Primim , în sfârșit, de la decidenții noștri politici și o veste bună, aceea că România face pași accelerați spre independența energetică.
Mai exact, anunță domnul ministru Sebastian Burduja, „ROMGAZ, compania statului român, și partenerul OMV Petrom au făcut un pas mare pentru realizarea unuia dintre cele mai importante proiecte pentru consolidarea independenței energetice a României, proiectul Neptun Deep: a început construcția platformei marine centrale și a fost obținut acordul de mediu. Neptun Deep va genera aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale anual, timp de circa 10 ani”
Potrivit ministrului Energiei, proiectul Neptun Deep va aduce un aport semnificativ de gaze naturale, contribuind la securitatea energetică pe termen lung a țării noastre.
Este un proiect gigant, cu o investiție de aproximativ 4 miliarde de euro și o producție estimată de 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.
„Vom transforma România în cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană, oferind mediului privat și industriilor din România gaze la prețuri competitive. Prima producție este estimată pentru anul 2027. Dincolo de beneficiile directe aduse economiei de gazul românesc, proiectul va contribui la bugetul de stat cu aproximativ 20 miliarde de euro pe durata de exploatare. Pentru a ilustra dimensiunea proiectului: producția estimată este echivalentă cu cererea anuală curentă de gaze naturale a 4,3 milioane de gospodării multiplicată de 30 de ori. Cu gazul din Marea Neagră vom relansa sectoare importante din industria României, precum industria chimică, farmaceutică și industria grea. Este un proiect strategic pentru securitatea și independența noastră energetică și un exemplu despre modul în care statul român și mediul privat pot lucra împreună pentru interesul public”, a precizat Sebastian Burduja.
Din punctul meu de vedere, un element extrem de important al punerii în funcțiune a Neptun Deep este ceea ce în comunicatul domnului ministru se prezintă a fi ” relansarea sectoarelor importante din industria României”.
Subliniez acest lucru deoarece consider că România se află într-un moment extrem de important dar și de dificil al evoluției sale în care dezvoltarea viitoarelor decenii depinde de rezolvarea unei situații pe care literatura economică o numește ”capcana venitului mediu”
Specificitatea momentului, care cere un nou concept al managementului guvernamental, constă în faptul că prin stadiul superior de dezvoltare atins, România intră într-o situație numită ” capcana venitului mediu”.
România riscă să intre în așa numita ”capcană a venitului mediu”, o stagnare economică greu de depășit ca urmare a lipsei de productivitate, inovație și management modern – capabile să creeze o valoare adăugată aptă să suporte o creștere importantă a salariilor.
Această capcană este specifică statelor în curs de dezvoltare care au dificultăți să facă pasul următor și să devină economii dezvoltate. Ea constă în aceea că, odată ce veniturile populației ating un anumit nivel (între 8.000 și 12.000 de dolari pe an), apare o tendință de plafonare.
Ce rezultă ?
Numai pot fi luate măsuri de creștere de tip intensiv prin sporirea valorică dar și cantitativă a potențialului de investiții. Nu mai sunt eficiente ” investiții” în general ci ”investiții”în mod specific în domenii și sectoare care să contribuie rapid la o creștere importantă a nivelului mediu al productivității la nivelul întregii structuri a economiei.
Acest lucru înseamnă ” politică economică reformatoare” care, ar trebuie să aibă ca scop crearea unei noi structuri a economiei, pe grupe și sectoare de activitate, având ca obiectiv prioritar o nouă structură tehnico-operațională prin ridicarea de pe stadiul II al revoluției industriale în care ne aflăm ( preponderent manufacturier) spre stadiul III sau chiar IV ( cercetare- dezvoltare-informatizare-robotizare).
În condițiile actuale ale României acea politică economică reformatoare, de care vorbeam mai sus, înseamnă politică de reindustrializare. Fără o industrie modernă în sensul stadiilor superioare ale revoluției industriale, cu o pondere de peste 30% în crearea PIB-ului și fără un nivel de competitivitate comparabil cu cel de medie europeană,nu va fi posibilă depășirea stării de stagnare caracteristică nivelului mediu.
