Pe măsură ce Europa încearcă să-și diversifice sursele de aprovizionare cu energie și să-și reducă dependența de furnizorii externi, rezultatele alegerilor europene vor avea un impact semnificativ asupra formulării politicilor energetice.
Geopolitica energiei în Europa
În prezent, Europa se bazează în mare măsură pe importurile de energie pentru a-și satisface nevoile în creștere. Principalii furnizori de energie ai UE includ Rusia, țările din Orientul Mijlociu și unele state membre OPEC. Potrivit datelor oficiale Eurostat, Uniunea Europeană a importat 56% din energia sa totală în 2021. Rusia a contribuit cu aproximativ 28% din importurile Uniunii Europene de petrol nerafinat, 44% din importurile de gaze naturale și 52% din combustibilii fosili. Această dependență creează vulnerabilitate geopolitică. Fluctuațiile relațiilor internaționale pot afecta direct stabilitatea aprovizionării cu energie, precum și creșterea volatilității prețurilor. De la începutul războiului din Ucraina, Europa a încercat să reducă această vulnerabilitate legată de hidrocarburile rusești, în special de cea legată de gaz, pentru a încerca să stopeze creșterea a prețurilor la energie. Din 2022, obiectivul a fost reducerea cu două treimi a importurilor de către Uniunea Europeană de gaze din Rusia . Iată un tabel (1) care indică rata de dependență a UE (27 de țări) și mai ales cea de gaze naturale. Rata de dependență energetică a unei țări este ponderea energiei pe care o importă în raport cu energia totală pe care o consumă. Exprimată în procente, reflectă prin urmare nivelul la care o economie depinde de lumea exterioară pentru a-și satisface nevoile. Dacă această dependență se reduce, se spune că țara progresează către suveranitatea energetică .” Planète Énergies” explică situația din Uniunea Europeană în acest tabel:
| Sursa: Energia UE în cifre 2023 | ||||||
| in % | 2000 | 2010 | 2015 | 2019 | 2020 | 2021 |
| Rata de dependență (toate energiile) | 57,8 | 57.4 | 57,6 | 62.3 | 59.1 | 57.1 |
| Rata dependenței de gazele naturale | 65,7 | 67,8 | 74,5 | 89,7 | 83,6 | 83,5 |
Influența alegerilor asupra politicilor energetice
Alegerile vor oferi partidelor politice o platformă pentru a-și prezenta viziunile și angajamentele privind politica energetică. Cetățenii europeni au astfel posibilitatea de a alege reprezentanți ale căror poziții reflectă preocupările lor energetice, determinând în același timp poziția Europei pe scena energetică globală. Unele partide ar putea argumenta pentru o tranziție energetică accelerată către sursele regenerabile, reducând astfel dependența de combustibilii fosili, așa cum a fost mai ales în timpul ultimului ciclu politic european. Alții, însă, ar putea sprijini parteneriate consolidate cu țările producătoare de petrol și gaze, ceea ce ar putea crește dependența de aceste resurse.
Tabel 2. Dependența de importurile de energie în UE (2023)
| Țară | Ponderea importurilor |
| Germania | 63,5% |
| Austria | 52,0% |
| Belgia | 70,8% |
| Bulgaria | 36,1% |
| Cipru | 89,5% |
| Croaţia | 54,5% |
| Danemarca | 32,6% |
| Spania | 69,1% |
| Estonia | 1,4% |
| Finlanda | 38,0% |
| Franţa | 44,2% |
| Grecia | 73,8% |
| Ungaria | 54,1% |
| Irlanda | 77,0% |
| Italia | 73,5% |
| Letonia | 38,3% |
| Lituania | 73,3% |
| Luxemburg | 92,5% |
| Malta | 97,1% |
| Olanda | 58,4% |
| Polonia | 40.4 |
| Portugalia | 67,0% |
| Republica Cehă | 40,0% |
| România | 31,6% |
| Slovacia | 52,6% |
| Slovenia | 48,6% |
| Suedia | 21,2% |
| Uniunea Europeană – 27 de țări | 55,5% |
Sursa: Eurostat
Echilibrul dintre diversificare și dependență
Diversificarea surselor de aprovizionare cu energie se află adesea în centrul dezbaterilor electorale. Unele părți ar putea lua în considerare promovarea ideii unei strategii de creștere a ponderii energiei regenerabile în mixul energetic, în timp ce altele ar putea insista asupra exploatării responsabile a resurselor naționale și internaționale, inclusiv a hidrocarburilor convenționale și neconvenționale. Echilibrul dintre diversificare și dependență este delicat, iar rezultatele alegerilor pot influența modul în care se realizează acest echilibru.
