Douăzeci și unu de state UE nu folosesc inteligența artificială în strategiile lor antifraudă

Douăzeci și unu dintre cele 27 de state membre au declarat că nu folosesc instrumente de inteligență artificială în strategiile lor antifraudă, deși fraudele împotriva bugetului european folosesc tot mai frecvent tehnologii digitale. Numai Cehia, Italia și Portugalia au integrat AI în strategiile naționale, iar adoptarea rămâne în principal experimentală și limitată la anumite sectoare.

Inteligența artificială este folosită de unele autorități pentru a analiza volume de date care nu pot fi verificate eficient numai prin controale manuale. Sistemele pot compara beneficiari, contracte, facturi, plăți, furnizori și istoricul proiectelor pentru a identifica tranzacții care se abat de la modelele obișnuite.

Comisia arată însă că această utilizare nu a devenit încă o componentă obișnuită a sistemelor naționale de protejare a fondurilor europene. Majoritatea statelor au declarat că AI nu este inclusă în strategia lor antifraudă, iar exemplele existente sunt frecvent proiecte-pilot sau instrumente folosite într-un singur domeniu.

Cehia, Italia și Portugalia sunt singurele state care au confirmat integrarea inteligenței artificiale în strategia națională antifraudă. Includerea într-o strategie înseamnă că tehnologia apare în planificarea generală privind prevenirea și detectarea neregulilor, fără să demonstreze că este folosită în toate programele și de toate autoritățile.

Alte șase state, Belgia, Spania, Franța, Italia, Ungaria și Slovenia, folosesc AI în alte cadre antifraudă. Italia apare în ambele categorii, astfel că opt state membre folosesc într-o anumită formă asemenea instrumente, potrivit răspunsurilor analizate de Comisie.

Primele utilizări sunt concentrate asupra prevenirii și detectării. Un sistem poate acorda un scor de risc unei cereri de finanțare, poate semnala o factură cu o valoare neobișnuită sau poate identifica legături între beneficiari și furnizori care nu sunt evidente din analiza separată a documentelor.

În agricultură și vamă, unele autorități folosesc învățarea automată pentru detectarea anomaliilor și analiza riscurilor. Datele istorice pot fi comparate cu noile declarații pentru identificarea valorilor, cantităților, originilor sau beneficiarilor care necesită verificări suplimentare.

Alte instrumente sprijină auditurile și încearcă să anticipeze unde pot apărea nereguli. Ele nu stabilesc singure existența fraudei, ci ajută inspectorii să selecteze proiectele sau tranzacțiile care trebuie controlate.

Procesarea automată a textului poate fi folosită pentru analizarea documentelor, transcrierea materialelor și căutarea unor termeni sau modele relevante în dosare voluminoase. Verificarea facturilor poate compara automat informațiile declarate cu alte baze de date și poate semnala neconcordanțe.

Analiza de rețea urmărește relațiile dintre companii, administratori, beneficiari, subcontractanți și persoane care participă la mai multe proiecte. Aceasta poate ajuta la identificarea unor structuri create pentru disimularea beneficiarului real, a conflictelor de interese sau a finanțării repetate.

Un indicator de risc nu reprezintă o constatare de fraudă. Semnalul trebuie verificat prin documente, controale administrative, inspecții sau investigații și nu poate înlocui evaluarea realizată de persoanele responsabile.

Comisia recomandă combinarea rezultatelor instrumentelor digitale cu analiza umană și urmărirea operațională. Un sistem care produce alerte fără ca autoritatea să dispună de personal pentru examinarea lor nu îmbunătățește automat detectarea.

Calitatea rezultatelor depinde de datele introduse. Informațiile incomplete, neactualizate sau înregistrate diferit de instituții pot produce alerte inutile sau pot omite cazuri importante.

Sistemele naționale au fost dezvoltate în perioade diferite și pentru obiective administrative distincte. Bazele privind proiectele, beneficiarii, achizițiile, impozitele, proprietarii companiilor și investigațiile nu pot comunica întotdeauna automat între ele.

