Folosirea sistematică a contractelor precare pentru cercetători este incompatibilă cu obiectivul Uniunii de a construi cariere științifice mai stabile și mai atractive, potrivit răspunsului transmis de Comisie eurodeputatului Giuseppe Antoci. Executivul european indică actualul cadru pentru carierele de cercetare, care recomandă contracte permanente sau pe durată nedeterminată atunci când activitățile sunt permanente, de lungă durată sau se repetă frecvent.
Acest cadru nu înseamnă însă că Bruxelles-ul poate transforma automat toate contractele temporare ale universităților și institutelor în contracte permanente. Recomandarea Consiliului din 2023 nu are caracter obligatoriu, iar normele europene generale privind munca pe durată determinată cer statelor să prevină abuzul contractelor succesive, lăsând implementarea concretă în legislația și practica națională.
Pe scurt
-
Cadrul european din 2023 cere acțiuni împotriva precarității și recomandă contracte permanente pentru activitățile de cercetare permanente, de lungă durată sau foarte recurente.
-
Statele pot fi încurajate să introducă inclusiv un prag maxim pentru ponderea contractelor pe durată determinată în personalul de cercetare, dar această opțiune este formulată ca recomandare voluntară.
-
Directiva europeană privind munca pe durată determinată obligă statele să aibă măsuri care previn abuzul contractelor succesive, fără să impună un singur model contractual pentru universitățile din toate cele 27 de state.
-
Comisia pregătește ERA Act, care urmărește printre altele îmbunătățirea condițiilor și predictibilității carierelor de cercetare.
-
Documentele publice disponibile nu confirmă încă o regulă prin care viitorul ERA Act ar transforma automat precaritatea contractuală într-o condiție de excludere de la fondurile europene.
Recomandarea Consiliului din decembrie 2023 a introdus un cadru comun pentru atragerea și păstrarea cercetătorilor în Europa. Ea acoperă recunoașterea carierelor, mobilitatea între sectoare, dezvoltarea competențelor și condițiile de lucru, dar include în mod explicit și securitatea locului de muncă. Statele și organizațiile de cercetare sunt încurajate să reducă precaritatea, iar pentru activitățile cu caracter permanent sau repetitiv documentul consideră contractele pe durată nedeterminată instrumentul adecvat.
Recomandarea merge până la ideea unui plafon pentru contractele temporare din totalul personalului de cercetare al unei organizații, dar subliniază caracterul voluntar al acestei posibilități. Ea încearcă astfel să schimbe modelul de carieră fără să creeze direct o obligație contractuală uniformă aplicabilă tuturor universităților europene.
Separat, Directiva 1999/70 privind munca pe durată determinată are caracter obligatoriu și cere statelor să prevină abuzurile generate de utilizarea succesivă a contractelor temporare. Legislația permite însă luarea în calcul a nevoilor unor sectoare sau categorii specifice și nu interzice contractele pe durată determinată ca atare.
Această distincție este importantă în cercetare, unde o parte dintre posturi sunt legate de proiecte cu finanțare limitată în timp, granturi sau perioade de formare doctorală și postdoctorală. Problema identificată de Comisie și de cadrul european apare atunci când contractul temporar devine mecanism repetitiv pentru activități care au în realitate caracter structural și continuu.
Viitorul ERA Act este conceput pentru a schimba caracterul unor părți ale Spațiului european de cercetare. Sistemul actual funcționează în mare măsură prin coordonare, recomandări și angajamente ale statelor, în timp ce noul act ar introduce mecanisme juridice mai puternice privind investițiile, mobilitatea, libertatea cercetării și condițiile de carieră.
Comisia spune public că Europa are peste două milioane de cercetători, dar că traseele profesionale continuă să fie fragmentate, precare și greu de navigat între state. Consultarea pentru ERA Act a primit 735 de contribuții, iar condițiile de muncă și predictibilitatea carierelor au fost printre problemele ridicate de participanți.
Rămâne însă deschisă întrebarea cât de departe va merge viitoarea legislație. Răspunsul parlamentar analizat nu stabilește o nouă obligație juridică și nu anunță că beneficiarii Horizon Europe sau ai altor fonduri vor pierde finanțarea dacă depășesc un anumit nivel de contracte temporare.
Această posibilitate trebuie verificată atunci când textul legislativ al ERA Act stabilește condițiile efective. Până atunci, baza juridică existentă combină o directivă obligatorie împotriva abuzului contractelor succesive cu un cadru pentru cariere care recomandă mai multă stabilitate, fără să transforme toate recomandările sale în obligații directe.