Europa Occidentală riscă să fie paralizată de valuri de căldură previzibile, iar această slăbiciune devine o vulnerabilitate geopolitică, avertizează Rym Momtaz într-o analiză Carnegie Europe. Articolul susține că incapacitatea unor state europene bogate de a adapta infrastructura de bază la temperaturi extreme ridică întrebări mai largi despre pregătirea continentului pentru crize militare, economice și de securitate.
Pe scurt
-
Carnegie Europe avertizează că Europa Occidentală rămâne slab pregătită pentru valuri extreme de căldură, deși primul episod comparabil a lovit continentul acum 23 de ani.
-
Analiza spune că infrastructura cu dublă utilizare, inclusiv căile ferate, spitalele, școlile și fermele, a fost grav afectată în timpul celui mai recent val de căldură.
-
Rym Momtaz susține că lipsa de adaptare climatică devine o vulnerabilitate geopolitică, nu doar o problemă de sănătate publică.
-
Articolul critică rezistența unor țări europene față de transformări rapide, inclusiv în privința climatizării clădirilor publice.
-
Carnegie Europe cere o abordare mai pragmatică: adaptare locală mai rapidă, simplificarea normelor care blochează inovarea și o strategie diplomatică globală mai intensă privind clima.
Analiza pornește de la o constatare directă: Europa Occidentală se confruntă deja cu valuri de căldură extreme, iar astfel de episoade vor deveni mai obișnuite în următorii ani. Cu toate acestea, țări precum Belgia, Franța, Germania și Regatul Unit continuă să dezbată măsuri elementare de adaptare, inclusiv climatizarea spațiilor publice și private.
Rym Momtaz scrie că dezbaterea despre aer condiționat poate părea minoră sau culturală, dar exprimă o problemă mai profundă. Europa are dificultăți în a face transformări rapide, eficiente și la scară largă chiar și atunci când amenințarea este vitală, previzibilă și documentată de cercetare științifică.
Această problemă apare atât în adaptarea la schimbările climatice, cât și în securitate. Articolul compară reacția lentă la valurile de căldură cu trezirea bruscă produsă de Donald Trump în domeniul apărării europene. Momtaz susține că metodele dure ale președintelui american au împins Europa mai eficient spre asumarea unei părți mai mari din propria apărare decât au reușit decesele cauzate de caniculă să împingă adaptarea climatică.
Cea mai puternică idee a textului este că pregătirea pentru căldură extremă nu ține doar de confort. O Europă în care țările cele mai bogate se blochează din cauza unei realități climatice care se acumulează de peste două decenii nu arată pregătită pentru crize geopolitice neprevăzute. Dacă un eveniment meteo anticipat poate lua continentul prin surprindere, reziliența în fața unui atac sau a unei crize strategice devine și mai greu de crezut.
Articolul pune întrebarea într-o formă dură: de ce nu ar alege un adversar precum Vladimir Putin să atace o țară NATO într-un moment în care Europa Occidentală este destabilizată de un val de căldură? Pentru Momtaz, incapacitatea de a gestiona un episod climatic previzibil ridică semne de întrebare asupra capacității guvernelor de a descuraja și respinge un război.
Exemplele de infrastructură afectată sunt concrete. În timpul valului de căldură de șapte zile, șinele de cale ferată s-au deformat sau au fost afectate, trenurile au avut întârzieri, iar unele au avut probleme de climatizare sau ventilație care au obligat pasagerii să stea în vagoane aglomerate. Transportul feroviar este infrastructură civilă, dar și infrastructură cu relevanță strategică în crize, inclusiv pentru mobilitate, aprovizionare și reziliență.
Spitalele, școlile și grădinițele au devenit, în multe cazuri, spații periculoase din cauza lipsei sistemelor adecvate de răcire. Articolul menționează temperaturi interioare de peste 30 de grade Celsius în camere de spital, școli și spații pentru copii. Pentru vârstnici, persoane bolnave și copii, astfel de temperaturi nu sunt doar inconfortabile, ci pot deveni periculoase.
Agricultura a fost lovită direct. Animalele au suferit sau au murit, iar câmpurile au ars sub efectul temperaturilor ridicate. Economia urbană a fost perturbată la rândul ei, deoarece lucrătorii cu copii sau rude vârstnice au trebuit să improvizeze soluții de îngrijire.
