Statele membre ale UE au primit în 2025 aproximativ 669.400 de cereri de azil depuse pentru prima dată de cetățeni non-UE, în scădere cu 27% față de anul anterior.

Pe scurt

1. 669.365 de cetățeni non-UE au solicitat azil pentru prima dată în statele membre ale UE în 2025.

2. Venezuela a devenit principala țară de origine a solicitanților de azil, cu 89.455 de cereri, depășind Siria.

3. Spania, Italia, Franța, Germania și Grecia au concentrat 82,6% din cererile noi de azil din UE.

4. Cererile depuse de minori neînsoțiți au scăzut cu 38,9%, până la 21.125.

5. La finalul lui 2025, peste 1,2 milioane de cereri de protecție internațională erau încă în analiză la nivelul UE.

Numărul solicitanților de azil pentru prima dată în statele membre ale UE a scăzut de la 912.425 în 2024 la 669.365 în 2025, potrivit datelor Eurostat extrase la 16 martie 2026. Scăderea este de 26,6%, rotunjită la 27% în comunicarea Comisiei Europene.

Solicitanții pentru prima dată au reprezentat 83,9% din totalul celor 797.760 de solicitanți de azil înregistrați în UE în 2025.

Cererile ulterioare au evoluat în sens invers. Statele membre au înregistrat 127.340 de solicitanți ulteriori de azil, în creștere cu 51,3% față de 84.160 în 2024.

Venezuela a devenit principala țară de cetățenie a solicitanților de azil pentru prima dată în UE, cu 89.455 de cereri, reprezentând 13,4% din totalul european. Siria fusese principala țară de origine a solicitanților de azil în UE din 2013.

Afghanistan a ocupat locul al doilea în 2025, cu 63.830 de cereri, adică 9,5% din totalul UE. Siria a coborât pe locul al treilea, cu 39.985 de cereri, echivalentul a 6% din total.

Bangladesh a urmat cu 35.300 de cereri, reprezentând 5,3% din total, iar Türkiye cu 24.205 cereri, reprezentând 3,6%.

Printre cele mai frecvente 15 cetățenii ale solicitanților de azil pentru prima dată, cea mai mare creștere absolută a fost înregistrată în cazul venezuelenilor, cu 16.525 de cereri în plus față de 2024, adică o creștere de 22,7%.

Numărul cererilor depuse de cetățenii sirieni a scăzut cu 108.175, echivalentul unei reduceri de 73% față de 2024. Cererile depuse de columbieni au scăzut cu 29.480, iar cele depuse de cetățenii turci cu 22.625.

Spania a primit cele mai multe cereri de azil pentru prima dată în 2025, cu 141.035 de solicitanți, reprezentând 21,1% din totalul UE.

Italia a urmat cu 126.635 de cereri, adică 18,9% din total. Franța a primit 116.370 de cereri, Germania 113.170, iar Grecia 55.380.

Împreună, Spania, Italia, Franța, Germania și Grecia au concentrat 82,6% din toate cererile de azil depuse pentru prima dată în statele membre ale UE în 2025.

Față de 2024, numărul cererilor pentru prima dată a scăzut în 24 de state membre. Cele mai mari scăderi absolute au fost înregistrate în Germania, Italia și Spania.

Germania a raportat cu 116.525 de solicitanți mai puțin decât în 2024, o reducere de 50,7%. Italia a înregistrat o scădere de 24.485 de solicitanți, adică 16,2%, iar Spania o scădere de 24.400, echivalentul a 14,7%.

Trei state membre au înregistrat creșteri față de 2024. Cea mai mare creștere procentuală a fost în Letonia, cu 490 de solicitanți în plus, adică 61,3%.

Raportat la populație, Grecia a înregistrat cea mai ridicată rată din UE, cu 5,3 solicitanți de azil pentru prima dată la 1.000 de locuitori.

Cipru și Spania au urmat cu câte 2,9 solicitanți la 1.000 de locuitori. Luxemburg a înregistrat 2,6, iar Irlanda 2,4. Media UE a fost de 1,5 solicitanți de azil pentru prima dată la 1.000 de locuitori.

În 2025, 21.125 de minori neînsoțiți au solicitat azil pentru prima dată în statele membre ale UE, în scădere cu 38,9% față de 34.595 în 2024.

Germania a primit cele mai multe cereri din partea minorilor neînsoțiți, 4.925, reprezentând 23,3% din totalul UE. Țările de Jos au înregistrat 3.615 cereri, Spania 3.210, Grecia 3.030, iar Belgia 1.615.

Afghanii au fost cel mai mare grup de minori neînsoțiți care au solicitat azil în UE, cu 2.690 de cereri, reprezentând 12,7% din total. Ei au fost urmați de eritreenieni, cu 2.345 de cereri, sirieni, cu 2.330, egipteni, cu 2.295, și somalezi, cu 2.290.

În același an, statele membre au înregistrat 124.150 de cereri de azil în procedură accelerată, în creștere cu 21,1% față de 102.535 în 2024.

Franța a avut cel mai mare număr de cereri analizate în procedură accelerată, 56.790. Italia a urmat cu 43.755, iar Grecia cu 13.200.

La finalul lui decembrie 2025, 1.219.390 de cereri de protecție internațională erau încă în analiză la nivelul statelor membre ale UE. Numărul era cu 2,2% mai mic decât în decembrie 2024, când erau înregistrate 1.247.100 de cereri pendinte.

Germania continua să aibă cel mai mare număr de cereri aflate în analiză, 306.590, reprezentând 25,1% din totalul UE. Spania avea 248.740 de cereri pendinte, Italia 234.165, iar Franța 153.090.

Împreună, Germania, Spania, Italia și Franța concentrau 77,3% din toate cererile de protecție internațională aflate în analiză la finalul anului 2025.

Statele membre au înregistrat și 103.595 de cereri de azil retrase în 2025. Cele mai multe retrageri au fost în Germania, 20.175, urmată de Spania, cu 17.590, și Croația, cu 17.330.

Retragerile pot fi explicite, atunci când solicitantul își retrage formal cererea, sau implicite, atunci când autoritățile închid dosarul deoarece cererea este considerată abandonată. În majoritatea statelor membre, cele mai multe retrageri au fost implicite.

Datele Eurostat se referă la cetățeni ai unor țări terțe, inclusiv persoane apatride, care solicită protecție internațională în UE. Solicitanții de azil sunt persoanele care au depus o cerere de azil și al căror dosar este analizat de autoritatea competentă.

Statisticile privind cererile de azil sunt transmise lunar către Eurostat de autorități statistice, ministere de interne sau agenții naționale de imigrație din statele membre.

Pentru 2025, unele date sunt provizorii, inclusiv mai multe serii statistice pentru Spania. Datele sunt rotunjite la cel mai apropiat multiplu de cinci, iar calculele au fost realizate pe baza acestor valori rotunjite.

Cadrul european comun în domeniul azilului se bazează pe Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților, modificată prin Protocolul de la New York din 1967. Din 1999, UE a lucrat la construirea unui regim european comun de azil.

Pactul privind migrația și azilul a fost adoptat de Parlamentul European în aprilie 2024 și de Consiliu în mai 2024. Pachetul legislativ urmărește o gestionare comună a migrației, cu mecanisme de solidaritate între statele membre, proceduri comune și instrumente pentru situații de criză.

Pactul include acte legislative privind gestionarea azilului și migrației, procedura comună de protecție internațională, situațiile de criză, Eurodac, screeningul la frontierele externe, calificarea beneficiarilor de protecție internațională, condițiile de primire și cadrul european pentru relocare și admitere umanitară.