China domină producția globală de tehnologii curate, iar dependența Europei se extinde de la baterii la turbine și materii prime

China a ajuns să domine unele dintre cele mai importante lanțuri industriale ale tranziției energetice, combinând producția la scară foarte mare cu investiții publice, stimulente fiscale pentru cercetare, achiziții publice și control asupra unor materii prime critice. Un studiu comandat de Comisia pentru mediu, climă și siguranță alimentară a Parlamentului European arată că Beijingul controlează peste 90% din producția globală de panouri fotovoltaice și peste 85% din capacitatea de producție a bateriilor, în timp ce avantajul său se extinde asupra componentelor pentru turbine eoliene, pompelor de căldură și electrolizoarelor.

Studiul „Cleantech Innovation, Industrial Decarbonisation and Global Competition”, realizat pentru Parlamentul European, compară UE, Statele Unite și China din perspectiva cercetării, producției, investițiilor, implementării industriale și politicilor publice. Concluzia sa este că Europa păstrează avantaje tehnologice în anumite nișe, dar China a reușit într-o măsură mult mai mare să transforme cercetarea și sprijinul public în capacitate de producție și lanțuri industriale integrate.

Diferența este cea mai mare în energia solară. China deține aproximativ 91% din capacitatea globală de producție și controlează practic întregul lanț, de la polisiliciu și wafer-e până la celule și module. UE are sub 1% din capacitatea mondială de producție a panourilor și păstrează poziții ceva mai bune doar în segmente precum invertoarele și polisiliciul. Mai mult de 85% din necesarul european de echipamente fotovoltaice este acoperit prin importuri, iar peste trei sferturi dintre acestea provin din China.

Dimensiunea industriei chineze este ilustrată și de comparația dintre instalațiile europene și fabricile asiatice. Întreaga capacitate fotovoltaică instalată în UE în 2024, aproximativ 60 GW, era echivalentă cu aproximativ dublul capacității unei singure mari fabrici chineze. În același timp, capacitatea totală de producție a Chinei este atât de mare încât depășește cererea mondială curentă, ceea ce a contribuit la scăderea dramatică a prețurilor.

Acest avantaj de scară are însă și costuri pentru industria chineză. Concurența internă a redus prețurile modulelor solare cu aproximativ două treimi între 2020 și 2024, iar din 2024 peste 40 de companii chineze din sector au ieșit de pe piață, au intrat în faliment sau au fost preluate. Cei mai mari zece producători au raportat împreună pierderi operaționale de peste 4,5 miliarde de dolari.

Bateriile reprezintă un al doilea punct de concentrare. China are peste 85% din capacitatea globală de producție a bateriilor și aproximativ 80% din producția de celule. În plus, deține peste 90% din producția mondială de materiale active pentru anozi și aproape 85% din cea pentru catozi, două etape esențiale pentru fabricarea celulelor. China are și o poziție apropiată de monopol în bateriile LFP, care reprezintă deja aproape jumătate din vânzările globale de vehicule electrice și peste 90% din cererea pentru stocare staționară.

Diferența față de Europa nu este doar de volum. Construirea unei capacități de producție a bateriilor în UE este estimată să coste cu 70–130% mai mult pe unitatea de capacitate decât în China, iar costul de producție al celulelor NMC este cu aproximativ 50% mai ridicat. Peste 40% din diferență este atribuită eficienței proceselor de fabricație, inclusiv automatizării, vitezei de producție și reducerii opririlor neplanificate.

Consecințele unei întreruperi a aprovizionării ar fi imediate. Estimarea citată de studiu indică pierderi de aproximativ 17 miliarde de dolari într-o singură lună pentru fabricile de vehicule electrice din afara Chinei dacă exporturile chineze din lanțul bateriilor s-ar opri, iar peste jumătate din impact ar reveni unităților de producție europene.

China și-a extins poziția și în industria eoliană. Producătorii chinezi au ajuns la 55% din piața mondială în 2023, de la 46% cu un an înainte, și produc aproximativ 66% din cutiile de viteze și 77% din convertoarele de putere pentru turbine. În 2024, China avea aproximativ 70% din capacitatea globală pentru nacele și pale.

Europa continuă să fie lider tehnologic în offshore wind și să acopere 89% din propria piață cu turbine produse de companii europene, însă dependența apare în interiorul echipamentelor. Componentele avansate din nacele sunt fabricate predominant în China, iar rafinarea pământurilor rare necesare magneților permanenți este aproape complet concentrată acolo.

