Cafeaua, strugurii de masă și citricele se numără printre produsele pentru care consumatorii europeni ar putea resimți cele mai mari creșteri de preț dacă UE impune limite aproape zero pentru reziduurile celor mai periculoase pesticide interzise în Uniune, potrivit unui studiu preliminar al Centrului Comun de Cercetare. În scenariul intermediar analizat de cercetători, prețurile cresc cu 6,5% pentru strugurii de masă, 6% pentru cafea și 5,6% pentru citrice, însă efectele scad sub 1% pentru toate produsele într-un scenariu în care exportatorii se adaptează mai ușor.
Pe scurt
-
JRC a analizat trei scenarii pentru situația în care UE ar reduce la limita de cuantificare reziduurile celor mai periculoase pesticide interzise în Uniune, fără să prezinte vreunul dintre scenarii drept prognoză.
-
În scenariul intermediar, importurile agricole totale ale UE scad cu 8%, iar cele mai mari creșteri ale prețurilor pentru consumatori sunt de 6,5% la strugurii de masă, 6% la cafea și 5,6% la citrice.
-
Dacă adaptarea exportatorilor costă mai puțin și numai producția pentru care au fost detectate efectiv reziduuri este afectată, importurile scad cu 0,4%, iar toate creșterile de preț rămân sub 1%.
-
Un scenariu extrem în care producătorii din țările terțe nu se adaptează produce creșteri mult mai mari, inclusiv 332% pentru cafea, dar JRC îl folosește drept limită superioară pentru evaluare, nu drept rezultat așteptat.
-
Comisia nu a decis încă să introducă simultan noile limite. Studiul va contribui la evaluarea de impact care trebuie să precede eventualele măsuri.
Impactul asupra prețurilor depinde de o succesiune de reacții pe piață. Dacă un producător din afara UE folosește o substanță vizată de noile reguli, acesta poate schimba pesticidul, poate modifica momentul tratamentului pentru a evita reziduurile, poate separa producția destinată pieței europene sau poate renunța la exporturile către UE.
Fiecare variantă are costuri diferite. Dacă producătorul se adaptează, produsul poate continua să ajungă pe piața europeană, dar costurile suplimentare pot fi reflectate parțial în preț. Dacă nu se adaptează, importurile trebuie înlocuite prin producție europeană sau prin furnizori din alte țări.
Studiul JRC încearcă să surprindă această incertitudine prin trei scenarii construite pentru a oferi un interval al rezultatelor posibile. Cercetătorii avertizează că acestea nu reprezintă trei prognoze alternative și că ipotezele aplicate uniform nu pot reproduce situația fiecărei culturi, substanțe și țări exportatoare.
Scenariul intermediar presupune că producătorii decid dacă se adaptează în funcție de profitabilitatea accesului la piața europeană. Pentru cei care continuă să exporte, modelul presupune un cost suplimentar de adaptare de 20% pentru partea de producție considerată afectată.
Expunerea este estimată folosind atât reziduurile observate în controalele europene, cât și informațiile privind autorizarea pesticidelor în țările exportatoare.
În această situație, importurile agricole totale ale UE scad cu aproximativ 8%. Efectul asupra prețurilor este concentrat în câteva categorii de produse.
Strugurii de masă înregistrează cea mai mare creștere a prețului pentru consumator, de aproximativ 6,5%. Cafeaua urmează cu 6%, iar citricele cu 5,6%.
Pentru tomate, modelul estimează o creștere de aproximativ 3,1%. Șrotul de soia ar putea deveni cu aproximativ 2% mai scump, iar rapița cu 1,7%.
Creșterile estimate pentru uleiul de soia și mere sunt de aproximativ 1,6%, iar pentru șrotul de rapiță de 1,3%. La boabele de soia, diferența este de aproximativ 1%.
Aceste rezultate reflectă importanța furnizorilor afectați pentru piața europeană și posibilitatea de a-i înlocui. Un produs poate fi expus unui număr mare de pesticide vizate, dar efectul asupra consumatorului rămâne redus dacă există suficiente surse alternative.