De ce ar trebui industria să recâștige un rol central?
Iluzia unei societăți post-industriale, mitul unei societăți de servicii, a dispărut odată cu apariția dificultăților economice în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, comerțul internațional sau dependența lanțurilor valorice. Rolul crucial al industriei a fost adus treptat în prim plan din trei motive esențiale.
În primul rând, industria generează externalități mai pozitive decât agricultura și serviciile.
Acest sector are caracteristici specifice care se referă în special la rolul său în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Oferă locuri de muncă cu calificări superioare și joacă un rol indirect în amenajarea teritoriului. În plus, este sectorul care face cel mai mult cercetare și dezvoltare, aproximativ 70% din totalul cercetării. Prin urmare, este esențială pentru creșterea economică, în special într-un context în care succesul tranziției ecologice depinde în mare măsură de rezultatele cercetării.
În al doilea rând, industria joacă un rol central în poziționarea pe piața externă.
După cum s-a văzut în criza Covid, dependența de produsele străine se poate dovedi dramatică atunci când afectează necesitățile de bază, așa cum a fost dureros amintit de lipsa măștilor sau a anumitor medicamente. Aceasta a devenit o chestiune de suveranitate națională. Problemele geopolitice influențează din ce în ce mai mult deciziile economice, iar suveranitatea este subminată și mai mult de dezindustrializare.
În aceste condiții care au dus la câteva decenii de dezindustrializare, cum putem inversa tendința?
Astăzi, ar fi greșit să credem că ne sunt disponibile mai multe căi. Orice reflecție asupra reindustrializării trebuie să se bazeze pe căutarea unei tranziții de la modelul actual la un model ecologic. Nu este o chestiune de „ecologizare” a industriei, ci de a face alegeri politice pentru a ne transforma modelul economic. Această tranziție ecologică este supusă unei duble constrângeri: urgența situației și dorința companiilor de a avea timp să se adapteze.
Este evident un program complex care se bazează în esență pe trei obiective: integrarea considerațiilor de mediu în deciziile economice, reconcilierea independenței strategice și poziționarea noastră în lanțurile valorice, ținând cont de dimensiunea teritorializată a activității industriale. Aceste trei obiective sunt interdependente.
Într-adevăr, nu poate fi vorba doar de alegerea sectoarelor pe care să le susțină în mod prioritar, ci mai degrabă de a considera întregul sistem productiv ca fiind nevoit să facă față unor schimbări majore. Anumite resurse care până acum păreau nelimitate devin rare, precum apa. În general, soluția la dependența de materii prime și minerale este foarte greu de găsit.
Ce politică industrială pentru această schimbare de paradigmă?
Obiectivul reindustrializarii integrate in tranzitia ecologica presupune o mai mare interventie a autoritatilor publice in economie si o intărire a rolului politicii industriale.Această intervenție devine posibilă nu doar prin strategie și voință politică ci și prin existența unor resurse interne de cantitate și calitate corespunzătoare susținerii pe termen mediu și lung a politicilor de industriale.
Din acest motiv consider că obținerea independenței energetice prin Neptun Deep este o condiție sine qua non a susținerii unei program de reindustrializare a României
Gazul de la Neptun Deep este resursa care poate susține și garanta reușita procesului de reindustrializare modernă a României
Această sursă versatilă de energie oferă diverse aplicații și are o importanță semnificativă în peisajul energetic global.
În comparație cu alți combustibili fosili, gazul natural iese în evidență ca o opțiune de ardere mai curată, emițând niveluri mai scăzute de poluanți și gaze cu efect de seră. Utilizarea pe scară largă a acestui gaz este atribuită diferitelor sale aplicații în mai multe sectoare.
În generarea de energie
Centralele electrice pe bază de gaze naturale transformă eficient energia stocată în moleculele de gaz în energie electrică, producând mai puține emisii decât centralele electrice pe bază de cărbune.
Încălzire rezidențială
Reprezintă o altă aplicație crucială. Este utilizat pe scară largă în încălzirea locuințelor, oferind confort, eficiență și rentabilitate.