China realizează aproximativ 90% din rafinarea mondială a pământurilor rare și aproape 95% din producția de magneți permanenți. Pentru pământurile rare grele, precum disprosiul și terbiul, dominația asupra procesării este practic totală. Restricțiile chineze asupra exporturilor introduse în 2025 au transformat această concentrare dintr-un risc pe termen mediu într-o problemă imediată de securitate a aprovizionării pentru industria europeană.

Același model apare, cu intensități diferite, în alte tehnologii. China are aproximativ 35% din capacitatea mondială de producție a pompelor de căldură și aproximativ 90% din producția compresoarelor rotative utilizate în numeroase sisteme. În electrolizoare, Beijingul dispune de cea mai mare capacitate de producție, iar costurile sistemelor alcaline chineze sunt estimate cu aproape 60% sub cele ale producătorilor din economiile avansate.

Europa păstrează aici un avantaj tehnologic important. Producătorii UE oferă cea mai largă gamă comercială de electrolizoare, inclusiv tehnologii alcaline, PEM și solid oxide, iar unele produse europene sunt mai eficiente. Problema identificată de studiu este transformarea acestui avantaj în producție la scară înainte ca diferența de cost față de China să devină permanentă.

Ascensiunea Chinei nu se limitează la fabrici. Analiza a 14.447 de familii de brevete depuse în cel puțin două jurisdicții arată că, în comparația dintre UE, SUA și China, solicitanții chinezi reprezintă aproximativ 52% din brevetele clean tech, Statele Unite 28%, iar UE aproximativ 20%. Diferența este mult mai mare la baterii, unde China are 79% din familiile analizate și UE doar 6%.

Studiul a folosit în mod deliberat brevetele solicitate în cel puțin două oficii pentru a reduce efectul stimulentelor chineze care au încurajat depunerea unui număr foarte mare de brevete exclusiv interne. În setul complet de peste 900.000 de familii identificate inițial, China reprezenta 73%, dar autorii au considerat că utilizarea acestei cifre ar fi putut supraestima performanța inovatoare comparabilă internațional.

Și finanțarea cercetării s-a deplasat către China. În 2025, companiile chineze reprezentau 42% din cercetarea și dezvoltarea corporativă legată de energie la nivel mondial, mai mult decât dublul ponderii de acum un deceniu. În energia și infrastructura de aprovizionare, proporția ajungea până la 60%. China devenise și cel mai mare finanțator public al cercetării energetice, cu peste o treime din cheltuielile globale în 2025.

În spatele acestor rezultate se află un model de politică industrială diferit de cel european. Studiul descrie decarbonizarea și politica industrială chineză drept părți ale aceluiași sistem de planificare, în care sectoarele considerate strategice primesc finanțare publică, credite preferențiale, stimulente fiscale pentru cercetare, achiziții publice și sprijin pentru export. În 2021, China a majorat stimulentul fiscal pentru cercetarea din industria prelucrătoare până la 200%, cu beneficii importante pentru producătorii de panouri solare, baterii și vehicule electrice.

Johanna Krebs, de la Mercator Institute for China Studies, a explicat în workshopul ENVI că această politică a evoluat în general în trei etape. Inițial, statul construiește lanțul local de aprovizionare, capacitatea și cererea, inclusiv prin teren ieftin, credite sub prețul pieței, scutiri fiscale și achiziții publice. Ulterior sunt ridicate standardele de calitate și este susținută cercetarea, iar în etapa de maturitate o parte dintre subvenții este retrasă după ce companiile pot concura la scară.

Krebs a subliniat că avantajul Chinei este rezultatul unei strategii menținute aproximativ două decenii, nu al unui singur program de subvenții. În dezbaterea ENVI, ea a argumentat că firmele europene nu concurează pur și simplu cu companii chineze individuale, deoarece acestea funcționează într-un ecosistem susținut de politica industrială, infrastructură, finanțare și lanțuri de aprovizionare dezvoltate împreună.

Dimensiunea sprijinului este dificil de comparat direct, dar studiul estimează că subvențiile industriale chineze sunt de trei până la nouă ori mai mari decât cele acordate în țările OECD. China ar fi investit aproximativ 6.000 de miliarde de dolari, echivalentul a circa 5.300 de miliarde de euro la cursurile din 2025, în infrastructură climatică și digitală în perioada celui de-al 14-lea plan cincinal, între 2021 și 2025.