Momtaz descrie această succesiune de efecte ca fiind paralizantă pentru o Uniune care se confruntă simultan cu amenințarea militară a Rusiei, presiunea economică a Chinei și schimbarea agresivă a poziției Statelor Unite față de Europa. În această lectură, canicula nu este un episod izolat de sănătate publică, ci un test al capacității de stat, infrastructură și guvernanță.
O parte a criticii privește refuzul de a discuta pragmatic despre climatizare. În Germania, Ministerul Mediului a transmis că aparatele de aer condiționat „nu răcesc eficient”, iar în Franța, Ministerul Sănătății a recomandat oamenilor să nu iasă afară în cele mai fierbinți ore, între 11:00 și 21:00. Pentru autoare, astfel de răspunsuri nu inspiră încredere într-o capacitate administrativă de gestionare a unor crize mult mai grave.
Articolul critică și modul în care dezbaterea publică din Franța și Germania a tratat valul de căldură aproape exclusiv ca problemă internă. Dimensiunea globală a climei a fost slab prezentă, deși ceea ce se întâmplă la New Delhi, Beijing, Abu Dhabi sau Washington influențează efectele climatice globale și lanțul de fenomene meteo.
Momtaz respinge ideea că reglementarea verde europeană și suportarea unor episoade de disconfort ar fi suficiente pentru a proteja continentul de crize climatice viitoare. Ea susține că este nevoie de o strategie globală reînnoită pentru reducerea efectelor devastatoare ale schimbărilor climatice, nu doar de măsuri interne europene.
Problema aerului condiționat este tratată ca exemplu de dogmatism. După valul de căldură mortal din 2003, multe spitale, școli, grădinițe și gări au continuat să fie construite fără climatizare, pe ideea că introducerea ei ar submina tranziția verde. Pentru Carnegie Europe, această abordare devine periculoasă atunci când temperaturile ridicate persistă zi și noapte.
Articolul nu propune abandonarea tranziției verzi. Dimpotrivă, susține o abordare combinată: revegetare, clădiri mai bine izolate, obloane, reorganizare urbană, adaptări geografice și climatizare acolo unde căldura de vârf pune vieți în pericol. După o săptămână de temperaturi ridicate și noaptea, măsurile pasive nu mai pot menține întotdeauna spațiile interioare locuibile.
Momtaz argumentează că aerul condiționat poate salva vieți în perioade de căldură extremă și nu este mai poluant decât frigiderele sau mai generator de căldură urbană decât mașinile. În țări precum Franța, unde energia electrică este în mare parte decarbonizată datorită nuclearului, analiza cost-beneficiu ar trebui să includă decesele legate de căldură și semnalul geopolitic transmis de incapacitatea de adaptare.
Articolul recunoaște că Europa nu este incapabilă de transformare. Suedia și-a schimbat modelul fiscal și social în anii 1990, Estonia a trecut printr-o transformare digitală la nivel național după 2007, iar Finlanda și-a modificat recent modelul de securitate. La nivelul UE, fondul de redresare post-COVID-19 și folosirea creativă a European Peace Facility după invazia rusă în Ucraina sunt prezentate ca momente importante.
Problema este că aceste exemple nu au fost duse suficient de departe sau suficient de repede pentru crizele actuale. Europa reușește uneori să facă primii pași, dar ezită să transforme acele mișcări în schimbări de sistem capabile să răspundă la ritmul amenințărilor.
Concluzia analizei este că dubla criză, climatică și de securitate, este deja prezentă. Răspunsul cere acțiune locală și globală din partea Uniunii, a statelor membre și a partenerilor apropiați precum Regatul Unit și Canada. Local, Momtaz cere simplificarea mai rapidă și pragmatică a normelor și facilitarea inovării și creșterii. Global, cere o strategie diplomatică mai intensă pentru reintroducerea unor reguli comune în sistemul internațional.
Analiza Carnegie Europe transformă valul de căldură într-un test de putere europeană. Dacă șinele se deformează, spitalele se supraîncălzesc, școlile devin nesigure, fermele pierd animale și lucrătorii sunt obligați să improvizeze îngrijire pentru copii și vârstnici, problema nu mai este doar meteorologică.
Pentru Europa, adaptarea climatică devine parte a rezilienței strategice. O Uniune care vrea să reziste presiunii militare, economice și politice trebuie să își poată menține infrastructura funcțională în condiții de stres previzibil. Canicula arată cât de mare este distanța dintre ambiția geopolitică europeană și capacitatea practică de a transforma rapid infrastructura și regulile.