Un pasager care cumpără într-o singură tranzacție o călătorie feroviară cu mai multe trenuri și mai mulți operatori ar trebui să aibă drepturi pentru întreaga călătorie, nu să descopere după pierderea unei legături că protecția se oprește la granița dintre două contracte. Aceasta este principala cerere a Comitetului Economic și Social European (CESE), care a adoptat la plenara din septembrie opinia sa asupra propunerii Comisiei privind biletele feroviare unice și a cerut reguli mai simple pentru rerutare, despăgubiri și responsabilitatea față de pasager.
Pe scurt
-
CESE susține introducerea unui sistem prin care o călătorie cu mai mulți operatori, cumpărată într-o singură tranzacție, să fie protejată până la destinația finală.
-
În cazul unei conexiuni pierdute, Comitetul propune ca pasagerul să poată folosi fără restricții trenurile necesare pentru continuarea călătoriei în următoarele trei ore sau prima conexiune comparabilă disponibilă.
-
CESE cere despăgubiri și rambursări automate atunci când operatorii, vânzătorii sau platformele au deja datele necesare și spune că pasagerului nu ar trebui să i se ceară documente suplimentare inutil.
-
Pasagerul ar trebui să aibă un singur punct de contact și să știe de la început prețul final și cine răspunde dacă apar întârzieri, anulări sau conexiuni pierdute.
-
Opinia CESE este consultativă. Propunerea Comisiei trebuie încă negociată și adoptată de Parlamentul European și Consiliu.
Problema pe care noua legislație încearcă să o rezolve apare mai ales în călătoriile lungi sau transfrontaliere, unde un singur itinerar poate include trenuri operate de companii diferite. În prezent, protecția deplină a pasagerului depinde adesea de faptul că serviciile sunt acoperite de un „through-ticket”, adică un bilet recunoscut juridic drept un singur contract de transport. Dacă segmentele sunt cumpărate separat sau structura contractuală este diferită, pierderea unei conexiuni poate lăsa pasagerul cu drepturi mai slabe chiar dacă întreaga călătorie a fost rezervată dintr-un singur loc.
Propunerea Comisiei încearcă să umple această lacună prin noul concept de „single ticket”. Acesta ar acoperi atât un through-ticket, cât și două sau mai multe contracte de transport pentru o singură călătorie atunci când sunt cumpărate într-o singură tranzacție comercială de la un operator feroviar, un vânzător de bilete sau un tour-operator. Dacă o întârziere sau o anulare pe unul dintre segmente provoacă pierderea unei conexiuni, pasagerul ar primi drepturi la asistență, rambursare, rerutare și despăgubire pentru traseul cumpărat ca ansamblu.
CESE consideră direcția corectă, dar cere ca mecanismul să fie mai practic în momentul în care pasagerul rămâne blocat. Una dintre propunerile sale este ca, după o conexiune pierdută, călătorul să poată utiliza fără restricții serviciile feroviare necesare pentru următoarea parte a traseului timp de trei ore sau să ia prima conexiune similară disponibilă. Operatorii ar trebui să îi asigure un loc chiar dacă acest lucru presupune trecerea într-o clasă superioară. Comitetul mai cere un mecanism universal de asigurare care să permită distribuirea responsabilității între operatorii implicați.
Acest punct depășește ceea ce propune textul Comisiei. Proiectul legislativ oferă drepturi mai largi pentru biletele unice, dar nu creează automat libertatea generală de a urca în orice tren timp de trei ore după pierderea conexiunii. CESE încearcă astfel să reducă una dintre cele mai frustrante consecințe ale fragmentării pieței: situația în care pasagerul știe unde trebuie să ajungă, există un tren disponibil, dar nu îl poate folosi fără să cumpere un nou bilet sau să obțină aprobarea mai multor operatori.
