Comisia propune ca România să aibă o Capitală Europeană a Culturii în 2034, cu competiția lansată până în 2028

Comisia Europeană propune ca România și Croația să găzduiască titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2034, primul an al unui nou ciclu care s-ar încheia în 2047. Pentru orașele românești, calendarul ar presupune lansarea competiției naționale până în 2028 și desemnarea câștigătorului până în 2030. Propunerea, prezentată în comisia pentru cultură și educație a Parlamentului European la 4 noiembrie, este încă în examinare: nici calendarul nu este definitiv, nici un oraș din România nu a fost ales pentru 2034.

Proiectul continuă inițiativa după 2033, când se încheie perioada acoperită de cadrul actual. România a mai participat prin Sibiu, în 2007, și Timișoara, în 2023. Noua selecție ar fi deschisă candidaturilor evaluate potrivit viitoarelor reguli, fără ca experiența unei ediții anterioare să confere automat titlul unui oraș.

Anexa stabilește ordinea statelor care pot organiza selecții naționale. După România și Croația în 2034, urmează Irlanda și Grecia în 2035, apoi Lituania și Austria în 2036. În anumiți ani ar putea fi selectat suplimentar un oraș dintr-o țară terță eligibilă. Calendarul repartizează oportunitățile între țări; alegerea orașelor se face ulterior, prin competiții.

Potrivit propunerii, apelul național trebuie publicat cu cel puțin șase ani înaintea anului titlului, iar orașele trebuie să aibă minimum zece luni pentru depunerea dosarelor. Pentru ediția 2034, termenul de lansare ar fi astfel 2028. Nu există în aceste prevederi o dată exactă de deschidere a competiției românești, care va depinde de adoptarea cadrului european și de organizarea națională.

Preselecția ar trebui să aibă loc cel târziu în 2029. Orașele admise pe lista scurtă și-ar completa candidaturile înaintea selecției finale, prevăzută în maximum nouă luni de la preselecție, cu posibilitatea prelungirii justificate a intervalului. Desemnarea și notificarea instituțiilor europene trebuie realizate cu cel puțin patru ani înaintea anului titlului, adică până în 2030 pentru România.

Pot candida orașe care implică și localitățile din jur sau grupuri de orașe, inclusiv transfrontaliere. Pentru o candidatură comună, cererea trebuie depusă în numele orașului care conduce proiectul din statul membru respectiv. Programul cultural este conceput special pentru anul titlului, dar pregătirea și efectele sale sunt urmărite pe o perioadă mai lungă.

Comisia propune trecerea de la șase categorii de evaluare la patru: strategia pe termen lung și moștenirea culturală; conținutul cultural și artistic; deschiderea către public, comunicarea și participarea cetățenilor; managementul și capacitatea de realizare. Dimensiunea europeană ar deveni o cerință prezentă în toate categoriile, în loc să fie tratată și într-o categorie distinctă.

Orașele ar trebui să arate cum își implică locuitorii și artiștii, ce parteneriate dezvoltă cu alte țări europene și cum asigură accesul la cultură pentru copii, tineri, persoane cu dizabilități, vârstnici și comunități din zone periferice. Evaluarea privește și calitatea programului artistic, libertatea de creație, condițiile de muncă ale profesioniștilor din cultură și cooperarea dintre instituții. Patrimoniul local este punctul de plecare al candidaturii, alături de un program cu conținut și colaborări europene.

Dosarele trebuie să prezinte bugete realiste, surse de finanțare, soluții pentru riscuri, structuri de conducere și angajamente durabile ale autorităților locale, regionale și naționale. Sunt evaluate infrastructura necesară și modul de numire a conducerii generale și artistice. Păstrarea independenței echipei artistice contează ulterior și pentru plata premiului european.

Selecția și monitorizarea ar reveni unui grup de 12 experți europeni independenți. Parlamentul, Consiliul și Comisia ar desemna câte trei membri, Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European câte unul, iar Comisia ar selecta încă un expert din rețeaua ambasadorilor culturali ai tineretului. Statul organizator ar putea adăuga cel mult doi experți naționali. Dacă nicio candidatură nu îndeplinește toate criteriile, grupul poate recomanda să nu fie acordat titlul în anul respectiv.

După desemnare, Comisia ar organiza patru reuniuni de monitorizare, prevăzute ideal la șase–nouă luni după alegerea orașului, cu 18 luni și cu șase luni înaintea anului titlului, apoi la un an după acesta. Orașele ar prezenta rapoarte de progres, iar experții ar urmări pregătirile, bugetul și planurile pentru continuarea activităților. Fiecare oraș ar trebui să trimită evaluarea rezultatelor până la sfârșitul anului următor celui în care a deținut titlul.

În cazul unor abateri substanțiale de la criterii sau de la proiectul asumat, propunerea prevede mai întâi dialog și recomandări de remediere. Dacă problemele persistă, experții pot recomanda retragerea titlului. Pentru un oraș din UE, Comisia ar cere statului membru să îl retragă, ținând seama de opinia grupului. Dacă retragerea are loc în anul titlului, partea din premiu deja plătită ar fi recuperată de Comisie.

Premiul Melina Mercouri, care în cadrul actual valorează 1,5 milioane de euro, ar continua numai în limita finanțării disponibile. Propunerea nu garantează aceeași sumă pentru edițiile 2034–2047: resursele vor depinde de viitoarele cadre financiare și de programele europene care susțin cultura. Cea mai mare parte a bugetului unei capitale culturale trebuie construită din contribuții publice și private; titlul nu acordă automat alte finanțări europene.

Două treimi din premiu ar fi plătite până la sfârșitul lunii martie a anului titlului, dacă orașul își respectă angajamentele și criteriile de selecție. Condițiile includ menținerea unui buget adecvat, independența echipei artistice, dimensiunea europeană și pregătirea evaluării impactului. Restul ar fi plătit în cel mult 24 de luni de la prima tranșă, cu condiția existenței unor planuri solide pentru continuarea rezultatelor: buget dedicat, program artistic ulterior cu dimensiune europeană și comunicare care evidențiază contribuția Uniunii.

Noul cadru răspunde unor probleme identificate în edițiile precedente: dificultatea de a continua proiectele după anul titlului, bugete fragile și efecte insuficient măsurate. Comisia urmărește ca selecția să se bazeze pe capacitatea de a susține schimbări culturale de durată. Beneficiile de vizibilitate, participare și turism observate în alte orașe nu sunt rezultate garantate pentru viitorul câștigător din România.

La 9 noiembrie, dosarul Parlamentului indică încă așteptarea unei decizii în comisia CULT, unde raportor este Hannes Heide. Proiectul de decizie trebuie adoptat de Parlament și Consiliu înainte ca regulile și calendarul să devină obligatorii. Pentru administrațiile și organizațiile culturale din România, anul 2028 este deocamdată reperul de pregătire care rezultă din propunerea Comisiei; apelul național și condițiile definitive vor trebui anunțate după stabilirea cadrului juridic.