Autoritatea Bancară Europeană propune un sistem comun de raportare pentru companiile care folosesc modelul ISDA SIMM la calcularea garanțiilor cerute pentru instrumentele derivate negociate în afara contrapărților centrale. Informațiile ar trebui să permită EBA să identifice dacă modelul subestimează riscurile, produce diferențe persistente între participanți sau necesită ajustări suplimentare pentru anumite produse și portofolii.
Pe scurt
-
Propunerea vizează contrapărțile financiare și nefinanciare care trebuie să obțină autorizarea pentru utilizarea unui model de marjă inițială bazat pe ISDA SIMM.
-
Entitățile cu activități semnificative pe piața instrumentelor derivate extrabursiere ar raporta trimestrial informații privind tranzacțiile, disputele asupra marjei, ajustările aplicate și rezultatele testelor modelului.
-
Companiile cu activitate mai redusă ar transmite anual numai informații de bază despre tranzacții și datele necesare calculării taxei de validare datorate EBA.
-
Disputele formale în care o companie nu reușește să colecteze întreaga marjă solicitată ar fi raportate, în principiu, dacă suma contestată depășește 500.000 de euro și situația durează mai mult de cinci zile lucrătoare.
-
Consultarea este deschisă până la 2 noiembrie 2026. Prima dată de referință este prevăzută pentru 31 decembrie 2027, iar primele raportări ar urma să fie trimise în primul trimestru din 2028.
Instrumentele derivate sunt contracte financiare a căror valoare depinde de evoluția unui activ, a unei rate, a unei monede, a unui indice sau a unei alte variabile. Ele pot fi folosite pentru protejarea împotriva fluctuațiilor de preț, dar și pentru tranzacționare și asumarea unor poziții de piață.
O parte dintre aceste contracte sunt compensate printr-o contraparte centrală, care se interpune între cumpărător și vânzător și administrează riscul de neplată. Alte tranzacții sunt negociate bilateral, direct între cele două companii, și nu trec printr-o asemenea infrastructură.
Pentru contractele care nu sunt compensate central, părțile pot fi obligate să depună marjă inițială. Aceasta reprezintă o garanție menită să acopere pierderea care s-ar putea acumula între momentul în care o contraparte nu își mai îndeplinește obligațiile și momentul în care pozițiile pot fi închise sau înlocuite.
Marja inițială nu este o taxă și nici o plată definitivă către cealaltă parte. Activele sau fondurile sunt puse deoparte pentru protecția tranzacției și pot fi restituite după încetarea obligațiilor, dacă nu trebuie folosite pentru acoperirea unei pierderi.
Valoarea necesară poate fi calculată printr-o metodă standardizată sau printr-un model care măsoară mai detaliat riscurile portofoliului. ISDA SIMM, Standard Initial Margin Model, este în prezent singurul model comun dezvoltat de piață folosit în acest scop.
Modelul a fost creat și este întreținut de International Swaps and Derivatives Association. El oferă o metodologie standardizată prin care companiile transformă sensibilitățile portofoliului la dobânzi, cursuri de schimb, credit, acțiuni și mărfuri într-o valoare a marjei inițiale.
Un model comun permite celor două contrapărți să pornească de la aceleași principii. Rezultatele pot fi totuși diferite dacă societățile folosesc date de piață, modele de evaluare, clasificări ale produselor sau ipoteze diferite.
EMIR 3 a acordat EBA rolul de validator central al modelelor standardizate de marjă inițială. Funcția a devenit operațională la 1 martie 2026, iar companiile care doresc să utilizeze un model bazat pe ISDA SIMM trebuie să intre în sistemul european de validare și autorizare.
EBA verifică elementele generale ale modelului, în timp ce autoritățile naționale autorizează folosirea sa de către fiecare contraparte. Autorizația poate fi acordată numai dacă modelul standard pe care se bazează metodologia companiei a fost validat la nivel european.
Noua responsabilitate necesită informații pe care raportările actuale despre instrumentele derivate nu le oferă. Registrele de tranzacții conțin date despre contracte, dar nu arată întotdeauna ce metodă a fost folosită pentru marjă, ce ajustări au fost adăugate sau de ce două contrapărți au ajuns la rezultate diferite.
EBA propune din acest motiv un set de raportări dedicate utilizării și performanței ISDA SIMM. Datele ar fi colectate direct de la companiile aflate în sistemul de validare și ar putea fi puse la dispoziția autorităților naționale care le supraveghează.
