regulile de bunăstare animală într-o obligație fără consecințe reale, avertizează un comentariu publicat de CEPS privind producția de carne de porc. La peste 30 de ani după ce UE a interzis tăierea de rutină a cozilor purceilor, doar Finlanda și Suedia ar respecta legea, în timp ce practica rămâne răspândită în majoritatea statelor membre.
Pe scurt
-
CEPS susține că doar Finlanda și Suedia respectă interdicția europeană privind tăierea de rutină a cozilor purceilor.
-
În restul Uniunii Europene, o medie de 77% dintre purcei ar fi încă mutilați prin tăierea de rutină a cozilor.
-
În mari state producătoare, precum Germania, Țările de Jos, Italia, Spania și Danemarca, nivelurile ar ajunge între 95% și 100%.
-
Comentariul critică faptul că finanțarea din Politica Agricolă Comună continuă să ajungă la producători care nu respectă legislația UE.
-
Autoarea leagă nerespectarea bunăstării animalelor de folosirea excesivă a antimicrobienelor și de riscul de rezistență la antibiotice.
Tăierea cozilor purceilor este o practică folosită în fermele intensive pentru a preveni mușcarea cozilor între animale. Problema este că mușcarea cozilor nu apare ca fenomen normal, ci ca simptom al unor condiții de creștere stresante: spațiu insuficient, lipsă de stimulare, densitate ridicată și medii interioare care împing animalele către comportamente patologice.
Legislația europeană, cunoscută în acest domeniu prin Directiva privind porcii, nu cere fermierilor să taie cozile pentru a controla problema. Dimpotrivă, cere corectarea cauzelor care duc la mușcarea cozilor. În interpretarea CEPS, faptul că mutilarea de rutină continuă după trei decenii arată că multe ferme tratează simptomul, nu condițiile de creștere care provoacă problema.
Linnea Paludan, autoarea comentariului CEPS, afirmă că în majoritatea legislației UE conformarea crește în timp, dar în cazul bunăstării porcilor situația a stagnat. Ea susține că stagnarea a continuat în pofida avertismentelor societății civile și a faptului că Parlamentul European și Comisia Europeană cunosc de mult problema.
Cazul este prezentat ca o problemă de credibilitate instituțională. Directivele europene depind de transpunerea și aplicarea lor de către statele membre, iar autoritățile naționale competente trebuie să verifice fermele și să sancționeze încălcările. Atunci când autoritățile nu aplică legea, valoarea practică a legislației europene scade.
Comentariul critică și reacția Comisiei Europene. După o plângere de infringement depusă în 2012 de Danish Animal Welfare Society, Comisia nu a lansat procedură de infringement, deși, potrivit CEPS, recunoștea că legea nu era implementată corespunzător. În locul sancțiunilor, executivul european ar fi ales ghiduri soft-law și instrumente de e-learning care nu au fost dezvoltate.
Danemarca este folosită ca exemplu al modului în care neconformarea poate deveni sistemică. CEPS menționează că DG SANTE a decis în ianuarie 2025 să investigheze o altă plângere privind nerespectarea regulilor în Danemarca. În aprilie 2026, auditorii naționali danezi au criticat dur sistemul de control, indicând lacune care permiteau producătorilor să își reseteze istoricul prin schimbarea numărului de înregistrare corporativă.
Comentariul afirmă că, inclusiv atunci când încălcările erau consemnate, autoritățile aplicau cele mai blânde sancțiuni, iar numai 4% dintre încălcările legale ajungeau la poliție. Niciun producător nu ar fi fost exclus de la finanțarea prin Politica Agricolă Comună.
Investigații jurnalistice citate de CEPS indică o situație și mai gravă în fermele inspectate. Potrivit TV2, autoritatea daneză de control inspectează doar 10% dintre ferme anual, iar peste jumătate dintre inspecții documentează boli netratate la animale. În 40% dintre cazuri ar fi fost găsite condiții severe care necesitau eutanasiere, iar în 25% dintre inspecții au fost identificate mușcături netratate pe cozi deja tăiate.
Miza financiară privește Politica Agricolă Comună. Respectarea regulilor de bunăstare animală este prezentată ca o condiție juridică pentru sprijinul financiar european, dar CEPS susține că fondurile continuă să curgă prin plăți directe, programe de dezvoltare rurală și inițiative specializate, fără să fie legate suficient de respectarea efectivă a legislației.
Comentariul menționează un pachet danez de ajutor de 20 de milioane de euro pentru reducerea mușcării cozilor. Pentru CEPS, acest exemplu arată paradoxul sistemului: UE ajunge să finanțeze remedii pentru simptomele unei probleme pe care fermierii sunt deja obligați legal să o rezolve prin îmbunătățirea condițiilor de creștere.
Problema nu este limitată la bunăstarea animalelor. CEPS leagă condițiile precare din ferme de sănătatea publică, prin cadrul „One Health”, care tratează sănătatea oamenilor, sănătatea animalelor și mediul ca domenii interdependente. În fermele cu bunăstare slabă, imunitatea animalelor este afectată, iar utilizarea antimicrobienelor poate crește.
Această utilizare excesivă alimentează rezistența antimicrobiană. Comentariul citează cercetări care avertizează asupra unei creșteri globale de 30% a folosirii antimicrobienelor până în 2040 și menționează o creștere de patru puncte procentuale a bacteriilor rezistente la antibiotice în carnea de porc între 2021 și 2023.
În Uniunea Europeană, peste 35.000 de persoane mor anual din cauza infecțiilor provocate de bacterii rezistente la antibiotice, iar CEPS citează proiecții potrivit cărora cifra ar putea ajunge la 390.000 de decese pe an până în 2050. Legătura dintre ferme intensive, bunăstare precară, folosirea antimicrobienelor și sănătatea publică transformă dosarul dintr-o temă de protecție animală într-o problemă de politici publice.
CEPS cere Comisiei Europene să nu mai trateze Directiva privind porcii ca pe o formalitate și să folosească reforma Politicii Agricole Comune de după 2027 pentru a opri finanțarea producătorilor neconformi. Autoarea cere și sancțiuni împotriva statelor membre și autorităților naționale care nu aplică legea.
Mesajul central al comentariului este că UE nu poate susține simultan că este lider în bunăstare animală, sănătate publică și stat de drept, în timp ce tolerează trei decenii de nerespectare a propriei legislații. Reforma PAC devine, în această logică, un test pentru capacitatea UE de a lega banii publici de respectarea efectivă a regulilor.