Cele mai multe state membre ale Uniunii Europene sunt pe drumul bun pentru a respecta țintele actuale de reducere a poluării aerului, dar amoniacul produs în principal de agricultură rămâne punctul slab al politicilor pentru aer curat. Agenția Europeană de Mediu arată că, în 2024, 21 de state membre au respectat angajamentele pentru toți cei cinci poluanți principali urmăriți în legislația europeană.
Pe scurt
-
21 de state membre UE au respectat în 2024 țintele pentru cei cinci poluanți principali ai aerului.
-
Șase state nu au respectat angajamentele pentru cel puțin unul dintre poluanți.
-
Amoniacul rămâne principala problemă, cu patru state care trebuie să reducă suplimentar emisiile.
-
Dioxidul de sulf are cele mai mari progrese: 25 de state au atins deja angajamentele mai stricte pentru 2030.
-
Țintele din 2030 vor cere eforturi suplimentare în majoritatea statelor, mai ales pentru amoniac, oxizi de azot și particule fine.
Evaluarea Agenției Europene de Mediu se bazează pe datele de emisii pentru 2024, raportate de statele membre în 2026. Poluanții analizați sunt amoniacul, compușii organici volatili nemetanici, oxizii de azot, particulele fine PM2.5 și dioxidul de sulf. Acești poluanți afectează sănătatea oamenilor, ecosistemele și calitatea aerului din orașe și zone rurale.
Directiva privind angajamentele naționale de reducere a emisiilor obligă statele membre să reducă emisiile acestor cinci poluanți în perioada 2020-2029. Din 2030 intră în vigoare angajamente mai stricte, ceea ce înseamnă că progresele actuale nu sunt suficiente pentru toate țările.
În 2024, 21 de state membre au respectat toate angajamentele pentru perioada 2020-2029. Șase state au ratat ținta pentru cel puțin unul dintre poluanți. Amoniacul este problema cea mai frecventă: Ungaria, Letonia, Portugalia și Suedia trebuie să își reducă suplimentar emisiile pentru a respecta țintele actuale.
Amoniacul vine în principal din agricultură. Raportul EEA indică faptul că agricultura este responsabilă pentru peste 90% din emisiile de amoniac din Uniunea Europeană, iar sursele principale sunt gestionarea gunoiului de grajd, îngrășămintele și activitățile legate de creșterea animalelor. Reducerea acestor emisii depinde de măsuri precum aplicarea mai eficientă a fertilizatorilor, gestionarea mai bună a dejecțiilor și schimbări în hrana animalelor.
Progresele cele mai mari sunt la dioxidul de sulf. 25 de state membre au atins deja angajamentele mai stricte pentru 2030 privind acest poluant. La nivelul Uniunii Europene, emisiile de dioxid de sulf au scăzut cu 86% între 2005 și 2024, în principal datorită schimbării combustibililor, instalațiilor de desulfurare, standardelor industriale mai stricte și trecerii treptate către surse de energie mai curate.
Oxizii de azot au scăzut cu 54% din 2005, iar particulele fine PM2.5 cu 42%. Pentru oxizii de azot, transportul rutier rămâne o sursă importantă, deși standardele Euro pentru vehicule au redus semnificativ emisiile de la mașini, camioane și autobuze. Pentru particulele fine, arderea combustibililor în locuințe, instituții și clădiri comerciale rămâne sursa dominantă.
Datele arată și limitele progresului. Deși emisiile de particule fine au scăzut, încălzirea rezidențială cu combustibili solizi continuă să contribuie puternic la poluarea cu PM2.5. Raportul menționează că arderea biomasei și a combustibililor fosili în gospodării rămâne o problemă în unele state membre, iar soluțiile includ izolație mai bună, sisteme de încălzire modernizate, centrale cu emisii reduse și combustibili mai curați.
Pentru țintele din 2030, tabloul devine mai dificil. Doar șase state — Belgia, Estonia, Finlanda, Grecia, Țările de Jos și Slovacia — au îndeplinit deja toate angajamentele mai stricte pentru 2030. Celelalte state trebuie să reducă în continuare cel puțin un poluant.
Oxizii de azot sunt poluantul pentru care cele mai multe state au nevoie de eforturi suplimentare până în 2030. Raportul arată că 17 state membre trebuie să reducă în continuare emisiile de oxizi de azot, în special în transportul rutier și sectorul energetic. Pentru PM2.5, 13 state au atins deja ținta din 2030, dar celelalte trebuie să continue reducerile, mai ales în încălzirea locuințelor, industrie și transport.
Amoniacul rămâne greu de redus și pentru țintele de după 2030. 13 state membre au atins deja angajamentele mai stricte pentru acest poluant, dar mai mult de jumătate dintre state trebuie să facă reduceri suplimentare. Reducerea amoniacului este mai lentă decât în cazul altor poluanți: între 2005 și 2024, emisiile de amoniac au scăzut cu doar 18%, cea mai mică reducere dintre poluanții analizați în briefing.
În ansamblu, emisiile de poluanți ai aerului au continuat să scadă în Uniunea Europeană. Între 2005 și 2024, dioxidul de sulf a scăzut cu 86%, oxizii de azot cu 54%, particulele fine PM2.5 cu 42%, compușii organici volatili nemetanici cu 37%, iar amoniacul cu 18%. În aceeași perioadă, produsul intern brut al statelor membre a crescut, ceea ce arată o separare între creșterea economică și emisiile acestor poluanți.
Raportul anual al inventarului UE de emisii pentru perioada 1990-2024 arată că toate emisiile principalilor poluanți erau mai mici în 2024 decât în 2005. Cele mai mari reduceri istorice apar la dioxidul de sulf și plumb, în timp ce unele emisii legate de uzura anvelopelor și frânelor sau de anumite metale rămân mai greu de redus.
EEA a actualizat și clasamentul european al calității aerului în orașe. Orașele nordice se află printre cele mai curate centre urbane din Europa, iar unele orașe din Spania, Italia, Portugalia și Croația au înregistrat îmbunătățiri importante. Clasamentul se bazează pe riscul de mortalitate asociat expunerii pe termen lung la particule fine PM2.5, dioxid de azot și ozon la nivelul solului.
Calitatea aerului rămâne importantă pentru sănătate deoarece expunerea pe termen lung produce cele mai grave efecte. Instrumentul EEA pentru orașe urmărește tendințele pe mai mulți ani și permite comparații între centre urbane, dar nu înlocuiește monitorizarea locală zilnică a episoadelor de poluare.
Rezultatele arată că Uniunea Europeană a redus substanțial poluarea aerului în ultimele două decenii, dar următorul prag este mai dificil. Țintele din 2030 cer reduceri acolo unde schimbările sunt mai lente: agricultură, transport, încălzire rezidențială și unele activități industriale. Pentru cetățeni, diferența se vede în aerul respirat zilnic, în riscurile pentru sănătate și în presiunea asupra ecosistemelor afectate de poluare.