Orașele și regiunile au nevoie de bani și de expertiză pentru a reduce riscul incendiilor înainte ca acestea să amenințe comunitățile, a cerut Adam Banaszak, raportor al Comitetului European al Regiunilor pentru Mecanismul de protecție civilă al Uniunii. El solicită ca administrațiile locale să participe la deciziile privind gestionarea riscurilor și ca investițiile în intervenția de urgență să fie însoțite de finanțarea prevenirii.
Pe scurt
-
Adam Banaszak cere bani, sprijin tehnic și un rol mai mare pentru orașe și regiuni în prevenirea incendiilor.
-
Prevenirea înseamnă gestionarea pădurilor, avertizarea din timp a populației și pregătirea echipelor locale.
-
Expertul ONU Kamal Kishore arată de ce contează comunitățile pregătite: accesul la apă, pompierii locali și voluntarii instruiți ajută la limitarea focului de la început.
-
Consiliul UE a recomandat statelor să îmbunătățească prevenirea și pregătirea pentru incendii. Recomandarea nu este obligatorie juridic.
-
Dezbaterea nu a deschis un fond nou pentru primării. Apelul european de 6 milioane de euro se adresa autorităților naționale și s-a închis în aprilie 2026.
Poziția a fost prezentată în dezbaterea din octombrie a plenarei Comitetului Regiunilor despre incendii și secetă, potrivit unui comunicat publicat la 13 octombrie 2026 de grupul politic European Alliance, din care face parte Banaszak. Raportorul a cerut și cooperare peste granițe, sisteme de avertizare mai eficiente și investiții în cercetare. Miza solicitării sale este rolul administrațiilor care trebuie să pregătească teritoriul și populația înainte de declanșarea unei urgențe.
Presiunea asupra acestora a crescut după sezonul de incendii din 2025, când în Uniunea Europeană au ars peste un milion de hectare, potrivit Consiliului UE. În strategia prezentată în martie 2026, Comisia leagă agravarea riscului de schimbările climatice, dar și de felul în care sunt folosite și gestionate terenurile. Prevenirea implică astfel decizii luate cu mult înainte ca pompierii să fie chemați la un incendiu.
Recomandarea adoptată de Consiliu la 29 iunie arată ce pot însemna aceste decizii: planuri preventive pentru pădurile expuse, identificarea vegetației care poate alimenta focul și consultarea proprietarilor, gestionarilor de păduri și autorităților locale. Documentul încurajează și refacerea zonelor umede și a cursurilor de apă, acolo unde aceasta poate reduce riscul. Sunt măsuri care cer planificare, oameni pregătiți și coordonare între instituții, pe lângă echipamentele de intervenție.
La dezbaterea Comitetului Regiunilor a participat și Kamal Kishore, reprezentantul special al secretarului general al ONU pentru reducerea riscurilor de dezastre. Rolul său privește tocmai limitarea vulnerabilității comunităților înaintea unui dezastru. Într-o analiză separată, publicată de UNDRR la 29 ianuarie 2026, Kishore explică de ce extinderea capacității de stingere nu poate acoperi singură nevoile de protecție împotriva incendiilor.
În acea analiză, oficialul ONU pune accent pe gestionarea durabilă a terenurilor și pe implicarea comunităților. Accesul la apă, pompierii locali pregătiți și voluntarii instruiți contează mai ales în primele momente, când focul poate fi încă limitat. Tot el arată că avertizarea bazată pe sateliți trebuie completată cu observații de la sol și cu verificarea modului în care populația înțelege și folosește alertele. Aceste argumente explică relevanța expertizei sale pentru discuția despre capacitatea locală de prevenire.
Cadrul european pentru această abordare există deja: Comisia a adoptat comunicarea privind gestionarea integrată a riscului de incendii la 25 martie, iar Consiliul a adoptat recomandarea în iunie. Aceasta acoperă prevenirea, pregătirea, intervenția și refacerea după incendii, dar nu este obligatorie juridic. Separat, Comitetul Regiunilor pregătește un aviz despre gestionarea riscului de incendii, cu Dimitrios Kafantaris ca raportor. Fișa dosarului CDR-1269-2026 îl indică încă în discuție și afișează data de 2 decembrie 2026.
Accesul la finanțare rămâne însă legat de regulile fiecărui instrument. Apelul Track 1 din 2026 pentru asistență tehnică în gestionarea riscurilor de dezastre a avut un buget de 6 milioane de euro și o contribuție europeană de până la 95% din costurile eligibile. Sprijinea pregătirea de studii, politici și planuri care să susțină investiții ulterioare. Solicitanții eligibili erau autoritățile naționale cu atribuții în protecția civilă sau gestionarea riscurilor și crizelor; contribuția UE solicitată nu putea depăși 750.000 de euro. Termenul de depunere a expirat la 21 aprilie 2026.
Pentru o primărie din România, distincția este importantă: existența unui program european pentru prevenire nu înseamnă că administrația locală poate solicita direct bani din acel program. Trebuie verificate autoritățile eligibile, activitățile finanțate și termenele. Cererea lui Banaszak urmărește un sprijin mai puternic pentru nivelul local; comunicatul care o prezintă nu anunță un nou fond și nici redeschiderea apelului Track 1.