Prima categorie de informații ar oferi o imagine asupra activităților supuse marjei inițiale. Companiile ar raporta numărul contrapărților cu care tranzacționează, marja calculată, marja efectiv colectată și sumele calculate, dar necolectate din cauza unor praguri, excepții sau dispute.
Informațiile ar fi împărțite în funcție de metoda folosită: grila standardizată, un model bazat pe ISDA SIMM, un eventual alt model comun dezvoltat de piață sau un model creat integral de companie.
EBA ar putea astfel estima ponderea ISDA SIMM în piața europeană și ar putea urmări dacă utilizarea modelului se concentrează în anumite tipuri de tranzacții ori clase de active.
Companiile cu activitate semnificativă ar furniza date lunare prin raportări trimestriale. Ele ar indica și cea mai mare valoare zilnică a marjei din fiecare lună și media zilnică, pentru ca autoritatea să nu se bazeze pe o singură fotografie realizată la sfârșitul perioadei.
Operatorii cu activitate mai redusă ar raporta anual datele existente în ultima zi lucrătoare din decembrie. Ei nu ar trebui să calculeze valorile maxime și mediile lunare și ar fi exceptați de la cele mai detaliate formulare.
Propunerea urmărește să diferențieze companiile după amploarea reală a activității lor cu instrumente derivate, nu numai după forma juridică sau dimensiunea grupului din care fac parte.
Un prim filtru ar analiza dacă entitatea aparține unui grup cu o valoare noțională medie a instrumentelor derivate necompensate central de cel puțin 750 de miliarde de euro.
Un al doilea filtru ar evalua activitatea societății care raportează. Nivelul exact al pragului individual nu a fost încă stabilit și urmează să fie calibrat pe baza datelor colectate de EBA în 2026.
Această abordare evită situația în care o companie cu foarte puține tranzacții este obligată să trimită raportări extinse numai pentru că face parte dintr-un grup mare. Ea permite și includerea unor entități nefinanciare care desfășoară activități importante, chiar dacă nu sunt bănci sau firme de investiții.
EBA propune o perioadă de aproximativ șase luni pentru trecerea la raportarea completă după ce o companie depășește pragul. Revenirea la cerințele simplificate ar putea fi permisă după ce activitatea rămâne sub nivelul stabilit pentru o perioadă cuprinsă între șase și 12 luni.
O altă categorie privește disputele formale asupra marjei. O dispută apare atunci când cele două contrapărți nu sunt de acord asupra valorii garanției, iar una dintre ele refuză să depună întreaga sumă solicitată.
Diferența poate proveni din lista tranzacțiilor incluse în portofoliu, clasificarea produselor, datele de piață, calcularea sensibilităților, modelele de evaluare sau plasarea factorilor de risc în categorii diferite.
Uneori, una dintre părți poate considera că un risc important nu este acoperit de ISDA SIMM, în timp ce cealaltă consideră că modelul îl tratează în mod adecvat. Repetarea unor asemenea dispute poate indica o problemă în proiectarea sau calibrarea modelului.
EBA propune un prag de 500.000 de euro pentru excluderea disputelor considerate nesemnificative. Companiile ar putea aplica un prag mai redus, iar conflictele care indică o posibilă deficiență a modelului ar trebui raportate indiferent de valoare.
Disputele soluționate în cel mult cinci zile lucrătoare ar putea fi omise, dacă nu prezintă indicii privind o problemă importantă. Cele mai semnificative cazuri ar fi descrise individual, cu identificarea portofoliului, duratei, contrapărții, cauzei și valorii maxime contestate.
Raportările ar acoperi și ajustările adăugate peste rezultatul produs de ISDA SIMM. O companie poate solicita o marjă suplimentară dacă consideră că modelul nu surprinde integral riscul unui produs, al unei contrapărți sau al unei situații de piață.
Ajustarea poate fi o sumă fixă, un procent aplicat marjei calculate sau un factor aplicat valorii noționale a tranzacției. Ea poate fi folosită punctual ori aplicată în mod sistematic anumitor produse și portofolii.
Existența unei ajustări nu dovedește automat că ISDA SIMM este deficient. Ea poate reflecta riscul specific al contrapărții, condițiile unui contract sau o decizie bilaterală de prudență.
Concentrarea ajustărilor într-o anumită clasă de risc poate indica însă că modelul nu include un factor relevant, folosește ponderi insuficiente sau nu surprinde corect caracteristicile unui produs.
