UE trebuie să reducă anual cu cel puțin 2,3 milioane numărul persoanelor la risc de sărăcie sau excluziune socială pentru ținta din 2030

Uniunea Europeană trebuie să reducă numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu cel puțin 2,3 milioane anual până în 2030, într-un ritm de aproximativ 3,8 ori mai mare decât scăderea înregistrată în 2025, pentru a-și respecta principalul obiectiv social. Concluzia aparține Comitetului pentru protecție socială și a fost aprobată luni, 19 octombrie 2026, de miniștrii muncii și afacerilor sociale reuniți la Luxemburg. Deși situația s-a îmbunătățit față de 2019, în Uniunea Europeană existau încă 92,7 milioane de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială în 2025. România înregistra o rată de 27,4%, a treia cea mai ridicată dintre statele membre.

Uniunea Europeană riscă să nu își îndeplinească obiectivul de reducere a sărăciei până în 2030 dacă nu accelerează substanțial progresele înregistrate în ultimii ani. Mesajele evaluării din 2026 a Comitetului pentru protecție socială, aprobate de Consiliu la 19 octombrie, arată că îmbunătățirea situației economice și a ocupării forței de muncă nu s-a transformat într-o reducere suficient de rapidă a vulnerabilității sociale.

Obiectivul european, stabilit în cadrul Planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, este reducerea cu cel puțin 15 milioane a numărului persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială până în 2030, comparativ cu 2019. Din această reducere, cel puțin cinci milioane trebuie să fie copii.

Datele analizate de Comitet arată că, până în 2025, reducerea cumulată la nivel european ajunsese la aproximativ 3,5 milioane de persoane. Scăzând acest progres din ținta de cel puțin 15 milioane, rezultă un decalaj de aproximativ 11,5 milioane, de recuperat între 2025 și 2030.

Pentru atingerea țintei, numărul persoanelor afectate ar trebui să scadă în medie cu cel puțin 2,3 milioane anual în perioada 2026–2030. Acest ritm corespunde împărțirii decalajului estimat de 11,5 milioane la cei cinci ani rămași. Este un necesar mediu pentru atingerea obiectivului, nu un rezultat deja obținut sau un calendar de plăți.

Eurostat arată că, în 2025, aproximativ 92,7 milioane de persoane, reprezentând 20,9% din populația Uniunii, erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. În 2024, numărul fusese de 93,3 milioane. Raportat la scăderea anuală de aproximativ 600.000 de persoane, ritmul mediu necesar de 2,3 milioane este de circa 3,8 ori mai mare. Comparația folosește valori rotunjite și privește numărul persoanelor incluse în indicator.

Aceasta nu înseamnă că sărăcia a crescut în toate statele membre sau că politicile existente nu au produs rezultate. Raportul constată îmbunătățiri ale veniturilor reale și ale indicatorilor de privare materială și socială în numeroase țări, dar și faptul că progresele au fost inegale și insuficiente pentru obiectivul comun.

Comitetul pentru protecție socială observă că economia europeană a crescut cu aproximativ 1,5% în 2025, într-un context de extindere mai lentă a ocupării forței de muncă și de șomaj menținut la niveluri istorice reduse. Inflația s-a moderat față de anii precedenți, iar nivelul mediu al veniturilor reale ale gospodăriilor din UE a rămas peste cel din 2019.

În același timp, raportul avertizează că dificultățile financiare continuă să afecteze numeroase gospodării, în special pe cele cu venituri reduse. Instabilitatea geopolitică și riscul unor noi creșteri ale prețurilor alimentelor și energiei ar putea anula o parte dintre progresele realizate.

Indicatorul utilizat pentru monitorizarea obiectivului european este cunoscut prin acronimul AROPE, de la at risk of poverty or social exclusion. Acesta nu măsoară exclusiv persoanele cu venituri sub pragul național de sărăcie.

O persoană este inclusă în indicator dacă se află în cel puțin una dintre trei situații: venitul disponibil echivalat al gospodăriei este sub 60% din mediana națională, persoana suferă de privare materială și socială severă sau trăiește într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii. Ultima componentă se aplică persoanelor de 0–64 de ani și ține cont de timpul lucrat de adulții eligibili ai gospodăriei în raport cu potențialul lor de muncă.

Persoanele care îndeplinesc simultan mai multe dintre aceste criterii sunt numărate o singură dată. Indicatorul permite astfel analizarea sărăciei și excluziunii sociale dincolo de venituri, incluzând dificultățile de acces la bunuri și servicii esențiale și legătura dintre ocupare și condițiile de trai. Pentru componenta privind veniturile, datele EU-SILC din 2025 se referă, de regulă, la veniturile din anul precedent; indicatorul nu descrie exclusiv veniturile realizate în 2025.

Datele Eurostat din 2025 arată diferențe importante între statele membre. Bulgaria avea cea mai ridicată rată a persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, de 29%, urmată de Grecia, cu 27,5%, și România, cu 27,4%.

