Uniunea Europeană colectează din nou mai multe taxe raportat la dimensiunea economiei, iar structura veniturilor fiscale se schimbă treptat. Raportul anual al Comisiei Europene privind fiscalitatea arată că taxele și contribuțiile sociale au ajuns la 39,4% din PIB în 2024, după minimul ultimului deceniu înregistrat în 2023.
Pe scurt
-
Veniturile fiscale ale UE au urcat la 39,4% din PIB în 2024, după scăderea din 2023. Creșterea a fost înregistrată în 22 de state membre și a fost susținută mai ales de încasări mai mari din taxele pe muncă, impozitul pe venit și contribuțiile sociale.
-
Taxele pe muncă, inclusiv contribuțiile sociale, rămân principala sursă de bani pentru bugetele publice europene. Ele au reprezentat 51,5% din totalul veniturilor fiscale în 2024, față de 26,8% pentru taxele pe consum și 21,6% pentru taxele pe capital.
-
În ultimul deceniu, structura taxelor s-a mutat treptat dinspre consum spre capital. Impozitul pe profit și impozitul pe venit au câștigat pondere, în timp ce taxele de mediu și taxele pe proprietate au scăzut ca importanță în veniturile fiscale.
-
Statele membre au raportat 399 de măsuri de reformă fiscală pentru anul 2025. Cele mai multe au vizat impozitul pe venit și contribuțiile sociale, iar aproape jumătate au avut ca obiectiv competitivitatea, creșterea economică, investițiile sau veniturile bugetare.
-
Comisia spune că modernizarea administrațiilor fiscale și digitalizarea pot crește conformarea la plată. Prin Instrumentul de sprijin tehnic, 22% dintre proiectele privind administrațiile fiscale au vizat îmbunătățirea conformării, iar 21% digitalizarea colectării veniturilor.
Raportul arată că statele membre au colectat aproximativ 7.100 de miliarde de euro din taxe și contribuții sociale în 2024. În termeni nominali, veniturile fiscale au crescut cu 5,6% față de 2023, peste creșterea nominală a PIB, de 4,4%. Această evoluție a ridicat raportul dintre taxe și PIB la 39,4%, după coborârea la 39,0% în 2023.
Creșterea nu a fost uniformă. În 2024, 22 de state membre au avut venituri fiscale care au crescut mai repede decât economia. Cele mai mari creșteri nominale ale veniturilor fiscale au fost în Malta, România și Croația. În schimb, în Finlanda, Franța, Țările de Jos, Suedia și Portugalia, PIB-ul nominal a crescut mai repede decât veniturile fiscale, ceea ce a redus raportul taxe-PIB.
Danemarca, Franța și Austria au avut cele mai ridicate niveluri ale veniturilor fiscale raportate la PIB în 2024. Danemarca a ajuns la 45,2%, Franța la 43,5%, iar Austria la 43,4%. La celălalt capăt al clasamentului se află Irlanda, cu 21,7%, România, cu 27,9%, și Malta, cu 28,9%. În cazul Irlandei, Comisia avertizează că PIB-ul este distorsionat de fluxurile investițiilor străine directe, iar raportarea la venitul național brut modificat ar duce la o imagine mult mai apropiată de media UE.
Pentru bugetele publice, munca rămâne baza principală de finanțare. În 2024, taxele pe muncă și contribuțiile sociale au reprezentat 51,5% din totalul veniturilor fiscale ale UE. Consumul a furnizat 26,8%, iar capitalul 21,6%. Ponderea taxelor pe muncă a crescut pentru al doilea an consecutiv, susținută de impozitul pe venit și contribuțiile sociale într-o piață a muncii încă robustă.
Raportul arată că 14 state membre obțin mai mult de jumătate din veniturile fiscale din taxarea muncii. Suedia și Germania sunt cele mai dependente de această sursă, cu peste 57% din total. În aproape toate statele membre, munca este principala bază fiscală. Excepțiile sunt Croația și Bulgaria, unde taxele pe consum au o pondere mai mare.
Această dependență contează deoarece taxele pe muncă influențează direct salariile nete, costurile angajatorilor și stimulentele pentru muncă. Comisia arată că, în unele țări, veniturile suplimentare din ultimii ani au venit mai ales din creșterea taxelor pe muncă. În nouă dintre cele 11 state unde raportul taxe-PIB a crescut cel mai mult între perioadele 2015-2019 și 2020-2024, creșterea a fost susținută de venituri mai mari din taxarea muncii.
O parte a acestei creșteri vine din fenomenul numit bracket creep. Când pragurile de impozitare nu sunt actualizate automat la inflație, salariile nominale mai mari pot împinge oamenii în tranșe de impozitare mai ridicate, chiar dacă puterea lor de cumpărare nu a crescut. Raportul notează că doar o parte dintre state, precum Belgia, Danemarca, Lituania, Țările de Jos, Slovacia, Slovenia, Suedia și mai recent Austria, au mecanisme automate de ajustare.
Taxele pe capital au câștigat teren în ultimul deceniu. La nivelul UE, ponderea lor în totalul veniturilor fiscale a crescut de la 19,7% în 2014 la 21,6% în 2024. Impozitul pe profit este motorul principal al acestei schimbări. Veniturile din impozitul pe profit au rămas peste 3% din PIB și peste 8% din totalul veniturilor fiscale pentru al treilea an consecutiv.
