Statele membre ale Uniunii Europene au trimis în 2025 111.708 cereri prin sistemul Dublin pentru ca alte țări să preia responsabilitatea examinării unor cereri de azil, potrivit datelor publicate de Eurostat. Numărul cererilor a scăzut cu 26% față de 2024, când au fost înregistrate 151.830 de cereri, dar numărul transferurilor efective a rămas aproape neschimbat: 16.620 în 2025, față de 16.459 în 2024.
Pe scurt
-
Statele UE au trimis 111.708 cereri Dublin în 2025, cu 26% mai puține decât în 2024.
-
Transferurile efective către alte state responsabile au fost 16.620, aproape la același nivel ca în 2024.
-
Germania, Franța și Belgia au trimis împreună 70% din cererile Dublin ieșite din statele UE.
-
Italia, Germania, Croația, Spania și Grecia au primit 64% din cererile Dublin venite din alte state UE.
-
Regulamentul Dublin III a fost înlocuit de noul Regulament privind gestionarea azilului și migrației, aplicabil din 1 iulie 2026.
Sistemul Dublin stabilește statul european responsabil pentru examinarea unei cereri de azil depuse de un cetățean din afara UE sau de o persoană apatridă. Principiul de bază este că o singură țară trebuie să examineze cererea, pentru a evita trimiterea solicitantului dintr-un stat în altul și depunerea mai multor cereri de azil de către aceeași persoană.
În practică, dacă autoritățile dintr-un stat consideră că alt stat este responsabil, trimit o cerere Dublin. Cererea poate fi acceptată sau respinsă. Dacă este acceptată, etapa finală este transferul persoanei către statul considerat responsabil.
Datele Eurostat arată o diferență mare între numărul cererilor și numărul transferurilor realizate. În 2025, statele UE au trimis 111.708 cereri, dar au implementat 16.620 de transferuri. Pe partea cererilor primite, au fost înregistrate 115.625 de cereri și 17.406 transferuri venite din alte state UE.
Eurostat precizează că totalul cererilor trimise nu coincide perfect cu totalul cererilor primite la nivelul UE. Diferențele pot apărea din modul de compilare a datelor, din momentul înregistrării cererilor și din faptul că unele state raportează numărul de cereri, iar altele numărul de persoane vizate.
Germania a trimis cele mai multe cereri Dublin în 2025, 35.933, urmată de Franța, cu 30.084, și Belgia, cu 12.285. Cele trei state au reprezentat 70% din toate cererile ieșite din statele UE. La celălalt capăt, Letonia a trimis 23 de cereri, Estonia 33, iar Slovacia 49. România a trimis 69 de cereri și a efectuat 9 transferuri ieșite.
Germania a avut și cele mai multe transferuri ieșite, 5.377, urmată de Franța, cu 3.881, și Țările de Jos, cu 1.865. Irlanda nu a raportat niciun transfer ieșit, Portugalia a raportat unul, iar Spania două.
Pe partea cererilor primite, Italia a înregistrat cel mai mare număr, 24.152, estimare Eurostat, urmată de Germania, cu 16.519, Croația, cu 12.358, Spania, cu 10.684, și Grecia, cu 10.113. Aceste cinci țări au reprezentat 64% din toate cererile Dublin primite în 2025. Cele mai puține cereri primite au fost în Estonia, 88, Irlanda, 133, și Cehia, 290.
Cele mai multe transferuri primite au fost în Germania, 4.865, urmată de Spania, cu 3.398, și Franța, cu 2.201. Cele mai puține transferuri primite au fost raportate de Irlanda, 10, Estonia, 12, și Cipru, 22.
Cererile Dublin sunt împărțite în două categorii. Cererile de tip „take charge” apar atunci când statul care trimite cererea consideră că alt stat ar trebui să preia responsabilitatea examinării unei cereri de azil. Cererile de tip „take back” apar atunci când solicitantul aflat într-un stat a depus deja o cerere de azil în alt stat.
În 2025, statele UE au primit 115.625 de cereri Dublin. Dintre acestea, 39,4% au fost cereri de tip „take charge”, iar 60,6% au fost cereri de tip „take back”. În 17 state membre, cererile „take back” au fost mai numeroase decât cererile „take charge”.
Croația, Slovenia și Austria au avut cele mai ridicate raporturi între cererile „take back” și cele „take charge”. În Croația au fost 15 cereri „take back” pentru fiecare cerere „take charge”, în Slovenia 13, iar în Austria 12. În schimb, în Cehia, Spania, Slovacia și Ungaria, peste 80% dintre cererile primite au fost de tip „take charge”.
