Curtea de Conturi Europeană: finanțarea industrială din Orizont 2020 a sprijinit insuficient comercializarea inovațiilor

Finanțarea europeană pentru inovarea industrială a susținut dezvoltarea și demonstrarea tehnologiilor, dar a sprijinit insuficient comercializarea rezultatelor și extinderea firmelor, potrivit Curții de Conturi Europene. Raportul special 24/2026, publicat la 15 octombrie, examinează prioritatea „Poziția de lider în sectorul industrial” a Orizont 2020, care a avut un buget de aproximativ 17 miliarde de euro. Auditorii critică și monitorizarea efectelor economice după încheierea proiectelor. Comisia Europeană contestă o parte dintre concluzii și susține că Orizont Europa a introdus deja îmbunătățiri.

Orizont 2020 a finanțat cercetarea și inovarea în perioada 2014–2020. Prioritatea industrială, reprezentând aproximativ 22% din bugetul programului, urmărea dezvoltarea tehnologiilor, accesul la finanțare de risc și creșterea capacității de inovare a întreprinderilor, în special a celor mici și mijlocii. Auditul a evaluat programarea apelurilor, selecția proiectelor, sprijinul pentru transfer tehnologic și comercializare, precum și modul de măsurare a rezultatelor.

Examinarea proiectelor încheiate a inclus 18 proiecte colaborative și 15 cu un singur beneficiar IMM. Auditorii au vizitat 25 de IMM-uri din Finlanda, Ungaria, Italia, Țările de Jos și Spania. Rezultatele acestor vizite oferă exemple despre dificultățile întâlnite de beneficiari, dar nu reprezintă rate statistice pentru toate întreprinderile finanțate de program.

Curtea constată că prioritățile strategice europene s-au reflectat adecvat în programele de lucru. Nu a putut însă stabili în ce măsură nevoile concrete ale participanților, consultările și experiența agențiilor executive au influențat efectiv conceperea apelurilor. În evaluarea propunerilor, justificarea punctajelor și analiza impactului economic nu au fost suficient de consecvente.

Multe apeluri au vizat niveluri intermediare de maturitate tehnologică, cunoscute sub abrevierea TRL, în special validarea și demonstrarea soluțiilor în medii relevante pentru industrie. Aceste etape sunt necesare dezvoltării unei tehnologii, dar nu asigură singure pregătirea producției comerciale, găsirea clienților și extinderea activității. Potrivit auditorilor, sprijinul pentru aceste etape ulterioare a rămas insuficient.

În domeniile tehnologiilor industriale și generice analizate — nanotehnologii, materiale avansate, biotehnologie, fabricație și prelucrare avansate, respectiv tehnologia informației și comunicațiilor — aproximativ 54% din resurse au mers către cercetare și acțiuni de coordonare și sprijin, asociate de regulă etapelor timpurii. Separat, în interiorul categoriilor „acțiuni de inovare” și „acțiuni pentru IMM-uri”, aproximativ 52% din sprijin a vizat activități apropiate de piață, cu maturitate tehnologică mai ridicată. Cele două procente au baze diferite și nu se adună; niciunul nu exprimă ponderea comercializării în întregul Orizont 2020.

Distribuția între participanți arată o altă diferență. În domeniile tehnologice menționate și în componenta „Inovarea în IMM-uri” au participat aproximativ 14.500 de entități juridice, dintre care 76% erau organizații cu scop lucrativ. Totuși, jumătate din finanțare s-a concentrat la circa 550 de entități, adică 3,8% dintre participanți, în principal organizații fără scop lucrativ, instituții de cercetare și de învățământ superior. Numărul participanților nu trebuie confundat cu partea de buget primită de fiecare categorie.

Curtea leagă această distribuție și de ratele de finanțare. În acțiunile de inovare, regula era acoperirea a 70% din costurile eligibile, în timp ce entitățile fără scop lucrativ puteau primi 100%. Pentru acțiunile de cercetare și inovare, rata de 100% se aplica tuturor categoriilor eligibile. Auditorii consideră că mecanismul a stimulat insuficient mobilizarea capitalului privat. Comisia susține, în răspunsul său, că organizațiile fără scop lucrativ au un rol esențial în etapele timpurii, iar sprijinul acordat lor poate beneficia ulterior și IMM-urilor.

În proiectele colaborative, IMM-urile au avut adesea roluri secundare, cu o influență mai mică asupra direcției proiectului, proprietății intelectuale și exploatării rezultatelor. Raportul prezintă cazul unei firme din Ungaria care a participat la cel puțin 12 proiecte, furnizând servicii de pregătire a propunerilor, analiză de piață și prognoză financiară. Auditorii nu au identificat, din aceste activități, dovada îmbunătățirii capacității proprii de inovare. Exemplul ilustrează limita folosirii simplei participări drept indicator de rezultat.

