Președinții a două structuri ale Parlamentului European cer Uniunii Europene să ia în calcul activarea Statutului de blocare pentru a limita efectele eventualelor sancțiuni americane împotriva Curții Penale Internaționale, a personalului său și a persoanelor care cooperează cu aceasta. Solicitarea vine după ce Departamentul de Stat al SUA a anunțat la 13 iulie o campanie împotriva instituției.
Pe scurt
-
Mounir Satouri, președintele Subcomisiei pentru drepturile omului, și Brando Benifei, președintele Delegației Parlamentului European pentru relațiile cu Statele Unite, au cerut un răspuns comun al UE la noua campanie americană împotriva Curții Penale Internaționale.
-
Campania anunțată de Departamentul de Stat urmărește folosirea unei game largi de măsuri împotriva Curții și a celor care o sprijină sau cooperează cu investigațiile sale. Documentul parlamentar nu precizează ce sancțiuni concrete va adopta Washingtonul.
-
Cei doi eurodeputați cer activarea Statutului de blocare al UE, un instrument prin care Uniunea poate limita pe teritoriul său efectele unor sancțiuni impuse de o țară terță și poate proteja persoanele sau companiile europene vizate de aplicarea lor extrateritorială.
-
Curtea Penală Internațională judecă persoane acuzate de genocid, crime de război și crime împotriva umanității atunci când instanțele naționale nu pot sau nu vor să acționeze. Toate cele 27 de state membre ale UE se numără printre cele 125 de state care au ratificat Statutul de la Roma.
-
Declarația aparține celor doi președinți de comisie și delegație, nu reprezintă o nouă decizie formală a întregului Parlament European. Activarea Statutului de blocare și orice alte măsuri ar necesita acțiuni din partea instituțiilor UE și a statelor membre.
Mounir Satouri și Brando Benifei au declarat că sunt profund îngrijorați de campania anunțată de Departamentul de Stat al SUA pentru a „distruge amenințarea” pe care Curtea Penală Internațională ar reprezenta-o pentru suveranitatea americană.
Satouri conduce Subcomisia pentru drepturile omului a Parlamentului European, iar Benifei prezidează Delegația pentru relațiile cu Statele Unite. Cei doi au emis declarația în numele acestor roluri instituționale, fără ca textul să constituie o rezoluție sau o poziție nouă adoptată prin vot de Parlamentul European.
Potrivit declarației, Washingtonul are în vedere folosirea unei game complete de măsuri împotriva Curții și a celor care cooperează cu aceasta. Eurodeputații consideră că o asemenea campanie atacă ordinea internațională construită după al Doilea Război Mondial și capacitatea instanței de a investiga cele mai grave crime.
Curtea Penală Internațională este o instanță permanentă cu sediul la Haga. Ea poate urmări persoane pentru genocid, crime împotriva umanității, crime de război și crima de agresiune, dar intervine numai atunci când sistemele judiciare naționale nu desfășoară anchete reale sau nu pot face acest lucru.
Statele Unite nu sunt parte la Statutul de la Roma, tratatul care a creat Curtea. Cele 27 de state membre ale Uniunii Europene sunt însă membre ale sistemului, alături de alte state din diferite regiuni ale lumii.
Satouri și Benifei au susținut că prezentarea Curții drept amenințare pentru un stat democratic este incompatibilă cu principiul răspunderii pentru crime internaționale. În opinia lor, slăbirea instanței ar limita accesul victimelor la justiție și ar contesta decizia suverană a celor 125 de state care au ratificat Statutul de la Roma.
Cei doi cer Uniunii Europene să folosească toate instrumentele disponibile și menționează explicit Statutul de blocare. Acesta este un mecanism european creat pentru a contracara efectele extrateritoriale ale legislației și sancțiunilor adoptate de state din afara UE.
În practică, măsurile extrateritoriale încearcă să oblige persoane sau companii din Europa să respecte sancțiuni străine chiar și atunci când activitatea lor are loc în Uniunea Europeană. Statutul de blocare poate interzice respectarea anumitor astfel de măsuri în UE, poate limita recunoașterea hotărârilor străine bazate pe ele și poate oferi posibilitatea recuperării prejudiciilor.
Instrumentul nu se activează automat pentru orice sancțiune americană. Uniunea Europeană trebuie să decidă ce acte străine intră sub incidența sa și ce protecții sunt necesare. Declarația eurodeputaților este, prin urmare, o cerere politică adresată Comisiei, Consiliului și statelor membre.
Textul nu precizează dacă Washingtonul a impus deja noile măsuri, ce persoane vor fi vizate sau dacă sancțiunile vor include înghețarea activelor, restricții bancare ori interdicții de călătorie. El se referă la campania anunțată și la riscul ca aceasta să afecteze instituția și cooperarea cu investigațiile sale.
Protecția cerută nu s-ar limita la judecătorii sau procurorii Curții. Ea ar putea deveni relevantă și pentru avocați, experți, organizații neguvernamentale, furnizori de servicii, instituții financiare sau alte persoane din UE care lucrează cu instanța.
Cei doi eurodeputați au cerut un răspuns „unit și hotărât” din partea Uniunii Europene și a guvernelor naționale. Parlamentul European a susținut anterior independența Curții și folosirea instrumentelor europene pentru protejarea sa, însă declarația publicată acum nu stabilește singură măsuri obligatorii.
Următorul pas depinde de deciziile pe care Statele Unite le vor formaliza și de răspunsul instituțiilor europene. Comisia și statele membre ar trebui să stabilească dacă măsurile americane justifică activarea Statutului de blocare sau folosirea altor instrumente diplomatice, juridice și financiare.