Parlamentul European seamănă tot mai mult cu un parlament național în care funcționează un guvern minoritar, cu Partidul Popular European în rolul principal de arbitru al majorităților, susține o analiză CEPS publicată la 11 iunie. Sophia Russack și Nicolai von Ondarza afirmă că această schimbare face legislația europeană mai imprevizibilă și obligă Comisia Europeană să navigheze între majorități diferite, de la centrul pro-european până la alianțe de vot cu dreapta radicală.
Pe scurt
-
CEPS susține că Parlamentul European nu mai funcționează pe baza unor majorități stabile de centru-dreapta și centru-stânga.
-
Partidul Popular European rămâne centrul deciziei și poate construi majorități fie cu S&D și Renew, fie cu grupuri de dreapta radicală.
-
Analiza leagă această schimbare de acorduri recente privind migrația, simplificarea regulilor de sustenabilitate și modificarea normelor privind defrișările.
-
Majoritatea care a reales-o pe Ursula von der Leyen este descrisă ca o platformă fragilă, asemănătoare unui acord de susținere parlamentară.
-
CEPS avertizează că noua logică poate complica și modifica substanțial agenda legislativă a Uniunii Europene.
Analiza pornește de la acordul recent din trilog privind o politică de migrație mai dură, care include crearea de „return hubs” în afara Uniunii Europene. Potrivit CEPS, poziția Parlamentului European în acest dosar s-a bazat pe o majoritate formată din Partidul Popular European și grupuri de dreapta radicală, iar episodul nu reprezintă doar o schimbare punctuală de politică, ci un semn al unei transformări structurale.
Autorii arată că Parlamentul European nu a funcționat niciodată ca un parlament național clasic, cu o coaliție guvernamentală și o opoziție clar delimitată. Totuși, până în 2019, Partidul Popular European și Socialiștii și Democrații au avut împreună majoritate, iar între 2019 și 2024 majoritatea de centru a depins de Renew Europe. Această arhitectură permitea ca acordurile din centrul pro-european să devină, de regulă, majorități în Parlament.
Legislatura aleasă în 2024 este diferită. Partidul Popular European a rămas cel mai mare grup și a format împreună cu S&D și Renew majoritatea care a reales-o pe Ursula von der Leyen la conducerea Comisiei Europene. CEPS descrie această majoritate drept „platforma von der Leyen”, dar susține că neîncrederea tot mai mare dintre cele trei grupuri a transformat-o într-un aranjament fragil, comparabil cu un acord de susținere pentru un guvern minoritar.
Prima trăsătură a noii dinamici este că majoritatea EPP, S&D și Renew continuă să funcționeze pe voturile fundamentale. Potrivit analizei, această platformă susține aproximativ 85% dintre voturile din plen, iar bugetul anual și cadrul financiar multianual continuă să se bazeze pe centrul pro-european.
A doua trăsătură este că Partidul Popular European poate căuta majorități alternative. CEPS arată că o majoritate între EPP și cele trei grupuri de dreapta radicală, Conservatorii și Reformiștii Europeni, Patrioții pentru Europa și Europa Națiunilor Suverane, a fost privită inițial ca o posibilitate tehnică, dar a devenit o opțiune recurentă.
Această majoritate a fost testată mai întâi pe voturi simbolice, precum o rezoluție privind Venezuela, de unde și formula „majoritatea Venezuela”. Ulterior, ea a fost folosită pentru simplificarea regulilor europene de sustenabilitate, amânarea și reducerea regulilor privind defrișările și, cel mai recent, pentru modificări în politica de migrație, inclusiv criteriile și definiția „țărilor terțe sigure” și crearea de centre de returnare în afara UE.
CEPS notează că Partidul Popular European insistă că nu cooperează formal cu cele trei grupuri de dreapta radicală. În practică, însă, autorii afirmă că astfel de majorități devin tot mai frecvente pentru elemente importante ale agendei europene, în timp ce S&D și părți din Renew ajung să fie depășite la vot.
A treia trăsătură este că EPP poate fi, la rândul său, învins atunci când centrul-dreapta este divizat. Exemplul principal menționat de CEPS este decizia din ianuarie 2026 de a trimite acordul comercial UE-Mercosur la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, o mișcare care poate întârzia sau bloca acordul. În acest caz, majoritatea a fost formată de extrema stângă, Verzi și dreapta radicală, cu sprijinul unor rebeli din centru-stânga și centru-dreapta.
Autorii consideră că strategia este riscantă pentru Partidul Popular European. Pe termen scurt, EPP devine un actor central și un intermediar indispensabil al majorităților. Pe termen lung, folosirea repetată a voturilor dreptei radicale poate slăbi platforma von der Leyen și poate legitima grupuri pe care analiza le descrie ca fiind în mare parte eurosceptice și anti-democratice.
Riscurile sunt mai mari pentru Uniunea Europeană în ansamblu. CEPS susține că Parlamentul European a devenit mai imprevizibil, iar Comisia Europeană trebuie să construiască inițiative legislative fără a ști dinainte ce majoritate va prevala în ziua votului. Această situație poate modifica substanțial sau chiar bloca părți importante ale agendei UE.
Concluzia analizei este că, într-un Parlament European cu reflexe de guvern minoritar, avansarea agendei europene va cere mai mult timp, mai multă energie politică și negocieri mai complexe. În această arhitectură, Partidul Popular European se află la volan, dar strategia de alternare între centrul pro-european și dreapta radicală rămâne instabilă.