La celălalt capăt al clasamentului se situau Cehia, cu 11,5%, Polonia, cu 15%, și Slovenia, cu 15,5%. Diferența dintre aceste rezultate reflectă combinații distincte de niveluri ale veniturilor, acces la muncă, structura gospodăriilor, eficiența protecției sociale și alte condiții economice și demografice.

Pentru România, evaluarea din 2026 identifică o situație socială care rămâne mai dificilă decât media europeană, în pofida unor evoluții pozitive în ultimii ani.

În anexa cu profilurile naționale, Comitetul pentru protecție socială consemnează că România și-a asumat reducerea cu 2,532 milioane a numărului persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială până în 2030. În interiorul acestei ținte se află un obiectiv specific de reducere cu 500.000 a numărului copiilor afectați.

Ambele ținte folosesc anul 2019 ca reper. Ele reprezintă angajamente privind evoluția până în 2030, nu rezultate deja obținute și nici numărul persoanelor care ar urma să primească automat o prestație socială.

Indicatorul privind riscul de sărăcie sau excluziune socială pentru ansamblul populației României rămâne peste media europeană, deși raportul consemnează îmbunătățiri substanțiale față de perioadele anterioare.

Sunt semnalate în special riscul persistent de sărăcie în rândul copiilor și al persoanelor de vârstă activă, dificultățile întâmpinate de persoanele cu dizabilități și diferențele importante dintre mediul urban și rural.

Comitetul atrage atenția și asupra riscului ridicat de sărăcie în unele comunități rome, în special în rândul copiilor, precum și asupra inegalităților de șanse care afectează accesul la educație, servicii și perspective economice.

O altă problemă identificată este eficiența limitată a transferurilor sociale în reducerea sărăciei. Evaluarea arată că România se situează sub media europeană în privința efectului transferurilor sociale, altele decât pensiile, asupra riscului de sărăcie, deși în anumite componente s-au înregistrat îmbunătățiri.

Pentru copii, raportul nu constată aceeași evoluție pozitivă a eficienței transferurilor. Această diferență este relevantă deoarece sprijinul acordat familiilor poate influența posibilitatea acestora de a acoperi costurile pentru hrană, locuință, educație, transport și îngrijire.

Documentul semnalează și faptul că nivelul adecvării prestațiilor de venit minim rămâne scăzut în România, în ciuda unor îmbunătățiri. Accesul la protecție socială este mai dificil pentru lucrătorii care nu au contracte de muncă standard, iar sărăcia în rândul persoanelor ocupate se situează peste media europeană.

Constatările indică faptul că participarea la piața muncii nu asigură, în toate cazurile, venituri suficiente pentru un nivel de trai adecvat. Salariile reduse, munca intermitentă, accesul limitat la servicii și responsabilitățile de îngrijire pot menține riscul de sărăcie chiar și în gospodăriile în care există persoane angajate.

Diferențele teritoriale reprezintă o altă dificultate. Eurostat a arătat, într-o analiză publicată la 16 octombrie 2026, că 24 dintre cele 243 de regiuni europene pentru care existau date înregistrau rate de cel puțin 31,5% ale persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. Două dintre aceste regiuni se aflau în România.

Aceste date arată că mediile naționale pot ascunde diferențe importante între comunități. Accesul la locuri de muncă, educație, transport, servicii medicale și locuințe adecvate poate influența riscul de sărăcie în mod diferit între orașe, localități mici și zone rurale.

La nivelul întregii Uniuni, situația copiilor este una dintre cele mai dificile componente ale obiectivului pentru 2030.

Comitetul pentru protecție socială estimează că numărul copiilor expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială s-a redus cu aproximativ 200.000 în 2025. Cu toate acestea, diferența rămasă față de obiectivul de reducere cu cinci milioane de copii până în 2030 este încă de aproximativ cinci milioane.

Această situație indică faptul că progresele cumulative față de anul de referință 2019 rămân foarte limitate în privința copiilor. Raportul constată că doar un număr redus de state membre au înregistrat scăderi ale sărăciei în rândul acestora în 2025.

În evaluarea Comitetului, reducerea sărăciei copiilor presupune atât sprijin financiar adecvat pentru familii, cât și acces efectiv la servicii. Sunt necesare îmbunătățirea prestațiilor pentru copii, susținerea ocupării părinților, educație și îngrijire timpurie, servicii de sănătate și intervenții pentru prevenirea marginalizării.

Aceste obiective sunt legate de Garanția europeană pentru copii, instituită printr-o recomandare a Consiliului din 2021. Mecanismul urmărește să îmbunătățească accesul copiilor aflați în dificultate la servicii esențiale precum educația, alimentația sănătoasă, asistența medicală și locuințele adecvate.

Recomandările aprobate la 19 octombrie subliniază că accesul la servicii trebuie însoțit de măsuri care susțin veniturile gospodăriilor. Sprijinul pentru integrarea profesională a părinților și prestațiile sociale pentru familiile vulnerabile pot contribui la reducerea riscurilor, însă eficiența lor depinde de acoperire, valoarea sprijinului și capacitatea administrațiilor de a ajunge la beneficiari.

