Comisia Europeană a deschis o investigație aprofundată asupra despăgubirilor de 42,2 milioane de euro, la care se adaugă dobânzi și alte costuri, pe care România a fost obligată să le plătească unui grup de zece investitori în energie solară. Instituția verifică dacă hotărârea arbitrală și plata efectuată pentru aplicarea acesteia oferă companiilor un avantaj economic care încalcă regulile Uniunii privind ajutoarele de stat.
Investitorii dețin participații în cinci centrale fotovoltaice care au beneficiat de schema românească de sprijin prin certificate verzi. Ei au susținut că modificările introduse de România începând din 2013 le-au redus veniturile pe care s-ar fi așteptat să le obțină, iar tribunalul arbitral a decis în februarie 2024 că statul a încălcat Tratatul privind Carta Energiei.
Pe scurt
-
Un tribunal arbitral a obligat România să plătească zece investitori 42,2 milioane de euro, plus dobânzi și costuri suplimentare, pentru modificarea schemei de sprijin acordate unor centrale fotovoltaice.
-
România a notificat hotărârea Comisiei și a informat instituția că a efectuat o plată într-un cont deschis în numele beneficiarilor despăgubirii.
-
Comisia consideră preliminar că hotărârea arbitrală și aplicarea sa constituie ajutor de stat și că măsura poate fi incompatibilă cu piața internă.
-
Investigația va examina și dacă arbitrajul dintre investitori din UE și România a ocolit competența instanțelor naționale și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
-
Deschiderea procedurii permite României, investitorilor și altor părți interesate să trimită observații și nu reprezintă o decizie finală privind legalitatea despăgubirilor.
România a creat schema certificatelor verzi pentru a sprijini producerea energiei electrice din surse regenerabile. Producătorii eligibili primeau certificate pentru electricitatea produsă, pe care le puteau vinde furnizorilor obligați să achiziționeze un anumit număr, generând astfel venituri suplimentare față de vânzarea energiei.
Comisia a aprobat schema în iulie 2011 în temeiul regulilor privind ajutoarele de stat. România a modificat ulterior mecanismul în 2013, 2014 și în anii următori, iar schimbările relevante au fost aprobate de Comisie în mai 2015 și decembrie 2016.
Zece companii care investiseră în cinci centrale solare au inițiat o procedură arbitrală împotriva României după aceste modificări. Grupul a susținut că trebuie compensat pentru sprijinul pe care centralele l-ar fi primit dacă autoritățile române nu ar fi schimbat schema certificatelor verzi.
Tribunalul arbitral a constatat că România a încălcat Tratatul privind Carta Energiei și a pronunțat hotărârea la 20 februarie 2024. Despăgubirea stabilită este de 42,2 milioane de euro, la care se adaugă dobânzi și costuri suplimentare care nu sunt cuantificate în documentul Comisiei.
România a notificat hotărârea în cadrul procedurilor europene privind ajutoarele de stat. Statul a informat Comisia și că a efectuat o plată într-un cont deschis în numele beneficiarilor, însă documentul nu precizează suma plătită, data transferului sau dacă investitorii au putut utiliza banii.
Comisia consideră, în această etapă, că despăgubirea și punerea sa în aplicare îndeplinesc condițiile pentru a fi tratate drept ajutor de stat. Investitorii ar primi din resurse publice o compensație pe care alte întreprinderi aflate într-o situație comparabilă nu o primesc, ceea ce poate crea un avantaj selectiv și poate afecta concurența și schimburile comerciale din piața internă.
Aceasta este o evaluare preliminară. Comisia trebuie să stabilească în cadrul investigației dacă există într-adevăr ajutor de stat, care este valoarea sa și dacă măsura poate fi declarată compatibilă cu piața internă.
O măsură calificată drept ajutor de stat nu este automat ilegală. Statele membre pot acorda sprijin public dacă acesta este notificat și aprobat sau dacă intră sub incidența unei excepții prevăzute de legislația europeană. Comisia afirmă însă că un ajutor care încalcă alte norme ale dreptului UE nu poate fi declarat compatibil.
Investigația se concentrează din acest motiv și asupra temeiului arbitrajului. Litigiul a fost purtat între investitori din Uniunea Europeană și România, ceea ce îl transformă într-un arbitraj intra-UE. Comisia consideră că asemenea proceduri întemeiate pe Tratatul privind Carta Energiei pot ocoli sistemul judiciar al Uniunii și rolul Curții de Justiție în interpretarea definitivă a dreptului european.
Curtea de Justiție a stabilit în hotărârea Achmea din 2018 că mecanismele de arbitraj dintre investitori și state prevăzute de tratatele bilaterale încheiate între state membre sunt incompatibile cu dreptul UE. În hotărârea Komstroy din 2021, Curtea a precizat că nici clauza de arbitraj din Tratatul privind Carta Energiei nu poate fi aplicată litigiilor dintre un investitor dintr-un stat membru și un alt stat membru.
Comisia va analiza dacă hotărârea privind investitorii în energie solară și plata efectuată de România încalcă obligația statelor de a asigura protecție jurisdicțională efectivă, competența Curții de Justiție de a interpreta dreptul UE și autonomia ordinii juridice europene.
Investigația nu stabilește că investitorii nu pot cere protecție sau despăgubiri pentru modificarea unei scheme de sprijin. Companiile pot contesta măsurile naționale și pot solicita compensații în fața instanțelor competente din statele membre, care pot cere Curții de Justiție să clarifice interpretarea dreptului european.
Directiva privind energia din surse regenerabile adoptată în 2018 obligă statele să evite modificarea sprijinului acordat proiectelor într-un mod care afectează negativ drepturile deja conferite și subminează viabilitatea economică a investițiilor. Comisia precizează că o asemenea dispoziție nu exista în 2013, când România a început să schimbe schema contestată de investitori.
România și celelalte părți interesate pot transmite observații în cadrul investigației. Comisia va analiza informațiile primite înainte de a decide dacă despăgubirea constituie ajutor de stat incompatibil și ce măsuri ar trebui luate.
În cazul unei concluzii negative, România ar putea fi obligată să nu mai pună în aplicare hotărârea sau să recupereze ajutorul plătit, dacă sunt îndeplinite condițiile juridice pentru recuperare. Comisia nu a ajuns încă la o asemenea concluzie și nu a emis în această etapă un ordin de recuperare.
Investigația este înregistrată cu numărul SA.113263. Versiunea neconfidențială a deciziei de deschidere va fi publicată după soluționarea informațiilor considerate confidențiale.
Schema românească de certificate verzi a fost creată pentru a atrage investiții în producerea energiei regenerabile și pentru a contribui la obiectivele naționale și europene în domeniu. Modificările introduse începând din 2013 au urmărit ajustarea nivelului de sprijin, inclusiv prin amânarea acordării unor certificate și reducerea numărului lor pentru anumite tehnologii.
Litigiul analizat de Comisie se referă la compensația acordată investitorilor pentru efectele acestor modificări și nu la legalitatea generală a energiei solare sau a sprijinului pentru sursele regenerabile. Comisia aprobase schimbările aduse schemei în cadrul unor decizii anterioare privind ajutoarele de stat.
Uniunea Europeană s-a retras din Tratatul privind Carta Energiei, retragerea producând efecte la 27 iunie 2025. România a notificat separat retragerea la 22 mai 2026, iar aceasta urmează să producă efecte la 23 mai 2027.