Comisia Europeană analizează posibilitatea de a acorda încă un an pentru aplicarea unor cerințe privind importurile prevăzute de Regulamentul UE privind reducerea emisiilor de metan, a confirmat purtătoarea de cuvânt pentru energie Anna-Kaisa Itkonen. Discuția privește obligații care devin relevante de la începutul lui 2027 pentru importurile de petrol, gaze naturale și cărbune, dar Comisia nu a prezentat până acum un act juridic care să modifice calendarul. Regulamentul este deja în vigoare din 2024, astfel încât ceea ce se analizează este calendarul aplicării unor dispoziții pentru importatori, nu amânarea intrării în vigoare a întregului act.
Pe scurt
-
DG ENER analizează posibilitatea de a acorda încă un an pentru unele dispoziții privind importurile din Regulamentul UE privind metanul.
-
Nicio amânare nu a fost adoptată până acum, iar Comisia nu a prezentat încă instrumentul juridic prin care calendarul ar putea fi modificat.
-
În forma actuală a regulamentului, de la 1 ianuarie 2027 importatorii trebuie să poată demonstra echivalența cerințelor de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de metan pentru contractele relevante.
-
Prima raportare care trebuie să includă informațiile aferente întregului an 2027 este scadentă la 31 mai 2028. Aceasta este diferită de data la care obligația de echivalență începe să se aplice.
-
Comisarul pentru energie Dan Jørgensen urmează să discute subiectul în plenul Parlamentului European la 6 octombrie, iar Comisia spune că analiza are loc pe fondul tensiunilor persistente de pe piețele globale de petrol și gaze.
Confirmarea a venit în briefingul zilnic al Comisiei din 5 octombrie, după o întrebare privind aparenta diferență dintre mesajele transmise de executivul european despre calendarul regulamentului. Itkonen a spus că DG ENER examinează posibilitatea acordării unui an suplimentar pentru dispozițiile privind importurile și a plasat analiza în contextul unei ierni dificile pentru prețurile energiei și al tensiunilor persistente de pe piețele internaționale de petrol și gaze. Comisia afirmă în același timp că nu intenționează să renunțe la obiectivul de reducere a emisiilor de metan și descrie actualul cadru drept unul dintre cele mai ambițioase din lume.
Problema juridică este mai complicată decât o simplă mutare administrativă a unei date. Regulamentul (UE) 2024/1787 privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic a intrat deja în vigoare în august 2024 și stabilește în textul legislativ un calendar pentru mai multe categorii de obligații. Un ghid sau o recomandare a Comisiei poate explica modul de aplicare, dar nu poate modifica singur o dată stabilită în regulament. Tocmai de aceea, înainte ca o eventuală amânare să poată fi prezentată drept decisă, trebuie identificată forma juridică prin care termenul ar fi schimbat și etapele instituționale necesare.
Calendarul actual este construit în mai multe trepte, iar acestea nu trebuie confundate. Importatorii au deja obligații de raportare prevăzute de articolul 27, care au început înainte de 2027 și privesc informații precum originea produselor, rutele și măsurile de monitorizare, raportare, verificare și detectare a emisiilor. De la 1 ianuarie 2027 intervine o etapă suplimentară legată de echivalența sistemelor de monitorizare, raportare și verificare, cunoscute prin abrevierea MRV, pentru petrolul, gazele și cărbunele introduse pe piața Uniunii.
Pentru contractele încheiate sau reînnoite după 4 august 2024 și aflate încă în vigoare, importatorii trebuie, conform calendarului actual, să poată demonstra de la 1 ianuarie 2027 că producția este supusă unor cerințe de monitorizare, raportare și verificare echivalente cu cele europene. Pentru petrol și gaze, regulamentul permite și demonstrarea conformității la nivelul producătorului prin standarde precum nivelul 5 al Oil and Gas Methane Partnership 2.0, împreună cu verificarea independentă a datelor. Pentru contractele mai vechi, regulamentul introduce o obligație de a depune toate eforturile rezonabile pentru obținerea informațiilor necesare.
Această dată de 1 ianuarie 2027 nu trebuie confundată cu termenul pentru transmiterea primului raport care acoperă integral obligațiile respective. Ghidajul actualizat al Comisiei explică faptul că echivalența MRV trebuie demonstrată începând cu 1 ianuarie 2027, în timp ce informațiile pentru întregul an calendaristic 2027 vor trebui raportate până la 31 mai 2028. Cele două repere au funcții diferite: unul stabilește momentul de la care cerința trebuie respectată, iar celălalt termenul pentru raportarea datelor aferente perioadei respective.
