Parchetul European avea la sfârșitul lui 2025 un total de 512 investigații active privind Mecanismul de redresare și reziliență, cu prejudicii estimate la aproximativ 5 miliarde de euro, potrivit raportului anual al Comisiei Europene privind protejarea bugetului Uniunii. Dintre acestea, 293 de investigații au fost deschise în cursul anului, în timp ce Comisia continuă să verifice separat sistemele naționale de control și îndeplinirea jaloanelor și țintelor pentru care sunt efectuate plățile.
Pe scurt
-
Parchetul European avea 512 investigații active privind Mecanismul de redresare și reziliență la sfârșitul lui 2025. Prejudiciul estimat în aceste dosare era de aproximativ 5 miliarde de euro.
-
În cursul anului 2025 au fost deschise 293 de investigații noi legate de fondurile de redresare. Cifra privește dosarele EPPO și nu numărul proiectelor sau beneficiarilor afectați.
-
Comisia primise 137 de notificări de la EPPO, dintre care 101 priveau investigații în curs sau cauze ajunse în instanță. Prejudiciul estimat în aceste notificări era de 77 de milioane de euro.
-
Diferența dintre estimarea de 5 miliarde de euro și cele 77 de milioane comunicate Comisiei apare deoarece EPPO decide când notifică instituția și, de regulă, nu transmite informații în primele etape ale unei investigații.
-
Până la sfârșitul lui februarie 2026, Comisia realizase 121 de audituri privind mecanismul, cu 701 constatări. Statele membre implementaseră 91% dintre recomandările de audit.
Mecanismul de redresare și reziliență reprezintă componenta principală a programului NextGenerationEU, creat pentru susținerea investițiilor și reformelor după pandemia de COVID-19. Fondurile sunt plătite statelor membre pe măsură ce acestea îndeplinesc jaloanele și țintele prevăzute în planurile naționale.
În 2025, Comisia a efectuat 34 de plăți către 24 de state membre, în valoare totală de 87,3 miliarde de euro. Suma a inclus împrumuturi de 47,2 miliarde de euro.
Până la finalul anului, plățile cumulate prin mecanism au ajuns la 393,4 miliarde de euro, dintre care 155,9 miliarde de euro au fost acordate sub formă de împrumuturi.
Plata unei tranșe nu înseamnă că fiecare proiect individual este verificat înainte de efectuarea transferului. Modelul mecanismului este bazat pe performanță, iar Comisia evaluează dacă statul a îndeplinit jaloanele și țintele convenite, nu rambursează fiecare factură în modul folosit de fondurile europene tradiționale.
Statele membre trebuie să dispună de sisteme prin care să prevină, detecteze și corecteze frauda, corupția, conflictele de interese și dubla finanțare. Autoritățile naționale sunt responsabile de controlul beneficiarilor, achizițiilor, contractelor și plăților realizate prin planurile de redresare.
Comisia verifică funcționarea acestor sisteme prin audituri proprii și folosește informațiile primite de la autoritățile naționale, Curtea de Conturi Europeană, OLAF și Parchetul European.
Până în februarie 2026, Comisia efectuase 121 de audituri privind mecanismul. Acestea au acoperit 442 de jaloane și ținte și 443 de entități auditate.
Auditurile au produs 701 constatări. Acestea pot privi deficiențe în sistemele de control, documentație incompletă, verificări insuficiente sau alte probleme care necesită măsuri corective și nu reprezintă automat cazuri de fraudă.
Statele membre implementaseră 91% dintre recomandările formulate în urma auditurilor. Comisia continuă să urmărească restul măsurilor, inclusiv în ultima etapă a mecanismului și în procesul de închidere.
Parchetul European investighează infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii în statele participante. Acestea pot include folosirea unor documente false, deturnarea fondurilor, corupția, spălarea banilor, conflictele de interese cu relevanță penală și fraudele transfrontaliere.
Cele 512 investigații active raportate la sfârșitul lui 2025 nu înseamnă că frauda a fost confirmată în fiecare dosar. În această etapă, procurorii verifică suspiciuni, adună probe, stabilesc persoanele și companiile implicate și estimează valoarea potențială a prejudiciului.