Motivele cererilor arată cum funcționează responsabilitatea în sistemul Dublin. Pentru cererile primite de tip „take charge”, cele mai frecvente motive au fost documentele și intrarea legală, 51,3%, intrarea neregulamentară, 42,2%, și motivele familiale, 4,9%. Împreună, aceste trei categorii au acoperit 98,4% din cererile „take charge”.
Pentru cererile primite de tip „take back”, situația dominantă a fost lipsa permisiunii de ședere pentru un solicitant de azil a cărui cerere era încă în examinare. Această categorie a reprezentat 89,2% din cazuri. Cererile respinse fără permisiune de ședere au reprezentat 10,2%.
Cererile trimise de statele UE au avut o structură apropiată. Din totalul de 111.708 cereri ieșite, 36,4% au fost „take charge”, iar 63,6% au fost „take back”. În 21 de state membre, cererile „take back” trimise au fost mai numeroase decât cele „take charge”.
La cererile ieșite de tip „take charge”, principalele motive au fost documentele și intrarea legală, 52,9%, și intrarea neregulamentară, 38,7%. Împreună, aceste două categorii au reprezentat 91,6% din cererile „take charge” trimise de statele UE.
Datele privind sexul și tipul solicitantului arată că cererile Dublin au vizat în principal bărbați. Pentru cererile primite, ponderea bărbaților a depășit 80% în Slovenia, România, Austria, Bulgaria, Irlanda și Luxemburg. Cele mai ridicate ponderi ale femeilor, peste 35%, au fost în Slovacia, Estonia, Cipru, Cehia și Portugalia.
România se remarcă în datele privind minorii neînsoțiți. În 2025, cea mai mare pondere a cererilor primite care au vizat minori neînsoțiți a fost în România, 29,6%. Următoarele valori au fost mult mai mici: Danemarca, 4,4%, Bulgaria, 4,3%, și Lituania, 4,2%.
Pentru cererile trimise de statele UE, ponderea minorilor neînsoțiți a depășit 10% doar în cinci state membre: Bulgaria, 11,0%, Cipru, 12,2%, Croația, 16,1%, Lituania, 16,7%, și Grecia, 17,4%.
Deciziile asupra cererilor Dublin nu coincid întotdeauna cu cererile depuse în același an, deoarece o decizie poate fi luată în alt an calendaristic. În 2025, Italia, cu 18.859 de decizii estimate de Eurostat, și Germania, cu 15.396, au emis cele mai multe decizii asupra cererilor primite.
La nivelul UE, rata medie de acceptare pentru cererile de transfer primite a fost de 63,9%. Letonia a acceptat 89,8% dintre cererile primite, Slovacia 85,7%, Italia 85,2%, estimare Eurostat, Estonia 84,7%, iar Portugalia 82,2%. Grecia și Irlanda au avut cele mai mici rate de acceptare, 1,2% și 5,7%.
Pentru cererile trimise către alte state, Germania a primit cele mai multe decizii, 33.949, urmată de Franța, cu 26.930, și Belgia, cu 12.181. România, Malta, Slovacia, Estonia și Letonia au primit sub 100 de decizii privind cererile trimise.
Rata medie de acceptare pentru deciziile asupra cererilor trimise a fost de 64,3% la nivelul UE. România a avut o rată de acceptare de 87,0% pentru cererile sale trimise, Estonia 84,4%, în timp ce Croația a avut una dintre cele mai mici rate, 14,8%.
Transferul este etapa finală a procedurii Dublin, după acceptarea unei cereri. În 2025, toate transferurile ieșite raportate de Slovacia, România, Letonia și Spania au fost realizate în cel mult șase luni. Germania a avut cea mai mică pondere a transferurilor ieșite realizate în primele șase luni, 65,3%, și cea mai mare pondere a transferurilor realizate între șapte și douăsprezece luni, 25,1%.
Pentru transferurile primite, toate transferurile în Estonia au fost realizate în cel mult șase luni. În toate statele membre pentru care există date, cel puțin jumătate dintre transferurile primite au fost realizate în cel mult șase luni. România și Malta au avut cele mai mari ponderi ale transferurilor primite realizate între 13 și 18 luni, 22,3% și 21,7%.
Datele pentru 2025 au o limitare importantă. Italia și Islanda nu au furnizat date complete, iar Eurostat a folosit statistici oglindă raportate de celelalte țări pentru a estima cererile, deciziile și transferurile care le privesc. Agregatul UE include date estimate pentru Italia.
Sistemul Dublin III a fost abrogat prin Regulamentul privind gestionarea azilului și migrației, adoptat la 14 mai 2024. Noul regulament se aplică de la 1 iulie 2026. Datele pentru 2025 rămân raportate pe baza vechiului Regulament Dublin III, iar începând cu anul de referință 2026 raportarea va urma noul cadru legislativ.