Regulamentul introduce și alte obligații în etape ulterioare. Din august 2028 intră în calendar cerințele privind raportarea intensității metanului asociate producției de combustibili fosili importați, iar din 2030 sunt prevăzute limite privind intensitatea metanului pentru anumite contracte. Din acest motiv, o eventuală decizie de amânare trebuie să precizeze exact ce articole și ce termene sunt deplasate. Formula generală privind „dispozițiile pentru importuri” nu permite de una singură concluzia că toate cerințele de import din regulament ar fi amânate cu un an.
Comisia a publicat deja în 2026 recomandări și ghiduri pentru a ajuta companiile să aplice regulamentul. Printre acestea se află clauze contractuale opționale care pot fi folosite pentru transmiterea informațiilor prin lanțuri de aprovizionare complexe și recomandări privind aplicarea sancțiunilor. Aceste instrumente urmăresc să ofere soluții de conformare, dar Comisia precizează explicit că recomandările nu creează obligații suplimentare și nu înlocuiesc textul regulamentului.
Presiunile pentru modificarea calendarului vin într-un moment în care importatorii și furnizorii trebuie să construiască sisteme prin care informațiile despre producători și emisiile de metan să fie transmise de-a lungul unor lanțuri comerciale care pot implica mai mulți intermediari. Comisia recunoaște în propriul ghid că lanțurile de aprovizionare complexe creează dificultăți practice și că importatorii nu au întotdeauna o relație contractuală directă cu producătorul de petrol sau gaze. Tocmai pentru astfel de situații executivul european a elaborat soluții administrative și contractuale menite să permită transferul informațiilor cerute de regulament.
În briefingul din 5 octombrie, Itkonen a spus că Jørgensen a ascultat preocupările statelor membre și ale industriei și că există dificultăți concrete privind aplicarea sistemului pentru importuri de la începutul anului viitor. Comisia leagă analiza și de securitatea energetică, într-un context în care prețurile și disponibilitatea petrolului și gazelor rămân sensibile la evoluțiile geopolitice. Această justificare nu schimbă însă situația juridică actuală: până la modificarea formală a calendarului, termenele din regulament rămân cele aplicabile.
O întrebare ridicată în briefing privește tocmai instrumentul prin care Comisia ar putea realiza amânarea. Jurnalistul a făcut referire la un răspuns atribuit comisarului Jørgensen potrivit căruia executivul european nu poate amâna autonom aplicarea regulamentului și nu examinează modificarea actului legislativ. Dosarul disponibil nu conține acel răspuns scris în forma sa primară, astfel încât formularea trebuie tratată ca premisă a întrebării, nu ca document verificat independent. Itkonen nu a explicat în briefing ce mecanism juridic concret ar fi utilizat, limitându-se la confirmarea faptului că posibilitatea unui an suplimentar este analizată.
Această distincție este esențială pentru modul în care trebuie relatată situația. Comisia nu a adoptat la 5 octombrie o amânare cu un an, iar importatorii nu pot considera termenul din 2027 deja mutat. Există o analiză în curs, confirmată public de purtătoarea de cuvânt pentru energie, iar următoarea etapă trebuie să clarifice atât domeniul exact al unei eventuale modificări, cât și procedura juridică necesară.
Jørgensen urmează să participe în după-amiaza de 6 octombrie la o dezbatere în plenul Parlamentului European în care subiectul este așteptat să fie discutat. Intervenția poate oferi detalii suplimentare despre opțiunea pe care Comisia intenționează să o urmeze, dar aceasta nu poate fi anticipată înainte ca declarațiile să fie făcute și, dacă este necesar, înainte ca un text juridic să fie publicat.
Miza pentru companii este directă deoarece pregătirea pentru 2027 presupune obținerea și verificarea unor date care provin din afara Uniunii și pot traversa mai multe niveluri ale lanțului de aprovizionare. Pentru UE, dilema este menținerea obiectivului climatic al regulamentului fără a crea probleme disproporționate pentru securitatea aprovizionării într-o perioadă tensionată pe piețele energetice. Până când Comisia va prezenta o soluție juridică, cele două obiective sunt gestionate în cadrul calendarului existent, iar un an suplimentar rămâne o posibilitate analizată, nu o derogare acordată.