A doua diferență importantă privește despăgubirea. CESE susține că, atunci când compania feroviară, vânzătorul biletului sau platforma de rezervare deține deja datele privind călătoria și întârzierea, rambursarea sau compensația ar trebui declanșată automat. Pasagerul nu ar trebui să fie obligat să demonstreze din nou o întârziere pe care sistemele operatorilor o cunosc deja sau să reconstruiască traseul prin documente și capturi de ecran.
Propunerea Comisiei păstrează nivelurile actuale de compensare pentru întârzieri în forma adaptată noului bilet unic: minimum 25% din preț pentru întârzieri între 60 și 119 minute și 50% pentru întârzieri de cel puțin 120 de minute. Pentru anumite călătorii de peste 12 ore formate din mai multe contracte, despăgubirea ar putea fi calculată numai pentru segmentul pe care s-a produs întârzierea, cu excepții pentru trenurile de noapte și cazurile în care biletul unic este în realitate un through-ticket.
CESE pune însă accentul mai puțin pe procentul despăgubirii și mai mult pe experiența concretă a pasagerului. În opinia sa, călătorul trebuie să știe înainte de cumpărare care este prețul total, cum este construit traseul și cine răspunde dacă lucrurile merg prost. Dacă o întârziere afectează durata călătoriei, posibilitatea de a prinde o legătură sau calitatea serviciului, pasagerul ar trebui să aibă un singur punct de referință, în loc să fie trimis între operator, platformă și compania care operează segmentul următor.
Această cerere răspunde unei probleme structurale a pieței feroviare europene. Liberalizarea a făcut posibilă existența mai multor operatori pe aceeași piață și a creat noi conexiuni, dar experiența de cumpărare nu s-a integrat în același ritm. Un itinerar internațional poate fi tehnic posibil și totuși greu de găsit într-o singură căutare, greu de cumpărat într-o singură tranzacție și dificil de protejat juridic atunci când serviciile sunt furnizate de companii diferite.
De aceea, dosarul privind drepturile pentru biletele unice este doar una dintre cele trei părți ale Passenger Package prezentat de Comisie în mai. A doua propunere creează un cadru european pentru ticketing feroviar și urmărește să îmbunătățească accesul la informații despre tarife și disponibilitate. A treia privește rezervările multimodale, adică platformele prin care pasagerul poate combina trenul cu autobuzul, avionul sau alte forme de transport într-o singură planificare și, eventual, într-o singură achiziție.
CESE susține toate cele trei direcții, dar cere ca digitalizarea să nu producă un nou tip de excludere. Opinia insistă că ajutorul uman trebuie păstrat pentru persoanele în vârstă, călătorii cu dizabilități sau mobilitate redusă, cei cu competențe digitale limitate și persoanele care se confruntă cu perturbări neprevăzute. Informațiile privind anulările, întârzierile, rutele alternative și despăgubirile ar trebui să existe în timp real atât prin canale digitale, cât și prin alternative accesibile celor care nu folosesc aplicații.
Comitetul cere și ca noile norme europene să nu reducă protecții mai favorabile care există deja în unele state membre. Acesta este un punct relevant atunci când UE încearcă să uniformizeze drepturile: o regulă comună poate ridica nivelul de protecție în piețele fragmentate, dar poate crea și riscul ca un standard european să fie tratat drept plafon în țările în care operatorii sau legislația națională oferă deja mai mult.
Pachetul nu este încă lege. Propunerea privind biletele unice, COM(2026)233, a fost prezentată de Comisie la 13 mai și se află în procedura legislativă ordinară. Parlamentul European și Consiliul pot modifica atât definiția biletului unic, cât și distribuirea responsabilităților și mecanismele de compensație înainte de adoptarea textului final.
Miza negocierii este în fond simplă pentru călător și complexă pentru industrie: dacă o platformă îi vinde o singură călătorie, pasagerul se așteaptă să cumpere un singur produs. Regulile europene încearcă acum să facă răspunderea juridică să semene mai mult cu această așteptare. CESE cere ca pasul să fie dus mai departe, astfel încât schimbarea operatorului în mijlocul traseului să nu însemne și schimbarea nivelului de protecție.