Estimarea de aproximativ 5 miliarde de euro poate fi modificată pe măsură ce investigațiile avansează. Unele sume pot fi reduse, eliminate sau recalificate, iar alte prejudicii pot fi identificate ulterior.
Valoarea nu trebuie confundată nici cu suma care a fost deja plătită fraudulos. Un dosar poate privi o tentativă oprită înainte de plată, un contract cu valoare mare din care numai o parte este suspectată sau mai multe proiecte și tranzacții legate între ele.
Investigațiile pot fi închise fără trimitere în judecată atunci când probele nu confirmă suspiciunea, faptele nu intră în competența EPPO sau nu sunt îndeplinite condițiile pentru continuarea urmăririi penale.
În alte cazuri, procurorii pot dispune sechestre, pot formula rechizitorii, pot utiliza proceduri simplificate ori pot trimite cauza instanțelor naționale competente. Condamnările sunt pronunțate de instanțe, nu de EPPO.
Raportul Comisiei prezintă separat notificările transmise instituției de Parchetul European. În exercițiul de monitorizare din 2025 au fost analizate 137 de notificări privind Mecanismul de redresare și reziliență.
Dintre acestea, 101 priveau cauze aflate în instanță sau investigații active. Estimarea prejudiciului în notificările primite de Comisie era de 77 de milioane de euro.
Cele 137 de notificări nu corespund celor 512 investigații active. EPPO decide în ce moment comunică informațiile Comisiei și este puțin probabil să transmită un dosar în primele etape, când divulgarea ar putea afecta ancheta.
O investigație poate genera mai multe notificări, iar o notificare poate fi actualizată pe măsură ce apar informații noi. Cifrele nu pot fi tratate, prin urmare, drept două inventare identice ale acelorași dosare.
Raportul arată și o concentrare neobișnuită a notificărilor. Aproximativ 68% dintre cazurile active comunicate Comisiei priveau o singură măsură dintr-un singur stat membru.
Documentul nu identifică statul, măsura, beneficiarii sau natura exactă a suspiciunilor. Din informația agregată nu poate fi stabilit despre ce plan național este vorba și nici dacă toate cazurile au aceeași origine.
Comisia urmărește notificările EPPO pentru a determina dacă trebuie să adopte măsuri administrative sau financiare. Procedura penală și protejarea banilor europeni sunt distincte, chiar dacă se bazează uneori pe aceleași fapte.
EPPO investighează persoanele și companiile suspectate și poate cere aplicarea unor sancțiuni penale. Comisia urmărește dacă fondurile trebuie suspendate, corectate, recuperate sau excluse din finanțarea europeană.
În cazul notificărilor EPPO privind toate domeniile de cheltuieli, nu numai mecanismul de redresare, prejudiciul estimat de procurori ajungea la 900 de milioane de euro. Peste 72% din această valoare privea investigații încă active, astfel că totalul poate fi revizuit.
Comisia stabilise până la momentul raportării un prejudiciu de 190 de milioane de euro în cazurile urmărite. Din această sumă, 30 de milioane de euro fuseseră recuperate, iar plata nejustificată a altor 15 milioane fusese prevenită.
Aceste valori nu pot fi aplicate direct celor 512 investigații privind mecanismul de redresare. Ele se referă la un grup mai larg de notificări și la sumele pe care Comisia a putut deja să le verifice și să le stabilească administrativ.
OLAF desfășoară investigații administrative și poate recomanda recuperări, măsuri disciplinare, modificări ale sistemelor de control sau transmiterea informațiilor către autoritățile judiciare.
Până la sfârșitul lui februarie 2026, Comisia transmisese OLAF 38 de posibile nereguli privind mecanismul. Acestea fuseseră identificate prin audituri efectuate după plată sau din surse publice.
OLAF informase la rândul său Comisia despre alte 50 de cazuri, ceea ce a dus totalul schimburilor privind posibile nereguli la 88.
