Doar 15% din cele 6,5 miliarde EUR din fondurile regionale alocate naturii au fost cheltuite

Doar 15% din cele 6,5 miliarde EUR alocate direct prin fondurile regionale ale actualului buget european pentru natură, biodiversitate și Natura 2000 au fost cheltuite, potrivit Comisiei Europene. Cifra a fost prezentată în Parlamentul European în timpul dezbaterii din 7 octombrie privind aplicarea Regulamentului privind restaurarea naturii, pe fondul preocupărilor legate de costurile pentru agricultură, silvicultură și autoritățile publice și de întârzierile unor state membre în pregătirea planurilor naționale de restaurare.

Cei 6,5 miliarde EUR nu reprezintă un nou fond creat special pentru Regulamentul privind restaurarea naturii și nici bani suplimentari anunțați în octombrie. Este vorba despre fonduri regionale deja alocate în actualul cadru financiar pentru natură, biodiversitate și Natura 2000. Comisia folosește rata de 15% pentru a argumenta că, înainte de a discuta exclusiv despre necesitatea unor resurse suplimentare, statele membre trebuie să utilizeze mai bine finanțarea care este deja disponibilă.

Problema devine mai importantă odată cu trecerea Regulamentului privind restaurarea naturii de la etapa legislativă la implementare. Actul european stabilește obiective pentru refacerea ecosistemelor degradate terestre și marine și cere statelor membre să decidă prin planurile lor naționale combinația concretă de măsuri necesare. Regulamentul urmărește introducerea unor măsuri de restaurare pe cel puțin 20% din suprafețele terestre și marine ale UE până în 2030 și, pe termen mai lung, restaurarea ecosistemelor care au nevoie de intervenție.

Această construcție lasă statelor un rol esențial în alegerea locurilor, măsurilor și instrumentelor prin care obiectivele sunt atinse. Comisia a insistat în plen că diferențele ecologice, economice și sociale dintre state și regiuni trebuie reflectate în implementare, iar planurile naționale nu sunt menite să reproducă un model unic european. Pentru fermieri, silvicultori și administratori de terenuri, această flexibilitate este una dintre condițiile centrale pentru ca restaurarea să poată fi integrată cu activitatea productivă.

Planurile au și o funcție financiară. Statele trebuie să identifice măsurile necesare, costurile lor, modalitățile prin care aceste costuri pot fi limitate și sursele din care investițiile ar putea fi finanțate. În această logică, aceeași strategie de restaurare poate combina finanțare europeană, bugete naționale, scheme agricole, alte programe publice și capital privat, în funcție de intervențiile prevăzute.

Comisia și Agenția Europeană de Mediu au început evaluarea proiectelor de planuri transmise de state și vor publica observațiile formulate asupra acestora. Această etapă nu trebuie confundată cu o procedură prin care Bruxelles-ul aprobă fiecare plan. Comisia a precizat că statele membre rămân autorii planurilor și au responsabilitatea finală pentru conținutul lor, în limitele obligațiilor prevăzute de regulament.

Procesul a pornit însă cu întârzieri. La expirarea termenului inițial de la 1 septembrie, numai o parte dintre state transmiseseră proiectele, iar Comisia a cerut celorlalte guverne să le înainteze cât mai repede. În dezbaterile din septembrie, executivul european descria elaborarea acestor documente drept un exercițiu complex, care presupune coordonare între ministere, administrații regionale și locale și consultarea fermierilor, proprietarilor de terenuri, organizațiilor de mediu și altor grupuri afectate.

Disputa privind banii nu se limitează la actualul cadru financiar. Comisia a prezentat în Parlament propunerea sa pentru bugetul european de după 2027, în care cel puțin 35% din cheltuieli ar urma să contribuie la obiective de climă și mediu. În anumite componente, inclusiv viitoarele planuri naționale și regionale și Fondul european pentru competitivitate propus, Comisia indică un obiectiv de 43%. Aceste procente fac parte din propunerea pentru viitorul cadru financiar și nu sunt încă buget adoptat.

Executivul european dorește ca planurile naționale de restaurare să devină și documente de referință pentru programarea viitoarelor investiții. În practică, măsurile și necesarul financiar identificate de state ar trebui să contribuie la stabilirea proiectelor care pot primi bani în următorul ciclu bugetar. Comisia susține în același timp că resursele publice nu vor putea acoperi singure toate necesitățile și promovează atragerea finanțării private, inclusiv prin dezvoltarea pieței creditelor pentru natură și a unor mecanisme în care plata este legată de rezultatele obținute.

În Parlament, această abordare a produs poziții divergente. Unii eurodeputați au cerut finanțare europeană mai consistentă și separată de resursele destinate agricultorilor, argumentând că implementarea unor obligații de restaurare nu trebuie transferată asupra bugetelor fermelor sau asupra Politicii Agricole Comune. Alții au contestat costurile regulamentului, efectele asupra utilizării terenurilor și riscul unor restricții suplimentare pentru agricultură și silvicultură. De partea cealaltă, susținătorii regulamentului au insistat asupra costurilor economice ale degradării ecosistemelor și asupra rolului solurilor sănătoase, zonelor umede și pădurilor diversificate în reducerea riscurilor de secetă, inundații și incendii.

Comisia încearcă să răspundă acestor preocupări prin utilizarea flexibilităților deja prevăzute de regulament. În cazul pădurilor, restaurarea nu este prezentată automat ca o revenire la o stare istorică și poate fi combinată cu exploatarea forestieră durabilă. Pentru ecosistemele urbane există posibilități de adaptare a măsurilor la nevoile de dezvoltare și locuire, iar pentru turbării regulamentul permite statelor să adapteze anumite obiective în raport cu alte interese publice. Exemplele concrete și condițiile aplicabile trebuie însă stabilite în planurile naționale și în aplicarea juridică a fiecărei obligații.

Miza următoarei etape este, prin urmare, dublă. Statele care nu și-au transmis încă proiectele trebuie să avanseze cu planurile naționale, iar cele care le-au depus vor primi observațiile Comisiei înainte de definitivare. În paralel, Parlamentul și Consiliul vor decide în negocierile asupra viitorului buget dacă nivelul de finanțare pentru climă, biodiversitate și restaurarea ecosistemelor propus de Comisie va fi menținut.