În timpul actualului ciclu de politici europene, comisia a pus în aplicare un nou plan numit RePowerEU. Obiectivul acestui plan este de a pune capăt acestei dependențe și de a intensifica utilizarea energiilor regenerabile până în 2027. Suma acestui plan este estimată la peste 210 miliarde de euro. Acesta din urmă se va concentra pe patru sectoare: inovare, investiții durabile, incluziune socială și crearea de locuri de muncă.
Una dintre condițiile pentru a avea acces la aceste fonduri este ca cel puțin 30% din aceste noi locuri de muncă implicate să contribuie la realizarea zonei europene neutră în carbon. Comisia dorește – mulțumită în special și în principal energiei solare și eoliene – „ să permită Europei să fie total independentă fără hidrocarburile rusești „cu mult înainte de 2030”” . Strategia va fi astfel dublă: „ diversificarea aprovizionării cu gaze a UE pentru a înlocui importurile rusești pe termen scurt și intensificarea desfășurării energiilor regenerabile și a măsurilor de economisire a energiei pe termen lung ”.
În luna martie a acestui an, statele membre și deputații europeni au convenit să crească ponderea surselor regenerabile în mixul energetic european de la 22% la 42,5%. Această tranziție de la simplu la dublu va face posibilă reducerea emisiilor de CO2 și evitarea utilizării gazului rusesc.
Potrivit unui studiu al Institutului Potsdam pentru Impactul Climatic, Europa are capacitatea de a atinge independența energetică până în 2040, cu condiția ca până la sfârșitul deceniului să investească 2.000 de miliarde de euro în energii regenerabile. Bugetul este considerabil, dar posibil știind, de exemplu, că numai în 2023 statele membre au cheltuit încă 729 de miliarde de euro pentru a-și proteja cetățenii de criza energetică cauzată în mare parte de invazia din Ucraina.
O Europă unită, dar cu divergențe
Politicile adoptate de membrii Uniunii Europene, care sunt autonome în ceea ce privește sursele de aprovizionare și mixul energetic, determină și independența energetică generală. Potrivit datelor Eurostat, există o mare variabilitate a ratei de dependență energetică între țările UE. Unele state au reușit să-și reducă dependența datorită unui mix energetic bazat mai mult pe energii regenerabile, cum ar fi Finlanda sau Estonia. Alții, dimpotrivă, și-au văzut creșterea dependenței datorită, de exemplu, scăderii energiei nucleare sau a combustibililor fosili naționali care au început să devină mai rari, precum Polonia sau Danemarca.
Nivelul guvernamental, însă, nu este singurul nivel de putere care poate duce la acțiune. Astfel, este crucială implicarea cetățenilor în proiectarea și implementarea acestor proiecte, oferindu-le oportunitatea de a participa, consulta și co-investi. O mai mare participare a acestor actori în cadrul proiectelor ar face posibilă dezvoltarea acceptării cetățenilor față de aceste proiecte care uneori dau naștere la divergențe..
Siguranța în centrul preocupărilor
Securitatea energetică este o prioritate constantă pentru Uniunea Europeană. Cetățenii europeni doresc să se asigure că nevoile lor energetice sunt satisfăcute într-un mod stabil și durabil.