Marile entități ar trebui să raporteze numărul portofoliilor ajustate, valoarea marjei înainte de ajustare, dimensiunea suplimentului și motivele aplicării sale. Cele mai importante ajustări ar fi descrise individual.
Motivele standardizate includ lipsa unui factor de risc, absența unei corelații, ponderi care nu reflectă nivelul real al riscului, caracteristici insuficient surprinse de model și motive legate de contraparte.
EBA dorește și informații despre situațiile în care o companie decide în mod deliberat să nu folosească ISDA SIMM, deși modelul este disponibil și tranzacția se află, în principiu, în domeniul său.
Neutilizarea poate fi sistematică pentru o clasă de produse, o jurisdicție sau anumite contrapărți. Poate fi și o decizie punctuală sau consecința unei probleme operaționale, precum lipsa datelor, o eroare de programare ori imposibilitatea calculării unei sensibilități.
Companiile ar trebui să descrie și riscurile importante din portofoliile lor pe care ISDA SIMM nu este proiectat să le surprindă. Aceste informații ar putea arăta unde modelul necesită extindere sau unde trebuie folosite alte metode de calcul.
Ultima componentă majoră privește testarea retrospectivă. Companiile trebuie să compare periodic marja estimată de model cu modificările observate ale valorii portofoliilor.
Un „overshooting” apare atunci când pierderea observată depășește marja prevăzută de model. Un număr ridicat sau un tipar repetat de depășiri poate indica faptul că riscul este subestimat.
EBA propune raportarea numărului de portofolii testate și clasificarea lor în zone verde, galbenă și roșie, în funcție de rezultatele verificării.
Pentru un subset de până la 30 de portofolii, entitățile ar transmite date mai detaliate despre metoda folosită, orizontul de timp, numărul observațiilor, depășirile și deficitul mediu al marjei.
Companiile ar adăuga o analiză privind cauzele comune ale rezultatelor slabe, distingând între problemele modelului standard, implementarea locală și caracteristicile particulare ale portofoliilor.
Raportările ar furniza și informațiile necesare calculării taxei anuale percepute de EBA pentru validarea modelului. Nivelul datorat va depinde de amploarea activităților în care compania folosește modelul comun.
EBA analizează dacă societățile ar trebui să raporteze valoarea noțională echivalentă deja calculată sau date mai detaliate despre marjele inițiale din care această valoare este derivată.
A doua variantă ar solicita informații mai granulare, dar ar putea necesita mai puține transformări în sistemele companiilor și ar putea produce date de o calitate mai bună.
Consultarea include 12 întrebări privind pragurile, identificatorii folosiți pentru conectarea informațiilor cu registrele de tranzacții, costul raportării și alegerea între date agregate și date granulare.
EBA acceptă observații până la 2 noiembrie 2026. După analizarea răspunsurilor, autoritatea intenționează să adopte până la sfârșitul anului o decizie direct aplicabilă entităților incluse în sistemul de validare.
Prima dată de referință este planificată pentru 31 decembrie 2027. Datele ar urma să fie transmise la aproximativ șase săptămâni după încheierea perioadei, în primul trimestru din 2028.
Raportarea anuală pentru calcularea taxelor va avea un termen diferit, până la 31 martie al anului următor, deoarece informațiile produc direct o obligație financiară pentru companie.
Cerințele vor fi integrate în pachetul tehnic de raportare al EBA, versiunea 4.4, faza a doua. Publicarea formei tehnice finale este prevăzută pentru martie 2027.
Detaliile privind sistemul informatic și procesul prin care datele vor fi trimise direct la EBA vor fi comunicate ulterior companiilor înscrise în platforma de validare.
Propunerea nu modifică acum valoarea marjelor cerute și nu impune imediat obligații noi. Ea se află în consultare, iar conținutul final poate fi schimbat în funcție de observațiile participanților și de calibrarea pragurilor.
EMIR 3 a consolidat supravegherea modelelor folosite pentru instrumentele derivate care nu sunt compensate prin contrapărți centrale. Autoritățile pot solicita modificarea, recalibrarea sau înlocuirea unui model atunci când identifică deficiențe.
Sistemul propus de EBA urmărește să ofere aceleași informații în toate statele membre și să permită identificarea problemelor care pot afecta mai multe companii simultan. Un model comun reduce diferențele dintre participanți, dar o eroare de proiectare sau calibrare se poate transmite într-o parte importantă a pieței europene.