Nouăsprezece state au indicat incompatibilitatea sistemelor și dificultățile de interoperabilitate drept un obstacol important pentru digitalizarea combaterii fraudei. În multe cazuri, datele sunt încă transferate manual, prin fișiere exportate sau prin încărcări periodice.

Lipsa unei legături automate întârzie analiza și poate împiedica identificarea rapidă a unui beneficiar care apare în mai multe programe, regiuni sau state. Ea crește și riscul unor formate incompatibile sau al introducerii repetate a acelorași informații.

Șaisprezece state au menționat constrângerile bugetare. Dezvoltarea unui instrument nu presupune numai achiziționarea unui program informatic, deoarece autoritățile trebuie să pregătească datele, să conecteze sistemele, să asigure securitatea și să instruiască personalul.

Sistemele vechi pot fi costisitor de modificat și nu au fost proiectate pentru schimb automat de date sau analiză în timp real. Înlocuirea lor poate afecta activitatea zilnică a instituțiilor care gestionează plăți și controale.

Alte 12 state au indicat protecția datelor și incertitudinile juridice. Instrumentele antifraudă pot utiliza informații despre persoane, proprietatea companiilor, contracte, plăți, localizare și relații comerciale.

Autoritățile trebuie să stabilească temeiul juridic al prelucrării, categoriile de persoane care pot accesa informațiile, durata păstrării datelor și posibilitatea contestării unei decizii. Utilizarea unui rezultat algoritmic fără explicații suficiente poate afecta drepturile beneficiarilor.

Comisia recomandă aplicarea AI într-un mod țintit, sigur și bazat pe risc. Tehnologia ar trebui folosită pentru probleme clar definite, cu verificarea exactității, supraveghere umană și proceduri pentru corectarea erorilor.

Statele au fost întrebate și dacă au evaluat amenințările cibernetice și riscurile legate de inteligența artificială pentru protejarea bugetului UE. Numai Cehia, Luxemburg și Suedia au realizat o evaluare completă în 2025.

Belgia, Estonia, Irlanda, Spania, Letonia, Malta, Austria și Slovacia au efectuat evaluări parțiale. Acestea pot acoperi numai anumite instituții, fonduri, tipuri de atacuri sau tehnologii.

Cincisprezece state au declarat că nu au realizat o evaluare și nici nu intenționează să facă una. Un alt stat a indicat că pregătește analiza.

Evaluarea amenințărilor nu este identică cu folosirea AI pentru detectarea fraudei. Un stat poate utiliza un instrument de analiză fără să fi examinat complet riscurile pe care noile tehnologii le creează pentru propriile sisteme.

Inteligența artificială poate ajuta autoritățile, dar poate fi folosită și de rețele infracționale. Generarea automată de texte și imagini permite producerea rapidă a unor identități, certificate, facturi, fotografii și documente justificative false cu un nivel ridicat de credibilitate.

Sistemele pot fi folosite pentru adaptarea repetată a unei cereri de finanțare, imitarea documentelor unei autorități sau crearea unor companii și tranzacții care par legitime la o verificare superficială.

Rețelele implicate în fraude transfrontaliere folosesc deja structuri complexe de companii pentru a ascunde legăturile dintre participanți. Instrumentele digitale pot face aceste structuri mai ușor de administrat și pot reduce costul producerii documentelor false.

Lipsa unei evaluări nu demonstrează că un stat este nepregătit pentru orice atac cibernetic. Instituțiile pot avea strategii generale de securitate sau proceduri în alte domenii, însă răspunsurile arată că riscurile specifice pentru fondurile UE nu au fost analizate sistematic în majoritatea țărilor.

Comisia urmărește și utilizarea Arachne, instrumentul european care ajută autoritățile să identifice proiecte, beneficiari și contracte cu factori de risc. Numărul statelor care îl folosesc a crescut de la 22 în 2024 la 23 în 2025.