Comisia arată că ponderea impozitului pe profit a crescut în toate statele membre față de 2014. Creșteri mari se observă în economii mici și foarte deschise, precum Irlanda, Malta, Cipru și Luxemburg. În Irlanda, impozitul pe profit a ajuns la 23,2% din totalul veniturilor fiscale în 2024, iar primele zece companii au furnizat 57% din veniturile din acest impozit. Comisia avertizează că o asemenea concentrare poate face bugetul vulnerabil la relocarea sau restructurarea unor mari companii multinaționale.
Taxele pe consum pierd treptat pondere. Ele au coborât de la 28,3% din veniturile fiscale ale UE în 2014 la 26,8% în 2024. TVA-ul rămâne solid, dar scăderea taxelor de mediu a tras în jos categoria taxelor pe consum. În aproape toate statele membre, taxele pe consum au pierdut teren în ultimul deceniu, cu cele mai mari reduceri în Irlanda, Malta și Bulgaria.
Taxele de mediu sunt una dintre cele mai vizibile slăbiciuni ale structurii fiscale europene. Veniturile din aceste taxe s-au stabilizat în 2024, dar la un nivel mult mai mic decât acum un deceniu. Ele au reprezentat 5,3% din totalul veniturilor fiscale și 2,1% din PIB, față de 6,8% din total și 2,7% din PIB în 2014. Energia rămâne principala sursă a taxelor de mediu, în timp ce taxele pe poluare și resurse au o pondere foarte mică.
Scăderea taxelor de mediu are mai multe explicații. În unele cazuri, baza fiscală s-a redus deoarece comportamentul vizat de taxă s-a schimbat. În alte cazuri, taxele nu au fost indexate ani la rând sau au devenit politic dificil de susținut. Măsurile temporare luate după criza energetică provocată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei au redus și ele încasările, deși unele au fost eliminate treptat în 2023 și 2024.
Taxele pe proprietate scad și ele. Veniturile din aceste taxe au coborât pentru al patrulea an consecutiv, până la 1,8% din PIB și 4,5% din totalul veniturilor fiscale în 2024. Comisia arată că taxele recurente pe proprietăți imobiliare sunt considerate relativ puțin distorsionante și greu de evitat, dar multe state nu actualizează suficient valorile cadastrale, în timp ce prețurile locuințelor au crescut rapid.
Raportul arată și că statele membre au raportat 399 de reforme fiscale pentru anul 2025. Cele mai frecvente au vizat impozitul pe venit și contribuțiile sociale, care reprezintă 37% din totalul reformelor raportate. Reformele de TVA și impozit pe profit au reprezentat fiecare puțin sub 15%, iar taxele legate de mediu aproximativ 11%.
Cele mai multe reforme au fost justificate prin competitivitate și prosperitate. Aproximativ 47% dintre măsurile raportate au urmărit obiective precum creșterea veniturilor, investițiile, creșterea economică sau sprijinul pentru ocupare. Alte 20% au vizat echitatea și corectitudinea, iar 11% au fost legate de mediu, climă și sănătate.
Comisia insistă și asupra conformării fiscale. Raportul arată că oamenii și firmele nu plătesc taxe doar de teama sancțiunilor. Contează simplitatea sistemului, sprijinul primit de la administrații, costurile de conformare, încrederea în instituții și percepția că sistemul este corect. Indicatorii de tax gap, diferența dintre ce ar trebui colectat și ce se colectează efectiv, rămân esențiali pentru evaluarea sistemelor naționale.
Instrumentul de sprijin tehnic al UE a finanțat proiecte pentru modernizarea administrațiilor fiscale. Potrivit Comisiei, 22% dintre proiectele TSI în acest domeniu s-au concentrat pe îmbunătățirea conformării fiscale, iar 21% pe digitalizarea administrațiilor de venituri. Mecanismul de redresare și reziliență a sprijinit, de asemenea, 131 de reforme și investiții fiscale în 24 de state membre.
Raportul plasează fiscalitatea în centrul discuției despre competitivitate și securitate. Europa are nevoie de bani pentru apărare, investiții, tranziție verde, digitalizare și servicii publice, dar modul în care strânge acești bani influențează munca, investițiile, consumul și încrederea în instituții.
Schimbarea structurii fiscale arată o tensiune pentru statele membre. Taxele pe muncă sunt o sursă stabilă de venit, dar pot apăsa pe salarii și costurile angajării. Taxele pe profit cresc, dar pot deveni vulnerabile dacă depind de câteva companii mari sau de sectoare volatile. Taxele de mediu și pe proprietate pot sprijini obiective publice importante, dar sunt politic sensibile și greu de administrat corect.
Pentru UE, întrebarea următorilor ani este cum poate finanța priorități noi fără să pună și mai multă presiune pe muncă. Raportul Comisiei sugerează că răspunsul va depinde de taxe mai bine proiectate, administrații fiscale mai digitale, baze fiscale mai echilibrate și reguli mai simple, care cresc conformarea fără să blocheze investițiile.