Comisia include România printre cele 15 state UE expuse riscului de presiune migratorie în 2027

Comisia Europeană a mărit, în evaluarea publicată la 6 noiembrie, de la 12 la 15 numărul statelor considerate expuse riscului de presiune migratorie în 2027, adăugând România, Cehia, Luxemburg și Slovenia față de prima evaluare anuală. Încadrarea le va oferi acces prioritar la sprijin operațional, tehnic și financiar european. Evaluarea stabilește ce forme de sprijin vor putea solicita statele, fără să acorde automat finanțare sau reduceri ale contribuțiilor.

Cele 15 state considerate la risc sunt Belgia, Cehia, Germania, Estonia, Irlanda, Franța, Croația, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, România, Slovenia și Finlanda. Față de primul ciclu sunt patru state noi, iar Bulgaria nu mai figurează în această categorie. Ea rămâne însă în grupul separat al statelor care se confruntă cu o situație migratorie semnificativă. Categoriile se pot suprapune, deoarece măsoară presiuni pe perioade diferite și dau acces la instrumente diferite.

Pentru România, Comisia invocă provocările crescânde pentru capacitatea de primire și posibilitatea unor noi sosiri din cauza războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Tabelul din raport indică 215.300 de beneficiari ai protecției temporare în România la sfârșitul lui iunie 2026, din aproximativ 4,4 milioane în întreaga UE. Cifra reprezintă persoanele aflate sub acest regim la momentul de referință, nu numărul unor noi cereri de azil. Încadrarea în această categorie permite prioritizarea sprijinului înainte ca obligațiile unui stat să devină disproporționate.

Sprijinul preventiv este reunit în setul de instrumente permanent al UE de sprijin în materie de migrație. Acesta poate include personal și asistență tehnică din partea organismelor europene, finanțare și ajutor pentru capacitatea de gestionare a migrației. Situația statelor expuse riscului va fi monitorizată și poate fi reevaluată rapid dacă se schimbă. Accesul prioritar la aceste instrumente este distinct de eligibilitatea pentru rezerva anuală de solidaritate, care revine în noua evaluare Greciei, Spaniei, Italiei și Ciprului.

Comisia justifică menținerea Greciei și Ciprului în categoria statelor sub presiune prin amploarea sosirilor și a cererilor de protecție raportată la populație și PIB. În Italia, argumentul central îl constituie debarcările după operațiuni de căutare și salvare. Țara a primit 42% dintre persoanele debarcate în UE în urma acestor operațiuni în perioada analizată, chiar dacă numărul lor în Italia a scăzut față de precedentele 12 luni.

În cazul Spaniei, evaluarea a luat în calcul și sosirile masive la Ceuta din 30 și 31 iulie 2026. Aceste evenimente se află în afara perioadei statistice principale, 1 iulie 2025–30 iunie 2026, dar regulamentul permite includerea unor evoluții ulterioare relevante. Datele din intervalul principal ar fi plasat Spania în categoria de risc; informațiile suplimentare furnizate de autoritățile spaniole au determinat încadrarea sa ca stat aflat sub presiune.

Un al treilea grup, format din Bulgaria, Cehia, Estonia, Croația, Austria și Polonia, este evaluat prin efectul cumulat al migrației asupra sistemelor naționale în cei cinci ani încheiați la 30 iunie 2026. Aceste state pot cere reducerea parțială sau integrală a contribuțiilor la rezerva de solidaritate. Comisia evaluează cererea, iar Consiliul decide derogarea. Prezența României în categoria de risc nu îi acordă, prin ea însăși, o asemenea reducere.

Pachetul prezentat la 6 noiembrie deschide al doilea ciclu anual de gestionare a migrației și include raportul asupra situației europene, decizia de clasificare a statelor și propunerea pentru rezerva din 2027. Regulamentul privind gestionarea azilului și migrației prevede că propunerea nu se face publică. Dimensiunea rezervei și contribuțiile efective ale statelor vor deveni publice și obligatorii după adoptarea actului Consiliului. Cheia de repartizare a contribuției echitabile combină populația și PIB-ul total al fiecărui stat, fiecare cu o pondere de 50%.

