Curtea de Justiție a UE a clarificat regulile privind calcularea dobânzii în contractele de credit de consum, într-un caz din Polonia privind o primă de asigurare inclusă în suma asupra căreia banca a aplicat dobândă. Decizia stabilește că sumele folosite pentru costuri asociate creditului nu pot fi tratate ca parte a creditului pus efectiv la dispoziția consumatorului.

Pe scurt

1. CJUE a decis că dobânda contractuală nu poate fi aplicată sumelor folosite pentru plata costurilor asociate unui credit de consum.

2. Cazul vine din Polonia, unde o bancă a perceput dobândă și asupra unei prime de asigurare de credit descrise ca „voluntară”.

3. Curtea a stabilit că „suma totală a creditului” și „costul total al creditului pentru consumator” sunt concepte distincte, care se exclud reciproc.

4. Dobânda se aplică sumelor puse efectiv la dispoziția consumatorului, nu celor alocate de creditor pentru plata costurilor legate de credit.

5. Instanța națională trebuie să soluționeze litigiul în conformitate cu interpretarea dată de CJUE, obligatorie și pentru alte instanțe naționale în cauze similare.

Cauza C-744/24, Bank Polska Kasa Opieki, privește un contract de credit de consum încheiat în Polonia. O parte din suma creditului a fost folosită pentru plata unei asigurări de credit, descrisă ca „voluntară”.

Banca a perceput dobândă nu doar asupra sumei puse la dispoziția consumatorului prin contractul de credit, ci și asupra primei de asigurare. Consumatorul a cerut în fața unei instanțe naționale, printre altele, rambursarea creditului fără dobândă sau alte costuri, susținând că banca a aplicat dobândă asupra unei sume care includea și costul asigurării.

Instanța națională a întrebat Curtea de Justiție dacă această practică este compatibilă cu Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori. Curtea a răspuns negativ.

CJUE a arătat că noțiunile de „sumă totală a creditului” și „cost total al creditului pentru consumator” sunt, în sensul directivei, concepte care se exclud reciproc. Prin urmare, suma totală a creditului nu poate include sume destinate îndeplinirii unor obligații convenite în legătură cu creditul, precum costurile de asigurare sau alte tipuri de taxe pe care consumatorul trebuie să le plătească.

Curtea a precizat că rata dobânzii aferente creditului se aplică sumei trase, care corespunde sumei totale a creditului. Aceasta include sumele puse la dispoziția consumatorului, dar exclude sumele alocate de creditor pentru plata costurilor asociate creditului și care nu sunt plătite efectiv consumatorului.

În aceste condiții, banca nu poate aplica dobânda contractuală asupra sumelor folosite pentru asemenea costuri. Decizia nu înseamnă că aceste costuri nu pot fi suportate de debitori.

CJUE a precizat că respectivele costuri pot fi transferate împrumutaților prin alte mecanisme, de exemplu printr-o rată a dobânzii proporțional mai mare. Această abordare trebuie să respecte însă obiectivele directivei, inclusiv transparența pieței creditului de consum și furnizarea de informații adecvate consumatorilor.

Curtea a legat această transparență de posibilitatea consumatorilor de a compara mai ușor ofertele de credit, inclusiv prin informații privind dobânda anuală efectivă, DAE, la nivelul Uniunii Europene.

Cauza a ajuns la CJUE printr-o trimitere preliminară formulată de instanța națională. În această procedură, instanțele din statele membre pot cere Curții de Justiție să interpreteze dreptul Uniunii sau să se pronunțe asupra validității unui act al Uniunii.

Curtea de Justiție nu soluționează litigiul național. Instanța națională trebuie să decidă cauza potrivit interpretării date de Curte, iar hotărârea CJUE este obligatorie și pentru alte instanțe naționale care se confruntă cu o problemă similară.