Beijingul utilizează tot mai mult și controlul asupra lanțurilor de aprovizionare ca instrument de securitate economică. China a impus restricții asupra exporturilor de galiu, germaniu, grafit, tungsten și pământuri rare și dispune de norme care permit limitarea accesului extern la tehnologii sau materii prime considerate strategice.

În workshop, Krebs a arătat că legislația chineză permite inclusiv condiționarea unor exporturi de licențe și că reglementările pot îngreuna constituirea unor stocuri de către companii străine. Ea a atras atenția și asupra normelor care limitează colectarea de informații despre lanțurile chineze de aprovizionare, ceea ce poate complica evaluarea riscurilor de către companiile europene.

Această putere industrială nu înseamnă că China conduce în toate tehnologiile curate sau în toate etapele decarbonizării. UE rămâne înaintea Chinei în anumite tehnologii pentru pompe de căldură industriale, offshore wind, unele tipuri de electrolizoare, captarea CO₂ și infrastructura Vehicle-to-Grid. În producția de oțel cu emisii apropiate de zero, Europa are de asemenea un avans important, în timp ce o mare parte a siderurgiei chineze continuă să se bazeze pe furnale alimentate cu cărbune.

China are și propriile probleme de supracapacitate și profitabilitate. În solar și baterii, producția a crescut mai repede decât cererea, iar competiția internă a comprimat marjele. Investițiile chineze în producția solară au scăzut de la aproximativ 83 de miliarde de euro în 2023 la 15 miliarde în 2025, iar autoritățile încearcă să limiteze războaiele de preț și să consolideze sectorul.

Pentru Europa, studiul nu recomandă încercarea de a reproduce toate lanțurile chineze. În sectoare precum panourile solare și bateriile, diferența este deja atât de mare încât autorii propun păstrarea unor capacități strategice și reducerea vulnerabilităților, în locul reconstruirii integrale a lanțurilor de producție.

În schimb, în domenii unde competiția nu este încă decisă, precum electrolizoarele, offshore wind, captarea carbonului, pompele de căldură industriale sau unele tehnologii de rețea, autorii recomandă concentrarea investițiilor pe transformarea avantajului tehnologic european în producție la scară.

Studiul propune și diversificarea furnizorilor de materii prime, constituirea de stocuri strategice, extinderea reciclării și parteneriate cu state bogate în resurse. Pentru baterii, magneți permanenți și alte echipamente, economia circulară este tratată ca o componentă a securității industriale, nu doar ca politică de gestionare a deșeurilor.

În discuția din ENVI, Krebs a avertizat că și această fereastră se poate închide. China include economia circulară în noul său plan cincinal și, potrivit informațiilor prezentate de expertă, există companii chineze interesate inclusiv de achiziționarea unor parcuri eoliene europene ajunse la sfârșitul duratei de exploatare pentru recuperarea metalelor în China.

Problema pentru UE devine astfel mai largă decât concurența de preț. China combină piața internă de aproximativ 510 miliarde de dolari pentru tehnologii curate, cea mai mare din lume, cu cercetare, producție, lanțuri integrate de aprovizionare și instrumente prin care poate restricționa exportul unor inputuri strategice. Europa rămâne a doua piață globală, cu aproximativ 300–320 de miliarde de dolari în 2025, dar este dependentă de China tocmai în unele dintre tehnologiile de care are nevoie pentru propria tranziție energetică.

Studiul a fost realizat la solicitarea Comisiei ENVI a Parlamentului European de Policy Department for Transformation, Innovation and Health și a fost prezentat eurodeputaților la 1 septembrie. Analiza acoperă inovarea, producția și implementarea tehnologiilor curate în UE, SUA și China, de la panouri solare, baterii și turbine până la hidrogen, captarea carbonului și decarbonizarea industriei. Opiniile și recomandările aparțin autorilor studiului și nu reprezintă o poziție oficială a Parlamentului European.

Dezbaterea ENVI a adăugat o dimensiune politică concluziilor studiului: întrebarea pentru UE nu mai este dacă dependența față de China există, ci unde poate fi redusă, în ce tehnologii Europa mai poate obține leadership industrial și pentru ce lanțuri de aprovizionare este dispusă să suporte costul suplimentar al unei autonomii mai mari.