Rezultatele alegerilor pot influența, prin urmare, modul în care guvernele europene abordează această problemă crucială, fie prin politici de consolidare a infrastructurii energetice, de diversificare a surselor de aprovizionare sau de încurajare a eficienței energetice. Viitorii deputați europeni vor trebui, totuși, să lucreze cu o legislație importantă care a fost stabilită înainte de sosirea lor cu obiective pe termen lung, cum ar fi pachetul „Fit for 55” instituit pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 și cu scopul de a atinge neutralitatea carbonului până în 2050.
Schimbarea surselor și a tipurilor de energie necesită timp. Este o transformare treptată care poate fi totuși realizată cu ajutorul eforturilor și investițiilor venite de la toate nivelurile, fie că sunt europene, naționale sau locale. Europa trebuie să profite de oportunitatea de a deveni un lider mondial în tranziția energetică, un domeniu care joacă un rol cheie în tranziția climatică. Pe de o parte, va fi necesar să se folosească know-how-ul, tehnologiile și experiența de reglementare pe care Uniunea Europeană le deține pentru a dezvolta această tranziție, dar și pentru a servi drept exemplu pe scena internațională.
În concluzie, viitoarele alegeri europene vor exercita o influență semnificativă asupra geopoliticii energetice din Europa. Rezultatele acestor alegeri vor determina orientările politice, prioritățile și angajamentele guvernelor europene în materie de energie. Dependența energetică a Europei este o problemă complexă care necesită o abordare echilibrată între diversificarea surselor și relațiile cu principalii furnizori. Astfel, alegătorii europeni joacă un rol crucial în definirea traiectoriei energetice a continentului, iar acest nou ciclu electoral oferă o oportunitate de a remodela politica energetică europeană pentru a răspunde provocărilor actuale și viitoare.
Problematica și obiectivele centrale ale dezbaterilor viitorului parlament relativ la politica energetică
- Din punct de vedere energetic, Europa este deosebit de fragilă în sensul că nu are o capacitate de independență energetică totală și, prin urmare, va trebui să furnizeze o parte încă semnificativă din energia fosilă de care are nevoie pentru a rămâne competitivă renunțând parțial la ambițiile sale climatice. Suveranitatea sa se va menține doar dacă va reuși să-și adune suma slăbiciunilor naționale într-o forță de aprovizionare comună.
- Fiind singura putere industrială de dimensiune continentală care ne se poate lipsi de energie importată, Europa trebuie să-și asume rolul de principal arhitect al pieței globale de energie, în special decarbonată. Ea va trebui să reunească punctele forte dar și nevoile pieței europene cu cele ale pieței globale
- Provocările financiare ale tranziției energetice sunt prea importante pentru a fi susținute de bugetele naționale fără a solicita în mod semnificativ resursele bugetare existente. Acestea sunt deja supuse unor tensiuni sociale puternice într-un climat de neîncredere care nu va accepta o scădere sau o reducere a beneficiilor sociale și cu atât mai puțin o creștere a prețurilor la energie sub pretextul unei tranziții ale cărei beneficii nici nu sunt resimțite pe termen mediu.
Tabel 3. Cheltuieli guvernamentale pentru cercetare-dezvoltare în energie
Sursa : La Chronique Agora
- Europa este principala putere importatoare de energie la scară globală și va rămâne în această poziție pe termen lung, chiar și într-o lume post-carbon. Această poziție îi oferă însă posibilitatea de a-și diversifica sursele și vectorii de aprovizionare. Este o oportunitate de a-și consolida ponderea geopolitică în regiunea mediteraneana și cea a Orientului Mijlociu.
- Consolidarea procesului de introducere și funcționare a energiei regenerabile deoarece Europa are un know-how tehnologic și o experiență în materie de reglementare care îi conferă un avantaj competitiv pe piața globală. Ar putea astfel să-și exporte soluțiile și standardele către țările emergente și în curs de dezvoltare , contribuind în același timp la cooperarea internațională. Tranziția la energiile regenerabile reprezintă o provocare majoră pentru Europa, dar și o oportunitate unică de a se poziționa ca un jucător cheie în tranziția energetică globală.
