Doar cinci state membre trimiseseră Comisiei Europene proiectele planurilor naționale de restaurare a naturii până în timpul dezbaterii ENVI din 1 septembrie, ziua stabilită ca termen pentru depunere. Spania, Țările de Jos, Portugalia, Luxemburg și Bulgaria erau pe lista confirmată de Bruxelles, în timp ce alte aproximativ cinci planuri erau aproape finalizate, iar Comisia spune că procesul continuă în celelalte state.
Pe scurt
-
Spania, Țările de Jos, Portugalia, Luxemburg și Bulgaria trimiseseră proiectele planurilor până la momentul audierii ENVI.
-
Comisia estima că aproximativ încă același număr de state aveau planurile aproape gata.
-
Planurile sunt proiecte și vor fi evaluate de Comisie înainte ca statele să le transforme în versiuni finale, prevăzute pentru sfârșitul lui 2027.
-
Comisia nu poate estima încă necesarul total de finanțare și spune că trebuie mai întâi să analizeze investițiile identificate în planurile naționale.
-
Bruxelles-ul spune că fondurile UE nu vor fi suficiente singure și că vor fi necesare resurse naționale, private și formule de finanțare mixtă.
Directorul general al DG Environment, Eric Mamer, a spus că termenul din 1 septembrie marchează începutul unei etape de evaluare, nu finalul procesului. Planurile trimise acum sunt proiecte care vor fi analizate de Comisie și apoi revizuite de statele membre.
Versiunile finale sunt prevăzute pentru sfârșitul lui 2027. Comisia va publica observațiile sale asupra fiecărui proiect, dar nu va aproba formal planurile naționale, responsabilitatea finală pentru conținut și implementare rămânând la statele membre.
Bruxelles-ul spune că pregătirea planurilor a fost dificilă în unele țări din cauza necesității de a coordona administrațiile naționale, regionale și locale, în special în statele federale. Alte probleme au fost participarea fermierilor, proprietarilor de terenuri și societății civile, capacitatea administrativă și, mai ales, finanțarea.
Comisia susține însă că există și exemple de investiții deja mobilizate. Danemarca a creat un fond verde pentru terenuri de 5,76 miliarde de euro, Germania a prevăzut 1,75 miliarde de euro pentru tranziția voluntară către utilizarea productivă a turbăriilor reumectate, iar Irlanda folosește o schemă agri-climatică rurală de 1,5 miliarde de euro.
Planurile trebuie să funcționeze și ca instrumente financiare. Statele trebuie să identifice ce măsuri vor lua, cât costă și ce surse de bani pot fi folosite.
Comisia spune că numai după analiza acestor planuri va putea calcula necesarul total de finanțare la nivel european. În ENVI, eurodeputații au invocat estimări mult mai mari decât cele folosite în evaluările inițiale și au cerut clarificări privind un posibil necesar anual de ordinul a 11–13 miliarde de euro, dar Comisia nu a prezentat această cifră drept propria estimare oficială.
Bruxelles-ul spune că planurile ar trebui să influențeze direct negocierile privind următorul buget multianual al UE. Propunerea Comisiei prevede un obiectiv de 35% din cheltuieli pentru climă și mediu și integrează planurile de restaurare în viitoarele planuri naționale și regionale de parteneriat.
Fondurile existente, precum Politica Agricolă Comună, LIFE, InvestEU și fondurile maritime și pentru redresare, pot finanța proiecte de restaurare, dar Comisia recunoaște că resursele europene nu vor putea acoperi întregul necesar.
Statele vor trebui să combine fondurile UE cu bani din bugetele naționale și cu investiții private. Bruxelles-ul promovează inclusiv plăți pentru servicii ecosistemice, carbon farming și credite pentru natură ca instrumente complementare.
Discuția din ENVI a vizat și flexibilitatea regulilor. Comisia a spus că statele pot adapta nivelurile considerate satisfăcătoare pentru indicatorii forestieri, agricoli și urbani la condițiile locale și pot reduce anumite ținte privind reumectarea turbăriilor pentru a le echilibra cu alte interese publice.
Reumectarea turbăriilor trebuie, potrivit Comisiei, să se bazeze pe acorduri cu proprietarii și ceilalți actori implicați. Bruxelles-ul a insistat că această parte a implementării trebuie construită pe participare voluntară și stimulente.
Flexibilitatea se aplică și pădurilor. Comisia spune că speciile locale trebuie să rămână punctul de plecare, dar că pot fi introduse alte specii europene sau, unde este justificat, alte tipuri de arbori dacă schimbările climatice fac necesară adaptarea pădurilor la condiții noi.
În privința calendarului, Comisia a refuzat ideea că simpla depășire a termenului din 1 septembrie ar trebui tratată automat ca un eșec. Bruxelles-ul spune că important este ca statele să producă planuri suficient de bune pentru a putea servi drept bază pentru implementare și finanțare.
Nature Restoration Regulation stabilește obiective pentru refacerea ecosistemelor până în 2030, 2040 și 2050, dar modul concret de implementare este organizat prin planuri naționale.
Comisia va evalua proiectele, va publica observații și va urmări ulterior dacă măsurile adoptate permit atingerea obiectivelor, fără a prelua însă responsabilitatea pentru planurile statelor.
Primele luni de implementare arată că una dintre cele mai dificile probleme va fi finanțarea. Bruxelles-ul vrea ca planurile naționale să transforme obiectivele de restaurare în portofolii concrete de investiții care să poată fi utilizate în negocierile pentru următorul buget al UE.