Greensand Future a inaugurat la 18 septembrie 2026, în Danemarca, un sistem comercial care leagă captarea dioxidului de carbon de transportul și stocarea sa permanentă sub Marea Nordului. Susținut cu un grant european de 41 de milioane de euro, proiectul urmărește să depoziteze aproximativ 2,4 milioane de tone de CO₂ în opt ani, folosind inițial emisii captate din producția de biogaz.
Pe scurt
-
Greensand conectează captarea, lichefierea, transportul maritim și injectarea CO₂ într-un zăcământ petrolier epuizat. Gazul ajunge la aproximativ 1.800 de metri sub fundul Mării Nordului.
-
Grantul european de 41 de milioane de euro susține un proiect care urmărește stocarea a 2,4 milioane de tone în opt ani. Cantitățile anunțate sunt obiective, nu un bilanț al CO₂ deja injectat.
-
Extinderea până la 4–8 milioane de tone anual rămâne condiționată de clienți, infrastructură și disponibilitatea CO₂ captat. Prima etapă folosește surse din producția de biogaz.
Inaugurarea a avut loc la Esbjerg, portul prin care CO₂ ajunge la zăcământul petrolier epuizat Nini West, în sectorul danez al Mării Nordului. Proiectul este condus de INEOS Energy, alături de Harbour Energy și Nordsøfonden. El trece la scară comercială după un proiect-pilot care a demonstrat, în 2023, transportul transfrontalier al CO₂ și injectarea sa într-un depozit geologic offshore.
Pentru producătorii care captează CO₂, existența unui depozit nu este suficientă dacă nu există și mijloacele de a ajunge la el. Greensand reunește aceste etape. Dioxidul de carbon captat de la producători danezi și europeni de biogaz este lichefiat și transportat la Esbjerg, unde este stocat temporar. O navă specializată îl duce apoi la Nini West, pentru injectare în fostul rezervor petrolier, la aproximativ 1.800 de metri sub fundul mării.
Alegerea biogazului permite pornirea sistemului cu surse de CO₂ deja disponibile. Potrivit promotorilor, dioxidul de carbon provenit din aceste instalații poate fi captat mai ușor decât cel din unele surse industriale bazate pe combustibili fosili. Proiectul urmărește să primească ulterior CO₂ de ambele origini, pe măsură ce alte instalații de captare sunt pregătite să livreze.
Volumele anunțate descriu obiective diferite. Fișa proiectului finanțat de UE prevede stocarea a 300.000 de tone pe an, timp de opt ani, adică 2,4 milioane de tone în total. Consorțiul anunță, pentru prima fază comercială, până la 400.000 de tone anual. Aceste valori nu reprezintă cantități deja stocate; comunicatele de inaugurare nu oferă un bilanț al volumelor injectate până la acea dată.
Nici cantitatea depozitată nu este identică cu beneficiul climatic net. Fișa publicată de Agenția Executivă Europeană pentru Climă, Infrastructură și Mediu (CINEA) estimează evitarea unor emisii de aproximativ 2,25 milioane de tone echivalent CO₂, respectiv 94% față de scenariul în care gazul ar fi eliberat în atmosferă. Potrivit explicațiilor proiectului, diferența ține de emisiile generate de lichefiere, transport și operațiunile de stocare. Este o estimare pentru întregul proiect, nu o reducere deja măsurată după inaugurare.
Stocarea permanentă presupune și obligații care continuă după injectare. Cadrul european cere evaluarea amplasamentului și a impactului asupra mediului, monitorizare, măsuri corective în caz de scurgeri și planuri pentru perioada de după închidere. Autorizația finală este emisă de autoritatea națională competentă. Operatorii Greensand afirmă că injectarea este monitorizată continuu, în limitele aprobate.
Promotorii prezintă Greensand drept primul proiect de acest tip ajuns la scară comercială în Uniunea Europeană. Delimitarea geografică contează. În Norvegia, proiectul Northern Lights anunțase deja, la 25 august 2025, stocarea primelor cantități de CO₂ sub fundul mării. Inaugurarea din Danemarca nu este, așadar, începutul stocării comerciale offshore la nivelul întregii Europe.
Grantul pentru Greensand provine din Fondul pentru inovare, alimentat din veniturile sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii. Sprijinul finanțează demonstrarea unui sistem industrial de transport și stocare care ar putea primi cantități mai mari de CO₂. Consorțiul evocă o extindere până la 4–8 milioane de tone anual, dar o condiționează de cererea clienților, dezvoltarea infrastructurii, cadrul de reglementare și disponibilitatea gazului captat. Următoarea etapă depinde astfel și de instalațiile care vor furniza CO₂, nu doar de existența rezervorului de sub mare.