Folosirea declarată nu înseamnă o integrare completă. Unele state trimit date numai pentru anumite fonduri, introduc informațiile manual sau furnizează doar setul minim solicitat.

Opt state au invocat limitări tehnice pentru implementarea parțială, șapte au decis strategic să furnizeze numai datele minime, iar șase au semnalat constrângeri juridice.

Interoperabilitatea dintre Arachne și instrumentele naționale rămâne redusă. În multe administrații, datele sunt exportate în format XML, prelucrate separat și încărcate manual în sistemul european.

Comisia pregătește dezvoltarea Arachne+, care ar trebui să ofere autorităților un instrument mai modern pentru analiza riscurilor, prevenirea neregulilor și selectarea controalelor.

Statele sunt încurajate să folosească mai mult analiza bazată pe risc și instrumentele informatice inclusiv pentru controalele realizate după efectuarea tranzacțiilor. Aceste verificări pot identifica modele care devin vizibile numai după compararea mai multor proiecte și plăți.

Raportul arată că analiza riscurilor are încă un rol redus în detectarea anumitor fraude. În agricultură și politica de coeziune, multe cazuri continuă să fie descoperite prin controale obișnuite, verificări administrative sau informații primite de la terți.

Un instrument digital nu poate compensa lipsa schimbului de informații dintre instituții. Autoritățile administrative au nevoie de date de la poliție, procurori, instanțe, Parchetul European și Oficiul European de Luptă Antifraudă pentru actualizarea situației dosarelor.

Mai multe state au raportat dificultăți în obținerea informațiilor despre procedurile penale, sancțiuni, recuperări și rezultatele finale ale instanțelor. Confidențialitatea investigațiilor poate întârzia transmiterea datelor către instituțiile care gestionează fondurile.

Digitalizarea eficientă depinde, potrivit Comisiei, de cinci elemente: date utilizabile și de calitate, sisteme interoperabile, reguli juridice clare, personal calificat și integrarea instrumentelor în activitatea obișnuită de control.

Statele membre au raportat 72 de măsuri pentru îmbunătățirea protejării fondurilor UE în 2025. Cele mai multe au vizat prevenirea și detectarea, inclusiv identificarea timpurie a operatorilor cu risc, instruirea personalului, schimbul de informații și dezvoltarea bazelor de date.

Aproximativ un sfert dintre proiectele depuse pentru finanțare în cadrul programului european antifraudă din 2025 au vizat tehnologii de analiză a datelor și instrumente informatice. Cererea totală de finanțare a depășit de peste patru ori bugetul disponibil.

Programul a primit 151 de cereri din 16 state membre și două din Ucraina. Interesul arată că autoritățile urmăresc extinderea capacităților digitale chiar dacă AI nu apare încă în majoritatea strategiilor naționale.

Raportul Comisiei analizează măsurile adoptate de state pentru protejarea veniturilor și cheltuielilor europene în 2025. Informațiile privind utilizarea inteligenței artificiale provin din răspunsurile oferite de autoritățile naționale.

Cifrele descriu integrarea AI în strategiile și cadrele antifraudă declarate, nu fiecare instrument utilizat de toate instituțiile publice dintr-o țară. Unele autorități fiscale, vamale sau judiciare pot folosi tehnologii digitale care nu au fost raportate în această categorie.

Comisia pregătește o revizuire a arhitecturii europene antifraudă, care va analiza inclusiv folosirea tehnologiilor moderne, schimbul de date și cooperarea dintre autoritățile naționale, OLAF și Parchetul European.

Frauda detectată împotriva bugetului UE a implicat 274,3 milioane de euro în cazurile raportate de state și instituții pentru 2025. Alte investigații privind TVA și Mecanismul de redresare și reziliență nu sunt incluse integral în aceleași sisteme statistice.

Extinderea inteligenței artificiale în controalele antifraudă va depinde de capacitatea statelor de a conecta bazele de date, de a defini garanțiile juridice și de a transforma alertele algoritmice în verificări și investigații realizate de autorități.