Procese industriale
Este foarte dependent de acesta pentru încălzire, alimentarea mașinilor și ca materie primă pentru diferite procese chimice. Acesta permite un control eficient și precis al căldurii, contribuind la creșterea productivității și la reducerea emisiilor.
Transport
Reprezintă un sector emergent în care gazele naturale câștigă teren ca și combustibil alternativ, reducând emisiile de gaze cu efect de seră și poluanții atmosferici.
Pe scurt, gazul natural joacă un rol important în satisfacerea nevoilor energetice ale lumii, minimizând în același timp impactul asupra mediului.
Interpretarea ofertei Neptun Deep ca o sursă esențială a revigorării unor ramuri economice românești ca și a începerii procesului de reindustrializare prin construcția unei noi structuri economice pe ramuri și sectoare de activitate trebuie să țină seama și de faptul că această resursă se încadrează în sistemul pieței europene reprezentând o bază importantă pentru securitatea aprovizionării cu energie în regiune. Prin exploatarea resurselor de gaze naturale din Marea Neagră, Uniunea Europeană face pași importanți pentru reducerea dependenței de importurile de energie și asigurarea independenței energetice a regiunii.
Din acest motiv, calculele pe costuri investiționale ale consumului de gaz devin importante în previzionarea cheltuielilor de investiții și utilizare.
Prețurile comerciale ale gazelor naturale sunt influențate de o multitudine de factori care contribuie la dinamica cererii și ofertei din piață:
- Condițiile meteorologice au un impact semnificativ asupra prețurilor gazelor naturale. Iernile reci și verile fierbinți cresc cererea de gaze naturale, deoarece acestea sunt utilizate pentru încălzire și, respectiv, răcire. Fenomenele meteorologice extreme pot perturba infrastructura de producție și transport, ducând la întreruperi ale aprovizionării și fluctuații ale prețurilor.
- Disponibilitatea gazelor naturale în instalațiile de depozitare joacă un rol crucial în determinarea prețurilor. Nivelurile de depozitare mai scăzute pot duce la creșterea prețurilor din cauza preocupărilor legate de adecvarea aprovizionării. În schimb, nivelurile mai ridicate pot conduce la presiuni în sensul scăderii prețurilor.
- Rata de producție, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional, afectează prețurile comerciale. Creșterea producției, în special ca urmare a noilor descoperiri sau a progreselor tehnologice, poate duce la o ofertă excedentară și la presiuni descendente asupra prețurilor.
- Evenimentele geopolitice, cum ar fi conflictele, sancțiunile sau instabilitatea politică din principalele regiuni producătoare de gaze naturale, pot avea un impact semnificativ asupra prețurilor. Orice perturbare sau incertitudine poate provoca volatilitatea pieței.
- Starea economiei mondiale are o influență directă asupra prețurilor sale. Creșterea economică și activitatea industrială determină cererea de energie, în special de gaze naturale.
- Gazul natural, deși se află într-o perioadă de tranziție, este totuși o parte importantă a mixului energetic din Europa și din alte părți.
- Geoeconomia gazului se află în prezent într-o perioadă de schimbare determinată de trei factori care interacționează: dezvoltarea gazului neconvențional în America de Nord, scăderea cererii în Europa și creșterea consumului asiatic și dezvoltarea GNL. Acesta din urmă a adus o mare flexibilitate unei resurse naturale care, în mod tradițional, nu a fost foarte mobilă și regionalizată și, astfel, a deschis gazul către lume.
- Având în vedere dimensiunea geopolitică foarte puternică a gazelor naturale, această fluidizare a schimburilor de gaze, combinată cu răsturnări ale echilibrului dintre cerere și ofertă, va avea un impact major asupra relațiilor politice și economice din Europa și din întreaga lume. Într-adevăr, gazul natural rămâne o resursă strategică atât pentru producători, pentru care este o sursă esențială de venit (Rusia, Algeria, Qatar etc.), cât și pentru consumatori, pentru care este uneori principala sursă de energie.