Statele participante au libertatea de a alege forma contribuției, fără obligația de a accepta relocări. Danemarca nu participă la mecanism, în baza derogării sale de la politica europeană de azil. Pot primi persoane prin relocare, pot contribui financiar sau pot oferi sprijin operațional, precum personal, echipamente și servicii. Relocarea presupune mutarea persoanei din statul beneficiar în statul care contribuie. Compensarea responsabilității funcționează diferit: un stat preia examinarea cererii unei persoane aflate deja pe teritoriul său, în loc să o transfere către statul sub presiune care ar fi fost responsabil. Regulamentul prevede și situații în care asemenea preluări de responsabilitate devin obligatorii dacă angajamentele de relocare sunt insuficiente, în limitele contribuției echitabile a statului.

Pentru a primi sprijin din rezervă, statele eligibile trebuie să își comunice intenția de a o folosi și nevoile concrete. Ele trebuie, în același timp, să respecte regulile care stabilesc țara responsabilă de examinarea unei cereri de azil și să permită transferurile corespunzătoare. Dacă Comisia constată deficiențe sistemice care pot afecta grav funcționarea acestui sistem, celelalte state nu mai sunt obligate să își execute angajamentele de solidaritate față de țara în cauză.

Italia rămâne eligibilă, însă Comisia nu poate stabili încă dacă transferurile către teritoriul italian au fost reluate efectiv și durabil. Raportul consemnează respingeri ale transferurilor solicitate de alte state, dar și progrese recente. Contactele bilaterale au permis un număr limitat de transferuri, iar o scrisoare administrativă italiană din 29 octombrie afirmă că acestea au fost reluate din 12 iunie, sub rezerva evaluării fiecărui caz. Comisia cere ca această scrisoare să fie aplicată conform regulamentului și ca autoritățile italiene să asigure cooperarea practică necesară cu toate statele membre.

Raportul precizează că partea rezervei destinată Italiei ar trebui pusă în aplicare după ce Comisia informează forumul tehnic de solidaritate despre rezultatele monitorizării și cu condiția unor progrese pozitive. Noua decizie prevede solicitarea de informații de la Italia și de la celelalte state cel puțin o dată la trei luni. O eventuală constatare ulterioară a deficiențelor sistemice ar activa consecințele prevăzute de regulament; documentele actuale nu decid excluderea definitivă a Italiei.

Evaluarea națională are loc pe fondul scăderii indicatorilor agregați. Pentru 1 iulie 2025–30 iunie 2026, raportul indică o reducere cu 32% a trecerilor neregulate ale frontierelor externe și cu 16% a cererilor de protecție internațională, la 730.800, față de precedentele 12 luni. Distribuția presiunii rămâne însă inegală. Tot în acest interval, raportul consemnează 3.758 de persoane raportate moarte sau dispărute pe mare, cu 12% mai multe, pe baza datelor Organizației Internaționale pentru Migrație.

Primul ciclu oferă și reperul pentru calendarul financiar. Rezerva pentru 2026, adoptată de Consiliu în decembrie 2025, are două valori de referință pentru calcularea contribuțiilor naționale: 21.000 de relocări și 420 de milioane de euro pentru contribuțiile financiare. Fiecare stat își poate îndeplini cota printr-una dintre formele de sprijin permise sau printr-o combinație a acestora. Valorile de referință nu reprezintă relocări deja efectuate ori bani deja plătiți. Potrivit Comisiei, contribuțiile financiare pentru primul ciclu au fost prevăzute în bugetele naționale pentru plata la începutul lui 2027; cele aferente ciclului 2027 urmează să fie puse în aplicare la începutul lui 2028, prin bugetul UE și programele naționale relevante.

Consiliul trebuie acum să reunească forumul politic în care statele își anunță contribuțiile și să adopte rezerva pentru 2027 până la sfârșitul anului. Separat, decizia Comisiei privind clasificarea statelor prevede aplicarea de la 1 ianuarie 2027 și intrarea în vigoare în a douăzecea zi după publicarea în Jurnalul Oficial.