Planificarea viitoarelor rețele de hidrogen din Uniunea Europeană rămâne mult mai puțin dezvoltată decât planificarea infrastructurii de gaze, deși hidrogenul a devenit categoria dominantă între proiectele propuse la nivel european. Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, ACER, arată că 243 dintre cele 345 de proiecte incluse în proiectul planului european pe zece ani pentru 2026 sunt proiecte de hidrogen, însă numai 38% dintre ele apar și în planurile naționale de dezvoltare analizate. Pentru proiectele de gaze naturale, rata de includere este de 88%.
Pe scurt
-
Proiectul TYNDP 2026 analizat de ACER conține 345 de proiecte, dintre care 243 pentru hidrogen, 76 pentru gaze naturale, 10 pentru rețele inteligente de gaze și 16 din alte categorii.
-
Hidrogenul reprezintă 70% din portofoliul analizat, în creștere de la 62% în ciclul din 2024, dar numai 38% dintre proiectele de hidrogen apar și în planurile naționale.
-
Pentru proiectele de gaze naturale, 88% dintre proiectele europene analizate sunt reflectate în planurile naționale. În total, aproximativ jumătate dintre toate cele 345 de proiecte apar în planurile naționale corespunzătoare.
-
ACER identifică drept probleme principale cadre instituționale încă incomplete pentru hidrogen, diferențe mari de metodologie și transparență și niveluri inegale de control din partea autorităților naționale de reglementare.
-
Evaluarea se bazează în principal pe informații colectate între 24 aprilie și 18 mai 2026, înainte de termenul de 5 august pentru transpunerea noii directive europene privind piețele gazelor și hidrogenului. Rezultatele nu trebuie folosite pentru a afirma automat că un stat nu respectă în prezent legislația UE.
Diferența dintre gaz și hidrogen este vizibilă încă de la nivelul instituțiilor care trebuie să construiască planurile. Rețelele europene de transport al gazelor sunt operate într-un cadru matur, cu operatori certificați și proceduri de planificare folosite de mai mulți ani. Pentru hidrogen, noul sistem juridic introdus prin pachetul european privind gazele decarbonizate încearcă abia acum să stabilească operatorii, responsabilitățile autorităților de reglementare și relația dintre planificarea națională și cea europeană.
În informațiile colectate de ACER înainte de termenul pentru transpunerea directivei, aproximativ trei sferturi dintre statele membre nu aveau încă un operator de rețea de hidrogen desemnat și certificat potrivit noilor reguli europene. Polonia era singurul stat raportat de agenție ca având finalizat procesul conform articolului relevant al directivei. Belgia avea un operator certificat și desemnat potrivit dreptului național, aflat în reevaluare, iar Danemarca, Ungaria, Luxemburg și Spania aveau diferite forme de desemnare sau atribuire a funcțiilor, fără ca toate să fi parcurs procedura europeană completă.
Această fotografie instituțională are însă o limită esențială. Sondajul utilizat de ACER a fost realizat înainte de 5 august 2026, termenul până la care statele membre trebuiau să transpună Directiva privind piețele gazelor regenerabile, gazelor naturale și hidrogenului. Agenția precizează explicit că rezultatele trebuie citite în contextul implementării aflate atunci în curs. Raportul nu poate fi folosit, fără o verificare separată și actualizată, pentru a concluziona că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile după expirarea termenului.
Decalajul este și mai clar la nivelul proiectelor. Lista preliminară europeană pentru TYNDP 2026 conține 243 de proiecte de hidrogen, față de 202 în ciclul din 2024. Ponderea hidrogenului în portofoliu a crescut astfel de la 62% la 70%. În același interval, numărul proiectelor de gaze naturale a scăzut de la 95 la 76, iar ponderea lor în portofoliu de la 29% la 22%.
Creșterea numărului de proiecte europene nu înseamnă însă că investițiile sunt deja aprobate sau vor fi construite. TYNDP este un instrument de planificare, nu o listă de proiecte finanțate sau autorizate automat. ACER arată că numai 38% dintre proiectele de hidrogen incluse în lista europeană apar și în planurile naționale relevante. Este o îmbunătățire față de 33% în 2024, dar diferența față de infrastructura de gaze rămâne foarte mare.
Pentru gazele naturale, 88% dintre cele 76 de proiecte europene analizate sunt incluse în planurile naționale. În cazul rețelelor inteligente de gaze, proporția este de 60%, iar pentru categoria „alte proiecte” de 44%. Privite împreună, aproximativ jumătate dintre cele 345 de proiecte din proiectul TYNDP 2026 sunt reflectate în planurile naționale.
