Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, EASA, a publicat revizuirea din iunie 2026 a Easy Access Rules for Unmanned Aircraft Systems, documentul consolidat care reunește regulile europene pentru operarea dronelor, materialele de conformare și ghidurile tehnice aferente. Noua versiune include Decizia ED 2025/018/R și introduce pachetul SORA 2.5, elaborat de Joint Authorities for Rulemaking on Unmanned Systems, pentru evaluarea riscurilor în operațiunile cu drone din categoria „specific”.
Pe scurt
-
EASA a publicat revizuirea din iunie 2026 a regulilor europene pentru drone.
-
Noua versiune include pachetul SORA 2.5, aplicabil operațiunilor cu drone din categoria „specific”.
-
Categoria „open” rămâne pentru operațiuni cu risc scăzut, fără autorizare prealabilă, în limite precum zborul în raza vizuală și sub 120 de metri.
-
Categoria „specific” acoperă operațiuni mai riscante, care cer autorizare sau declarație, în funcție de scenariu.
-
Noua metodă cere operatorilor să documenteze zona de zbor, riscurile pentru persoane, riscul de coliziune cu aeronave pilotate, procedurile, instruirea și dovezile tehnice.
Regulile europene pentru drone împart operațiunile în trei categorii: „open”, „specific” și „certified”. Categoria „open” acoperă zborurile cu risc redus și nu cere autorizare înainte de operare, dar impune limite clare: drona trebuie să aibă sub 25 de kilograme, să fie menținută în raza vizuală a pilotului, să nu fie zburată peste adunări de oameni, să nu depășească, în mod normal, 120 de metri față de cel mai apropiat punct al solului și să nu transporte mărfuri periculoase sau să arunce materiale.
Categoria „specific” intră în joc atunci când una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Aici intră, de exemplu, zboruri dincolo de raza vizuală, operațiuni în zone cu risc mai mare la sol, misiuni în apropierea unor spații aeriene sensibile sau operațiuni comerciale care cer proceduri, echipamente și dovezi suplimentare. Operatorul trebuie să obțină o autorizare operațională sau să depună o declarație atunci când zborul se încadrează într-un scenariu standard.
SORA 2.5 este metoda prin care operatorii și autoritățile naționale stabilesc dacă o operațiune cu dronă poate fi făcută în siguranță. Procesul pornește de la descrierea concretă a zborului: unde are loc, la ce înălțime, cu ce tip de dronă, în ce condiții meteo, cu ce pilot sau echipaj, în ce tip de spațiu aerian și peste ce fel de zonă de la sol.
Evaluarea separă riscul de la sol de riscul din aer. La sol, contează dimensiunea și viteza dronei, densitatea populației din zona de operare, existența unor persoane neimplicate și posibilitatea ca drona să iasă din zona planificată. În aer, contează riscul de întâlnire cu aeronave pilotate, tipul de spațiu aerian, apropierea de aeroporturi sau heliporturi, altitudinea și eventualele măsuri de evitare a coliziunilor.
Documentul EASA include diagrame și tabele care arată cum se calculează zona operațională, volumul de contingență și tamponul de risc la sol. Pe pagina 30, schema explică relația dintre „flight geography”, zona în care drona trebuie să opereze normal, „contingency volume”, zona pentru situații anormale, și „ground risk buffer”, zona de protecție la sol în cazul în care drona iese din volumul planificat.
SORA 2.5 introduce o abordare în zece pași. Operatorul trebuie să documenteze operațiunea, să stabilească riscul inițial la sol, să aplice eventuale măsuri de reducere a riscului, să determine riscul inițial de coliziune în aer, să aplice măsuri strategice sau tactice, să stabilească nivelul de asigurare și integritate al operațiunii, să definească cerințele de menținere în zona planificată și să compileze un dosar complet de siguranță.
Această logică contează mai ales pentru operațiunile dincolo de raza vizuală, BVLOS, considerate esențiale pentru livrări, inspecții de infrastructură, agricultură, servicii publice, monitorizare de mediu sau intervenții în zone greu accesibile. În astfel de cazuri, pilotul nu poate vedea permanent drona, iar siguranța depinde de proceduri, observatori, sisteme de detectare și evitare, comunicații, planuri de urgență și dovezi tehnice.
Pentru operațiunile BVLOS cu observatori de spațiu aerian, EASA precizează că observatorii pot reduce riscul de coliziune numai dacă pot comunica în timp real cu pilotul și pot urmări spațiul aerian. Documentul indică și o limită practică: un observator nu este presupus capabil să detecteze traficul dincolo de aproximativ 2 mile nautice, adică aproximativ 3,7 kilometri, în funcție de condiții atmosferice, dimensiunea aeronavei și viteza de apropiere.
Revizuirea pune accent și pe documentația pe care operatorii trebuie să o prezinte. EASA recomandă ca manualul de operațiuni să includă proceduri normale, de contingență și de urgență, descrierea zonelor de zbor, pregătirea echipajului, planul de răspuns la urgențe, caracteristicile tehnice ale dronei, întreținerea, software-ul, legătura de comandă și control, sarcina utilă și limitările de mediu.
În practică, o firmă care vrea să opereze drone în scenarii mai complexe nu poate trata autorizația ca pe o simplă formalitate. Ea trebuie să arate cum își controlează zona de zbor, cum evită oamenii neimplicați, cum reacționează dacă drona iese din traseu, cum previne coliziunile cu aeronave pilotate, ce face în caz de pierdere a controlului și ce dovezi are că echipamentul, personalul și procedurile sunt adecvate riscului.
Documentul EASA rămâne o publicație consolidată și ușor de utilizat, nu o publicație oficială în sens juridic. Agenția explică faptul că Easy Access Rules combină regulamentele UE cu deciziile EASA, mijloacele acceptabile de conformare și materialele de ghidare, pentru ca operatorii, autoritățile și industria să poată naviga mai ușor cadrul legislativ. Versiunea din iunie 2026 este disponibilă în PDF, XML și într-o versiune online îmbunătățită, cu navigare mai rapidă, permalinks, filtre și funcții de căutare.
Actualizarea arată că piața dronelor intră într-o etapă mai matură. Nu mai este vorba doar despre reguli pentru zboruri recreaționale sau comerciale simple, ci despre integrarea treptată a dronelor în spațiul aerian european, alături de aviația pilotată. Creșterea operațiunilor BVLOS, folosirea dronelor pentru servicii critice și apariția U-space cer reguli mai clare, evaluări de risc standardizate și dovezi proporționale cu riscul fiecărei operațiuni.