Cele 88 de cazuri nu trebuie adăugate automat celor 512 investigații ale EPPO. OLAF și EPPO au competențe diferite, iar unele fapte pot face obiectul ambelor tipuri de proceduri.
Pentru aceeași situație, EPPO poate analiza răspunderea penală, iar OLAF poate verifica efectele administrative și financiare. Cele două organisme trebuie să coordoneze activitatea pentru a evita duplicarea și pentru a proteja investigațiile.
Comisia poate cere unui stat membru să corecteze sumele plătite nejustificat sau utilizate necorespunzător după primirea recomandărilor OLAF ori a altor informații suficiente.
În cazul în care statul nu corectează o fraudă, un caz de corupție, un conflict de interese sau o finanțare dublă, Comisia poate adopta măsuri pentru protejarea bugetului european.
Aceste măsuri pot include suspendarea plăților, reducerea unei tranșe, recuperarea unei sume sau înlocuirea proiectelor afectate, în funcție de problema identificată și de regulile aplicabile.
Dubla finanțare apare atunci când aceeași cheltuială este plătită de două ori din surse europene diferite sau dintr-un fond european și alt program care nu permite cumularea. Existența mai multor finanțări pentru același obiectiv nu este automat ilegală, dacă ele acoperă costuri distincte și sunt declarate corespunzător.
Conflictele de interese pot apărea atunci când o persoană implicată în selecția, contractarea sau verificarea unui proiect are legături personale, profesionale ori financiare care îi pot afecta imparțialitatea.
Nu orice deficiență administrativă devine infracțiune. O neregulă poate rezulta dintr-o eroare, aplicarea greșită a regulilor sau documente incomplete, fără intenția de a obține ilegal fonduri.
Frauda presupune un comportament intenționat. Stabilirea acestuia necesită probe și o evaluare realizată în cadrul procedurii penale.
Raportarea fraudei privind Mecanismul de redresare diferă de cea pentru fondurile de coeziune și agricultură. Statele membre nu au aceeași obligație de a introduce în Sistemul de gestionare a neregulilor toate cazurile detectate privind mecanismul.
Ele trebuie însă să comunice suspiciunile autorităților competente, inclusiv EPPO și OLAF, și să păstreze documentele relevante timp de cinci ani.
Această diferență înseamnă că raportul anual privind protejarea bugetului nu oferă prin sistemele obișnuite ale statelor o imagine completă a fraudelor și neregulilor privind fondurile de redresare.
Datele EPPO, OLAF și ale Comisiei completează parțial această lipsă, dar nu sunt construite după aceleași definiții și nu devin disponibile în același moment.
Cele 512 investigații EPPO oferă un indicator al activității de urmărire penală, nu un bilanț definitiv al prejudiciului produs mecanismului.
Comisia precizează că dosarele active pot genera în anii următori cazuri raportate formal, recuperări, corecții, trimiteri în judecată, condamnări sau închideri fără confirmarea fraudei.
Mecanismul de redresare și reziliență finanțează reforme și investiții în domenii precum energia, transporturile, digitalizarea, sănătatea, educația, administrația publică și sprijinirea întreprinderilor.
Bugetul său a fost construit din granturi și împrumuturi finanțate în principal prin împrumuturi contractate de Comisia Europeană pe piețele de capital.
Implementarea se apropie de etapa finală, deoarece jaloanele și țintele trebuie îndeplinite în calendarul mecanismului, iar verificarea și închiderea programelor vor continua după efectuarea ultimelor plăți.
Raportul anual al Comisiei reunește date care provin din surse diferite. Investigațiile EPPO, investigațiile administrative OLAF, auditurile Comisiei și notificările naționale nu acoperă exact aceleași cazuri și nu pot fi adunate pentru a obține un total unic.
Estimarea de 5 miliarde de euro reprezintă valoarea prejudiciului potențial din investigațiile active ale Parchetului European. Ea nu constituie o constatare definitivă, o decizie de recuperare sau dovada că suma a fost pierdută din bugetul UE.