Auditorii UE spun că autoritățile naționale puteau preveni sau corecta 19 erori în cheltuielile pentru agricultură și mediu

Autoritățile statelor membre aveau deja suficiente informații pentru a preveni, detecta sau corecta 19 dintre erorile cuantificabile descoperite de Curtea de Conturi Europeană în eșantionul său din 2025 privind cheltuielile pentru resurse naturale și mediu. Auditorii estimează că, dacă aceste informații ar fi fost folosite corespunzător înainte de acceptarea cheltuielilor, nivelul de eroare calculat pentru acest capitol bugetar ar fi fost cu 2,4 puncte procentuale mai mic.

Constatarea apare în raportul anual privind exercițiul financiar 2025, într-un capitol care acoperă 59,6 miliarde EUR de plăți pentru „Resurse naturale și mediu”. Politica agricolă comună reprezintă 95,3% din cheltuielile acestui capitol, dar perimetrul auditului include și Fondul pentru o tranziție justă, politica maritimă și pentru pescuit și programul LIFE. Din acest motiv, rata de eroare de 3,9% nu trebuie prezentată drept o rată exclusivă a subvențiilor agricole.

Curtea a analizat un eșantion statistic de 228 de tranzacții și a identificat erori în 46 dintre ele. Treizeci și șase de erori au putut fi cuantificate și au stat la baza estimării de 3,9%, în creștere față de 2,6% în 2024. Intervalul statistic calculat de auditori merge de la 1,7% la 6,1%, ceea ce înseamnă că cifra de 3,9% este o estimare bazată pe eșantion, nu procentul tuturor plăților individuale verificate una câte una în UE.

Problema semnalată de Curte nu este însă numai existența erorilor, ci faptul că o parte dintre ele puteau fi oprite la nivel național. Autoritățile statelor membre aplicaseră deja măsuri corective care afectau 45 dintre tranzacțiile din eșantion și care au redus cu 0,7 puncte procentuale nivelul de eroare estimat de auditori. În alte 19 cazuri în care Curtea a găsit erori cuantificabile, administrațiile dispuneau de informațiile necesare pentru a preveni problema sau pentru a o identifica și corecta înainte de acceptarea cheltuielii. Curtea estimează că utilizarea completă a acestor informații ar fi redus nivelul de eroare al capitolului cu încă 2,4 puncte procentuale.

Această constatare pune o parte importantă a problemei în zona controalelor efectuate de agențiile și administrațiile naționale. Politica agricolă comună este gestionată în comun de Comisie și statele membre, iar agențiile de plăți naționale verifică legalitatea și regularitatea cheltuielilor înainte ca acestea să fie declarate către bugetul UE. Auditul arată astfel că existența datelor sau a registrelor necesare nu garantează automat prevenirea unei plăți neconforme dacă informațiile nu sunt confruntate sau utilizate suficient în procesul de control.

Principala categorie de eroare identificată în 2025 a fost declararea unor terenuri neeligibile, care a contribuit cu 1,1 puncte procentuale, respectiv 28%, la nivelul total de eroare estimat. Lipsa documentelor justificative esențiale a reprezentat 20%, nerespectarea angajamentelor de agromediu și climă 16%, iar beneficiarii, activitățile, proiectele sau cheltuielile neeligibile încă 15%. Nerespectarea regulilor de achiziții publice a reprezentat 8%, supradeclararea suprafețelor agricole sau a animalelor 7%, iar erorile administrative 6%.

Curtea precizează că plățile directe clasice, fără eco-scheme, prezintă un risc mai redus decât celelalte categorii analizate. Aceste plăți reprezentau peste jumătate din cheltuielile politicii agricole comune și 49% din întregul capitol auditat. În cele 63 de tranzacții de plăți directe verificate, auditorii au găsit opt erori cuantificabile: cinci proveneau din mici supradeclarări ale suprafeței sau numărului de animale, două din declararea unor terenuri neeligibile și una din calcularea incorectă a drepturilor la plată. Eco-schemele, dezvoltarea rurală, măsurile de piață și celelalte politici incluse în capitol au condiții de eligibilitate mai complexe și, potrivit Curții, un risc mai mare de eroare.

Un exemplu prezentat de auditori arată de ce verificarea datelor existente poate fi decisivă. În Grecia, un beneficiar cu 102 oi și capre a primit drept de utilizare pentru 7,14 hectare de pășune permanentă pe insula Kythnos, la peste 226 de kilometri de grajdul și animalele sale din Creta. Registrele autorităților nu indicau transportarea animalelor către Kythnos, astfel încât densitatea de pășunat necesară pentru eligibilitatea suprafeței era zero. Auditorii au constatat și că numai una dintre cele șase parcele alocate era proprietate publică, celelalte neputând fi considerate la dispoziția legală a beneficiarului în condițiile respective.

Cazul grec a determinat și o recomandare pentru următoarea politică agricolă comună. Curtea cere Comisiei să lucreze cu statele membre, în pregătirea cadrului PAC 2028–2034, pentru îmbunătățirea sistemelor care verifică dacă terenurile declarate sunt efectiv și legal la dispoziția beneficiarilor. Termenul indicat pentru punerea în aplicare a recomandării este 2027.

Comisia a acceptat recomandarea, dar subliniază că statele membre dispun de o marjă de apreciere în proiectarea controalelor, care trebuie să rămână proporționale și adaptate condițiilor naționale. Executivul european spune că lucrează la schimbul de bune practici pentru situații dificile, de exemplu atunci când nu există un contract scris care să demonstreze dreptul de utilizare a terenului. Comisia consideră că verificările trebuie să meargă dincolo de identificarea situațiilor în care aceeași parcelă este solicitată de două persoane, fără a crea în același timp sarcini administrative disproporționate pentru fermieri și administrații.

România se află printre cele 18 state membre acoperite de eșantionul Curții, alături de Bulgaria, Cehia, Danemarca, Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Croația, Italia, Lituania, Ungaria, Austria, Polonia, Portugalia, Slovacia și Suedia. Raportul nu spune însă că cele 19 cazuri în care autoritățile puteau preveni sau corecta erorile provin din România și nu oferă în această constatare o rată națională de eroare pentru România. Prezența țării în eșantion nu trebuie transformată într-o atribuire a problemelor identificate la nivelul întregului audit.

Nici nivelul de eroare de 3,9% nu trebuie confundat cu frauda. În metodologia Curții, o eroare înseamnă că o plată sau o operațiune nu a respectat integral condițiile juridice și administrative aplicabile. Cauzele pot merge de la suprafețe sau cheltuieli neeligibile și documentație insuficientă până la încălcarea unor angajamente de mediu sau a regulilor de achiziții. Existența unei erori de audit nu reprezintă, prin ea însăși, constatarea unei fraude sau a unei infracțiuni.

Următorul pas este consolidarea controalelor naționale și pregătirea regulilor pentru PAC 2028–2034. Recomandarea acceptată de Comisie mută accentul spre verificarea mai eficientă a informațiilor pe care administrațiile le au deja la dispoziție, astfel încât problemele să fie identificate înainte ca o cheltuială neeligibilă să intre în sistemul european de plăți.