Un alt domeniu important este protecția socială a persoanelor fără loc de muncă sau cu participare redusă la piața muncii. Comitetul observă că eficiența sistemelor de prestații în reducerea riscului de sărăcie pentru gospodăriile fără persoane ocupate ori cu intensitate foarte redusă a muncii s-a deteriorat în unele state.

Pentru persoanele care pot lucra, recomandările urmăresc combinarea sprijinului financiar cu servicii de formare, consiliere și integrare profesională. Raportul subliniază însă și importanța unor locuri de muncă de calitate, care să ofere venituri suficiente și protecție socială efectivă.

Aceste principii se regăsesc în Strategia europeană împotriva sărăciei, prezentată de Comisia Europeană la 6 mai 2026. Documentul urmărește prevenirea sărăciei pe parcursul întregii vieți și stabilește o ambiție pe termen lung de contribuție la eradicarea sărăciei în UE până în 2050.

Strategia propune o abordare integrată, care include venituri adecvate, acces la locuri de muncă și servicii esențiale. Ea pleacă de la constatarea că sărăcia poate apărea și persista din cauze multiple, de la salarii reduse și perioade de șomaj până la costurile locuințelor, probleme de sănătate și responsabilități familiale.

La reuniunea din 19 octombrie, miniștrii au discutat și posibilitățile de sprijinire a persoanelor excluse de pe piața muncii. Această dezbatere a făcut parte din examinarea Strategiei europene împotriva sărăciei. Nu a fost anunțată prin aprobarea mesajelor Comitetului pentru protecție socială o nouă obligație individuală pentru beneficiari sau un program separat de finanțare.

Raportul acordă atenție și persoanelor în vârstă. În mai multe state membre, riscul de sărăcie sau excluziune socială la vârste înaintate rămâne ridicat, în special în rândul femeilor. Comitetul indică necesitatea unor pensii adecvate și sustenabile, precum și a unor reforme care să țină seama de carierele profesionale discontinue și de diferențele de venit dintre femei și bărbați.

Accesul la îngrijire de lungă durată și la servicii medicale reprezintă alte domenii în care există dificultăți. Pentru persoanele cu venituri reduse, costurile serviciilor, distanța față de furnizori și lipsa personalului pot contribui la excluziune socială.

În România, profilul național evidențiază accesul insuficient la servicii de îngrijire de lungă durată și indicatorii nefavorabili privind anii de viață sănătoasă. Aceste probleme arată că reducerea sărăciei nu poate fi evaluată exclusiv prin evoluția veniturilor, fără a lua în considerare disponibilitatea efectivă a serviciilor esențiale.

Locuințele constituie o altă prioritate comună. Comitetul avertizează că accesibilitatea financiară a locuințelor continuă să reprezinte o dificultate importantă, mai ales pentru persoanele vulnerabile, care se confruntă cu riscuri ridicate de pierdere a locuinței și excluziune locativă.

La aceeași reuniune din 19 octombrie, Consiliul a adoptat separat o recomandare privind combaterea excluziunii locative, inclusiv a lipsei de adăpost. Documentul susține prevenirea, intervenția timpurie, facilitarea accesului la servicii și creșterea ofertei de locuințe sociale și accesibile. Aceasta este o decizie distinctă de aprobarea mesajelor Comitetului pentru protecție socială.

Recomandările Comitetului pentru protecție socială urmăresc și îmbunătățirea monitorizării politicilor naționale. Statele membre sunt încurajate să examineze mai sistematic efectele sociale ale reformelor economice și bugetare, inclusiv consecințele asupra persoanelor cu venituri reduse și asupra inegalităților.

Documentul subliniază că eficiența politicilor sociale trebuie analizată împreună cu evoluțiile economice, fiscale și ale pieței muncii. Creșterea economică și ocuparea sunt importante, dar rezultatele în materie de incluziune depind și de distribuția beneficiilor, de calitatea locurilor de muncă și de accesul la servicii.

Aprobarea mesajelor Comitetului de către Consiliu reprezintă o etapă de orientare și coordonare a politicilor europene, nu adoptarea unui nou regulament privind prestațiile sociale. Concluziile vor contribui la pregătirea Semestrului european din 2027, procesul anual prin care sunt monitorizate politicile economice, bugetare, sociale și de ocupare ale statelor membre.

Comisia Europeană este invitată să țină seama de aceste constatări la pregătirea analizelor și recomandărilor pentru anul următor. Statele membre vor continua să urmărească obiectivele naționale asumate, inclusiv prin politicile privind venitul minim, prestațiile familiale, ocuparea, educația și serviciile sociale.

Pentru România, principalul test va fi reducerea efectivă a numărului persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, în special în rândul copiilor și al comunităților vulnerabile. Datele arată că unele îmbunătățiri sunt reale, dar poziția țării față de media europeană și dificultățile persistente ale sistemelor de protecție socială reclamă progrese suplimentare.

La nivelul Uniunii, următorii cinci ani vor determina dacă angajamentul de reducere cu 15 milioane a numărului persoanelor afectate poate fi îndeplinit. Mesajele aprobate la 19 octombrie arată că, în ritmul recent, obiectivul rămâne departe de a fi atins.