Un proiect finanțat de Uniunea Europeană analizează cum pot deveni sistemele de sănătate mai flexibile în fața crizelor, a mobilității pacienților și a nevoilor diferite ale populației. FLASH, proiect prezentat de CORDIS, serviciul Comisiei Europene pentru rezultatele cercetării europene, arată că finanțarea sănătății rămâne prea rigidă pentru a răspunde rapid la șocuri majore precum pandemia de COVID-19.
Pe scurt
-
Proiectul FLASH studiază rigiditatea modelelor de finanțare a sănătății și capacitatea lor limitată de a răspunde la perturbări mari și rapide.
-
Cercetătorii identifică trei piloni ai rezilienței spitalelor: personal solid și coordonare interdisciplinară, integrare digitală și capacitatea de a învăța din experiență.
-
Proiectul analizează și barierele juridice și economice care limitează mobilitatea pacienților între statele membre ale Uniunii Europene.
-
FLASH arată că alocarea fondurilor în funcție de nevoile de sănătate diferă mult între state și regiuni.
-
Studiul de caz din Catalonia indică faptul că accesul la servicii digitale de sănătate rămâne inegal, în special pentru vârstnici, migranți și locuitorii din zone rurale.
FLASH, acronim pentru Flexible Approaches to Support Health through financing, pornește de la o problemă expusă de pandemia de COVID-19. Statele europene au reacționat prin fonduri de urgență și realocări rapide de resurse, dar aceste măsuri au arătat limitele unor sisteme de finanțare care nu se adaptează suficient de repede la creșteri bruște ale cererii de îngrijire medicală.
Proiectul analizează trei dimensiuni ale flexibilității. Prima privește capacitatea sistemelor de sănătate de a absorbi șocuri. Pandemia a arătat că și sistemele considerate performante au avut dificultăți în gestionarea creșterii cererii, în timp ce îngrijirile pentru afecțiuni non-COVID-19 au fost adesea amânate.
Cercetătorii au dezvoltat o măsură a rezilienței pentru a evalua cât de repede revin spitalele la nivelurile de activitate de dinaintea crizei. Analiza indică trei piloni ai rezilienței: o forță de muncă solidă, cu o coordonare interdisciplinară eficientă, integrarea digitală, inclusiv dosare electronice de sănătate și monitorizare în timp real, și capacitatea instituțiilor de a învăța din experiențele anterioare.
Concluzia proiectului este că reziliența spitalelor nu poate fi obținută prin intervenții izolate. Ea cere o abordare integrată, în care capacitățile umane, tehnologice și organizaționale sunt consolidate în același timp.
A doua dimensiune analizată privește locul în care pacienții primesc îngrijire. În principiu, pacienții ar trebui să poată accesa servicii medicale de calitate indiferent de statul membru în care locuiesc, dar barierele privind mobilitatea transfrontalieră persistă. FLASH examinează obstacolele juridice și economice și propune metode de armonizare a sistemelor de plată și a tarifelor între țări.
Potrivit proiectului, facilitarea mobilității pacienților poate crește bunăstarea socială, în special în zonele de frontieră și în gestionarea capacității unităților medicale. Această concluzie are relevanță pentru statele membre în care spitalele sunt supraaglomerate sau distribuite inegal între regiuni.
A treia dimensiune privește finanțarea în raport cu nevoile de sănătate. FLASH analizează inegalitățile din alocarea resurselor și arată că, deși coplățile pot reduce presiunea asupra bugetelor publice, ele pot duce la nevoi medicale neacoperite în rândul populațiilor dezavantajate.
La nivel interregional, proiectul examinează dacă regiunile cu nevoi de sănătate mai mari primesc și mai multe resurse financiare. Rezultatele arată diferențe importante în Uniunea Europeană: în Belgia și Spania, finanțarea crește în raport cu nevoile, în timp ce în Cehia și Italia această legătură este slabă.
FLASH a catalogat regulile de alocare a resurselor în nouă țări, oferind factorilor de decizie un punct de referință pentru reformarea modului în care fondurile sunt transferate de la nivel central la nivel local.
Proiectul avertizează însă că flexibilitatea și digitalizarea pot produce noi riscuri dacă nu sunt însoțite de măsuri de incluziune. Un studiu FLASH realizat în Catalonia a evaluat adoptarea și utilizarea pe termen lung a platformei digitale „MyHealth” a sistemului catalan de sănătate, pe baza a peste 9,4 milioane de persoane și 727 de milioane de interacțiuni medicale între 2015 și 2023.
Rezultatele arată că, deși pandemia a accelerat extinderea serviciilor digitale de sănătate, accesul a rămas profund inegal. Implicarea a fost mai mare în rândul femeilor, cetățenilor spanioli și persoanelor cu venituri mai ridicate, în timp ce vârstnicii, migranții și locuitorii din zone rurale au rămas subreprezentați.
Concluzia cercetării este că digitalizarea nu garantează singură un acces mai echitabil la sănătate. Sistemele de sănătate care urmăresc flexibilitatea trebuie să abordeze în același timp alfabetizarea digitală, accesibilitatea lingvistică și culturală și infrastructura din zonele dezavantajate.