Situația opusă apare atunci când o parte mare a importurilor europene provine de la furnizori care ar trebui să își schimbe practicile și când oferta alternativă este limitată.
Cafeaua este unul dintre exemplele cele mai clare. UE depinde aproape integral de importuri pentru această materie primă, iar o parte importantă a aprovizionării provine din țări în care există informații privind utilizarea sau detectarea unor substanțe incluse în analiză.
Cercetătorii identifică cyproconazole și glufosinate printre substanțele relevante pentru fluxurile de cafea analizate. Modelul arată că reducerea importurilor de la furnizorii afectați poate determina redistribuirea comerțului către alte țări, dar acestea nu compensează întotdeauna integral volumele pierdute.
Citricele sunt expuse într-un mod asemănător. În scenariul intermediar, importurile totale de citrice ale UE se reduc cu aproximativ 26%, chiar dacă un număr important de exportatori neafectați își măresc vânzările către piața europeană.
Producătorii europeni reacționează la reducerea importurilor. În același scenariu, producția de citrice a UE crește cu aproximativ 3,3%, una dintre cele mai mari creșteri estimate pentru agricultura europeană.
Această producție suplimentară atenuează efectul asupra consumatorilor, dar nu elimină complet reducerea ofertei externe, ceea ce explică creșterea de aproximativ 5,6% a prețurilor citricelor din model.
Strugurii de masă prezintă cel mai mare efect asupra prețului în scenariul intermediar. Importurile totale scad cu aproximativ 20%, iar producția europeană crește cu aproximativ 2,2%.
Modelul indică astfel că oferta internă și redistribuirea importurilor nu reușesc să compenseze integral perturbarea furnizorilor afectați, ceea ce produce creșterea estimată de 6,5% pentru consumatori.
Tomatele oferă un exemplu în care producția europeană poate compensa o parte mai mare din reducerea importurilor. Marocul reprezintă peste 70% din importurile de tomate analizate în studiul detaliat.
În scenariul intermediar, exporturile marocane de tomate către UE scad cu aproximativ 60%. Producția totală din Maroc rămâne însă în mare parte constantă, deoarece o parte dintre volume sunt redirecționate către alte piețe.
Producția europeană de tomate crește cu aproximativ 3%, iar prețul pentru consumatorii din UE tot cu aproximativ 3%. O parte din producția europeană care ar fi fost exportată este redirecționată spre piața internă.
Același mecanism nu funcționează la fel pentru produsele în care UE are o capacitate redusă de producție. Cafeaua nu poate fi substituită prin extinderea agriculturii europene în același mod în care pot fi tomatele sau citricele.
Importurile alternative devin astfel mai importante. Studiul analizează pentru mai multe produse dacă UE poate cumpăra din alte țări care nu prezintă detectări sau informații privind utilizarea substanțelor vizate.
Pentru majoritatea produselor analizate separat, alternativele există. Cercetătorii estimează însă că schimbarea furnizorilor poate presupune în anumite cazuri prețuri cu aproximativ 2–9% mai mari.
Situația nu este uniformă. Pentru migdale, avocado, cireșe, smochine, alune de pădure, kiwi, pepeni și alte produse, prețurile medii ale furnizorilor alternativi analizate sunt în prezent mai mici decât cele ale țărilor în care există detectări sau autorizări ale pesticidelor vizate.
Pentru banane, fasole păstăi, mei, mazăre, sorg și nuci, furnizorii alternativi apar în date cu prețuri medii mai ridicate. Nucile prezintă una dintre cele mai mari diferențe în această direcție.
Capacitatea de diversificare a importurilor este astfel la fel de importantă ca existența reziduurilor. UE este puternic dependentă de importuri pentru unele produse, dar poate cumpăra de la numeroase țări, reducând riscul unei perturbări majore.
Pentru alte categorii, sursele sunt mai concentrate. Studiul identifică alunele de pădure printre produsele pentru care dependența de importuri este mare și alternativele sunt mai puțin diversificate.