Instrumentele financiare destinate completării granturilor au avut rezultate diferite. Pentru produsele InnovFin gestionate de Banca Europeană de Investiții, raportul operațional din decembrie 2024 arăta că IMM-urile reprezentau 47% dintre beneficiarii finali, dar primeau 14% din finanțare: 1,42 miliarde de euro din 10,5 miliarde. Pragurile minime ale împrumuturilor, adesea de 25 de milioane de euro, au favorizat proiectele mari și firmele mai mari decât IMM-urile. Constatarea privește aceste produse ale BEI, nu întregul sprijin al Grupului BEI pentru întreprinderile mici.

Produsele InnovFin administrate de Fondul European de Investiții, în special garanțiile și investițiile de capital, erau mai bine adaptate IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate. Curtea semnalează însă că datele disponibile nu permiteau evaluarea suficientă a contribuției lor la inovarea beneficiarilor și la introducerea rezultatelor pe piață. Absența dovezilor de impact nu echivalează cu demonstrarea ineficienței fiecărei operațiuni.

Instrumentul pentru IMM-uri a oferit rezultate mai clare în transferul tehnologic decât în comercializare. Dintre cele 13 IMM-uri vizitate care primiseră individual granturi, zece reușiseră trecerea de la concept la o inovație validată. Șapte ajunseseră la etapa de comercializare fără să obțină adoptarea produselor de către piață. Raportul enumeră dificultăți de finanțare, cerere insuficientă, lipsa personalului și obstacole tehnice sau de reglementare. Aceste cifre descriu eșantionul vizitat, nu toate firmele sprijinite prin instrument.

Comisia a creat și servicii de consiliere și instrumente de diseminare precum CORDIS și Innovation Radar. Auditorii constată că vizibilitatea rezultatelor nu a fost suficientă pentru a asigura comercializarea și că eficacitatea acestor instrumente nu fusese evaluată sistematic. Comisia răspunde că Innovation Radar se adresează în primul rând investitorilor și că, pentru unele instrumente introduse în Orizont Europa, este prea devreme pentru o evaluare concludentă.

O problemă transversală apare după încheierea granturilor. Beneficiarii trebuiau să prezinte rapoarte finale și planuri de diseminare și exploatare, dar Curtea nu a găsit o evaluare structurată a potențialului de comercializare și extindere la finalul proiectelor, urmată de sprijin orientat către rezultatele promițătoare. Indicatorii au urmărit mai ales activitățile și realizările imediate, oferind informații insuficiente despre performanța economică și capacitatea de inovare a firmelor pe termen lung.

Auditorii critică și estimările macroeconomice din evaluarea ex post a Orizont 2020, realizată de Comisie în 2024. Modelele utilizate presupuneau succesul comercial deplin al inovațiilor sprijinite și includeau cheltuieli care nu finanțau direct inovarea. Potrivit Curții, aceste ipoteze puteau conduce la estimări prea optimiste ale efectelor asupra economiei. Raportul nu stabilește că programul nu a produs beneficii, ci că amploarea lor nu este demonstrată suficient de metodele și datele disponibile.

Recomandările vizează întregul parcurs de la cercetare la piață. Pentru apeluri mai apropiate de comercializare, evaluarea consecventă a impactului și o participare mai bine orientată a firmelor și IMM-urilor, Curtea indică primul trimestru din 2028. Identificarea proiectelor cu potențial comercial după încheierea granturilor și restructurarea monitorizării au ca termen-țintă anul 2027. Îmbunătățirea metodologiei de evaluare a efectelor asupra firmelor este recomandată pentru evaluarea actualului Orizont Europa, cu termen-țintă în 2031. Acestea sunt recomandări de audit adresate Comisiei, nu termene obligatorii pentru beneficiari sau anunțuri de apeluri noi.

Comisia acceptă doar parțial recomandările privind programarea, sprijinul pentru comercializare și metodologia de evaluare. Ea apără necesitatea finanțării echilibrate a etapelor timpurii și avansate și preferă instrumente flexibile în locul unei proceduri sistematice după încheierea fiecărui proiect. Respinge recomandarea de restructurare a monitorizării, argumentând că Orizont Europa a fost deja reproiectat și că utilizează inclusiv date externe la nivel de firmă, disponibile însă la câțiva ani după proiect.

Disputa privește și viitoarea arhitectură bugetară. În propunerile pentru 2028–2034 analizate de raport, Orizont Europa și Fondul european pentru competitivitate sunt programe distincte, dar strâns conectate. Curtea urmărește o continuitate mai bună între finanțarea cercetării și dezvoltarea comercială. Comisia nu acceptă aplicarea primelor două recomandări la Fondul pentru competitivitate, invocând scopul diferit al fondului și negocierile legislative. Raportul de audit nu adoptă aceste programe și nu alocă finanțări suplimentare.

Constatarea centrală rămâne că finanțarea dezvoltării unei tehnologii nu garantează transformarea ei într-un produs vândut și într-o firmă capabilă să crească. Pentru a demonstra contribuția banilor europeni la competitivitate, auditorii cer atât sprijin mai bine legat de aceste etape comerciale, cât și urmărirea rezultatelor după încheierea proiectelor.