ACER consideră că rata redusă pentru hidrogen poate fi explicată în parte de faptul că multe state nu au încă planuri de dezvoltare dedicate acestei rețele, iar proiectele de hidrogen nu sunt întotdeauna integrate în planurile existente pentru gaze. Agenția recomandă promotorilor să consulte autoritățile naționale înainte de includerea proiectelor în planul european, astfel încât nevoia de infrastructură să fie confruntată mai devreme cu strategiile și estimările naționale.
Miza este evitarea unui decalaj în care proiectele sunt înscrise la nivel european fără ca necesitatea, costurile, cererea viitoare sau legătura cu planificarea națională să fie suficient demonstrate. ACER avertizează că o planificare slab coordonată poate conduce atât la investiții excesive și active care nu sunt utilizate suficient, cât și la situația inversă, în care infrastructura construită este insuficientă pentru dezvoltarea viitoare a pieței.
Transparența este o altă problemă identificată de agenție. Multe planuri naționale nu publică încă toate informațiile pe care ACER le consideră necesare pentru evaluarea investițiilor, inclusiv costurile proiectelor. Unele planuri nu sunt supuse consultării publice, iar în alte cazuri rezultatele consultării nu sunt publicate. Agenția cere ca planurile să includă descrierea tehnică a proiectului, costul investiției, data estimată a punerii în funcțiune, statutul și progresul înregistrat față de ciclul anterior.
ACER cere și o coordonare mai strânsă între electricitate, gaze și hidrogen. Dezvoltarea hidrogenului poate presupune construirea unor conducte noi, conversia unor conducte existente și apariția unor consumatori industriali noi, iar aceste decizii sunt legate de disponibilitatea electricității necesare producerii hidrogenului și de evoluția cererii. Planurile care folosesc ipoteze diferite privind consumul, producția sau calendarul proiectelor pot produce investiții incompatibile între ele.
Evaluarea arată și că infrastructura fizică de hidrogen este încă limitată. Sisteme existente de conducte care conectează situri industriale sunt raportate în Belgia, Germania, Țările de Jos și Spania. Alte șapte state, între care și România, figurează cu dezvoltări viitoare planificate. Faptul că România apare între statele cu conducte planificate nu înseamnă că respectivele proiecte sunt deja construite sau operaționale.
Pentru România, ACER consemnează mai multe elemente ale actualului sistem de planificare. Planul de dezvoltare a rețelei de gaze este elaborat într-un ciclu bienal, ceea ce corespunde frecvenței pe care agenția o recomandă la nivel european. Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei are un rol în procesul de aprobare și control, iar materialele analizate de ACER indică includerea unor studii privind hidrogenul în planificarea rețelei de gaze.
Documentația mai arată că România lucrează cu scenarii comune pentru gaze și hidrogen și că este prevăzută consultarea pentru viitoarea planificare a hidrogenului. Aceste elemente nu trebuie însă confundate cu existența unei rețele naționale funcționale de transport al hidrogenului. În aceeași logică, posibilitatea tehnică sau juridică de a injecta hidrogen în sistemul de gaze nu demonstrează că există deja volume comerciale semnificative transportate astfel.
ACER observă că România se numără printre statele în care a fost introdusă posibilitatea injectării hidrogenului în rețeaua de transport a gazelor față de evaluarea precedentă. La nivel european, numărul statelor care permit o asemenea injecție a crescut, dar agenția tratează amestecul hidrogenului cu gazul drept un subiect diferit de dezvoltarea unei infrastructuri dedicate pentru transportul hidrogenului pur.
Noua legislație europeană urmărește să întărească și rolul autorităților naționale de reglementare. Acestea trebuie să poată evalua dacă planurile acoperă nevoile reale de investiții și dacă sunt compatibile cu planificarea europeană, iar ACER arată că nivelul de control diferă încă substanțial între state. În aproximativ jumătate dintre statele evaluate, autoritatea națională poate aproba sau respinge planurile operatorilor și poate solicita modificări, în timp ce în celelalte rolul este mai limitat.
Agenția recomandă ca planurile naționale pentru gaze și hidrogen să fie elaborate cel puțin o dată la doi ani și, pe cât posibil, sincronizate cu ciclul TYNDP european. ACER mai solicită consultări de piață pentru estimarea cererii viitoare de hidrogen, publicarea costurilor proiectelor, coordonare transfrontalieră și integrarea explicită a proiectelor de dezafectare, conversie a infrastructurii de gaze pentru hidrogen și conectare a producției de biometan.
Opinia ACER nu decide ce proiecte trebuie construite și nu alocă finanțare. Rolul agenției este să compare planificarea națională cu cea europeană și să identifice inconsecvențe sau puncte în care metodologia și transparența trebuie îmbunătățite. Agenția a anunțat că următoarea evaluare de acest tip este prevăzută pentru 2028. ACER