JRC analizează separat și scenariul în care adaptarea producătorilor este mai ieftină. În acest caz, numai partea de producție corespunzătoare reziduurilor observate în controale este considerată direct afectată, iar costul suplimentar de adaptare este stabilit la 5%.
Rezultatul se schimbă radical. Importurile agricole totale ale UE scad cu numai 0,4%, iar producția agricolă europeană rămâne aproape neschimbată.
Niciun produs analizat nu înregistrează o creștere a prețului de consum mai mare de 1%. Strugurii de masă rămân cei mai afectați, cu aproximativ 0,9%.
Pentru citrice creșterea este de 0,5%, pentru soia de 0,4%, iar pentru tomate și mere de aproximativ 0,3%. Majoritatea celorlalte produse rămân foarte aproape de nivelul de bază.
Diferența dintre scenariul intermediar și cel inferior provine din două ipoteze. În primul caz, cercetătorii presupun că utilizarea unui pesticid poate exista și acolo unde acesta este autorizat, chiar dacă nu a fost detectat în testele europene, și că adaptarea este relativ costisitoare.
În al doilea, sunt luate în considerare numai detectările efective, iar producătorii pot face schimbările necesare cu un cost mai redus.
Studiul include și un scenariu fără adaptare, conceput pentru a arăta limita superioară a efectului. Toți producătorii considerați expuși continuă să folosească substanțele și își pierd accesul la piața UE.
În acest caz, importurile agricole totale scad cu 41%, iar unele prețuri cresc la niveluri extreme. Cafeaua ajunge la o creștere modelată de 332%, șrotul de soia la 105%, citricele la 85%, strugurii de masă la 83%, soia la 63% și uleiul de soia la 55%.
Aceste valori nu constituie o estimare centrală a JRC. Autorii explică în mod repetat că scenariul presupune în mod deliberat absența oricărei adaptări și este folosit pentru delimitarea limitei superioare a impactului posibil.
Comportamentul real al producătorilor ar putea fi mult mai variat. Unii pot renunța la substanța respectivă, alții pot schimba momentul aplicării, iar fermele care nu utilizează pesticidul pot fi separate în lanțurile de aprovizionare pentru export către UE.
Unii exportatori pot decide că piața europeană nu justifică investițiile suplimentare și își pot redirecționa producția către alte țări. Capacitatea lor de a face acest lucru depinde de competitivitate, diversificarea piețelor și cererea internă.
JRC identifică 18 substanțe active în centrul analizei, după examinarea pesticidelor neaprobate în Uniune și clasificate printre cele mai periculoase. Acestea sunt asociate cu 235 de produse și 86 de țări pentru care există fie detectări de reziduuri, fie informații privind autorizarea utilizării.
Studiul nu afirmă că toate aceste produse conțin reziduuri sau că toate exporturile celor 86 de țări vor fi afectate. El identifică aria în care pot apărea efecte dacă limitele actuale sunt reduse.
Comisia Europeană nu a decis încă introducerea simultană a acestor restricții. Studiul JRC reprezintă o etapă preliminară în analiza principiului potrivit căruia cele mai periculoase pesticide interzise fermierilor europeni nu ar trebui să ajungă în UE prin intermediul alimentelor și furajelor importate.
În prezent, limitele maxime de reziduuri din alimente sunt stabilite pe baza evaluării riscului pentru consumatori. Unele pesticide care nu mai pot fi utilizate de fermierii din UE pot avea în continuare limite de reziduuri peste limita de cuantificare în produsele importate, dacă nivelurile respective au fost considerate sigure.
Comisia a anunțat în Viziunea pentru agricultură și alimentație intenția de a analiza o mai mare reciprocitate între standardele aplicate producătorilor europeni și importurilor. Pentru categoria celor mai periculoase substanțe, limitele ar putea fi reduse chiar și în lipsa unui nou risc alimentar identificat, pornind de la motivele de sănătate și mediu care au determinat interzicerea lor în UE.
Raportul JRC analizează numai implicațiile economice și nu reprezintă o evaluare de impact completă. Nu include dimensiunile sociale și de mediu și nu stabilește ce opțiune ar trebui aleasă de Comisie.