Furtul Coifului de aur de la Coțofenești și al celor trei brățări dacice de la Muzeul Drents din Assen este folosit de Europol drept unul dintre cazurile care ilustrează schimbarea furturilor de patrimoniu din Europa către atacuri mai violente și mai bine pregătite. Autorii au detonat explozibili la intrarea muzeului în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, iar Europol spune că obiectele românești se înscriu și în tendința de orientare a infractorilor către bunuri din aur cu valoare ridicată.
Pe scurt
-
Europol include furtul artefactelor dacice din ianuarie 2025 printre principalele exemple ale creșterii violenței în atacurile asupra muzeelor.
-
Autorii au folosit explozibili pentru a pătrunde în Muzeul Drents din Assen, în Țările de Jos.
-
Au fost furate Coiful de aur de la Coțofenești și trei brățări dacice din aur.
-
Europol spune că între timp Coiful și două dintre cele trei brățări au fost recuperate și returnate României.
-
Raportul leagă cazul și de interesul tot mai mare al rețelelor criminale pentru obiectele din aur, care pot avea atât o valoare culturală excepțională, cât și o valoare materială importantă.
Europol începe analiza schimbării metodelor folosite de hoții de patrimoniu cu un caz care a avut România în centrul său: furtul artefactelor dacice expuse temporar la Muzeul Drents din Assen.
În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, autorii au pătruns în muzeu după detonarea unor explozibili la intrare. Au fost furate Coiful de aur de la Coțofenești și trei brățări dacice din aur, obiecte aparținând patrimoniului românesc.
Europol plasează atacul într-o schimbare mai largă observată în Europa. Furturile de bunuri culturale erau asociate în mod tradițional cu discreția, recunoașterea atentă și evitarea confruntării, însă cazurile recente includ folosirea directă a forței pentru a deschide clădiri și vitrine.
În aceeași categorie apar atacuri cu baroase, topoare și răngi, iar în unele situații infractorii au folosit arme de foc sau au agresat personalul muzeelor. Explozia de la Assen reprezintă una dintre formele cele mai evidente ale acestei schimbări.
Raportul oferă și o actualizare importantă asupra obiectelor românești. Coiful de la Coțofenești și două dintre cele trei brățări furate au fost recuperate și returnate României. Una dintre cele trei brățări rămâne astfel în afara grupului de obiecte pe care Europol îl descrie drept recuperat.
Cazul este relevant pentru raport și prin natura obiectelor vizate. Europol observă că aurul, argintul și pietrele prețioase au devenit ținte frecvente în ultimii doi ani, iar majoritatea incidentelor din această categorie au implicat un anumit grad de violență.
Coiful și brățările apar chiar în secțiunea raportului dedicată schimbării țintelor, alături de alte obiecte din aur și de artefacte culturale foarte căutate. Pentru infractori, asemenea bunuri pot combina valoarea lor culturală cu valoarea materialului din care sunt realizate.
Raportul avertizează că metalele prețioase pot fi topite, ceea ce poate distruge caracteristicile care permit identificarea obiectului și poate facilita revânzarea ilegală. În cazul unui artefact arheologic unic, acest lucru înseamnă că recuperarea rapidă devine esențială pentru conservarea patrimoniului, nu numai pentru recuperarea valorii financiare.
Europol nu afirmă în raport că autorii furtului de la Assen intenționau să topească artefactele românești și nu stabilește motivul final pentru care acestea au fost alese. Cazul este folosit ca exemplu factual al unui atac violent și planificat asupra unor obiecte de mare valoare din aur.
Agenția observă, în general, că noile atacuri sunt țintite. Autorii efectuează recunoaștere și planificare înaintea furtului și urmăresc obiecte precise, în loc să intre într-un muzeu pentru a lua indiscriminat bunurile aflate la îndemână.
Europol leagă această evoluție și de posibila apariție a unor noi profiluri criminale. Unele persoane implicate în furturi recente provin din alte domenii ale criminalității, iar unele grupuri ar putea fi constituite ad-hoc pentru operațiuni individuale.
Raportul nu atribuie însă acest model în mod specific autorilor atacului de la Muzeul Drents. Evaluarea asupra recrutării ad-hoc și a noilor profiluri privește tendința europeană generală, nu concluziile judiciare din dosarul artefactelor românești.
Cazul Coțofenești rămâne astfel relevant pentru două dintre principalele schimbări identificate de Europol: folosirea unor metode mult mai agresive și orientarea către obiecte cu valoare financiară ridicată, inclusiv bunuri culturale realizate din metale prețioase.
Coiful de la Coțofenești este datat în jurul anului 450 î.Hr., iar brățările dacice incluse în raport sunt asociate patrimoniului arheologic românesc. Europol reproduce în raport imagini ale Coifului și ale unei brățări de la Sarmizegetusa Regia pentru a ilustra categoria obiectelor din aur vizate în furturile recente.
Raportul Europol nu este o nouă anchetă asupra furtului din 2025 și nu stabilește responsabilități individuale în acel dosar. El folosește cazul în cadrul unei evaluări europene mai ample asupra evoluției criminalității împotriva patrimoniului.
Pentru România, informația nouă este includerea cazului într-o tendință europeană pe care Europol o consideră suficient de importantă pentru o evaluare strategică: atacuri mai violente, ținte selectate în avans și o concentrare tot mai mare asupra aurului, bijuteriilor și altor bunuri cu valoare ridicată.