Mureșan și Tavares avertizează Consiliul că Parlamentul nu va accepta un buget UE slăbit și resping rostogolirea datoriei NextGenerationEU

Siegfried Mureșan, eurodeputat român din PPE, și Carla Tavares, eurodeputată portugheză din S&D, coraportorii Parlamentului European pentru cadrul financiar multianual 2028–2034, au avertizat Consiliul că Parlamentul nu va accepta un compromis bugetar negociat târziu și prezentat eurodeputaților sub presiunea timpului. Cei doi spun că mandatul Parlamentului este deja stabilit prin poziția adoptată în plen în aprilie și că un acord final trebuie să includă într-o măsură suficientă prioritățile stabilite de legislativul european.

Poziția prezentată de cei doi coraportori mută discuția de la declarațiile individuale ale grupurilor politice către mandatul instituțional cu care Parlamentul European intenționează să intre în negocierea cu statele membre. Mureșan a subliniat că Parlamentul și-a adoptat încă din aprilie poziția asupra următorului cadru financiar multianual cu majoritate absolută și că eurodeputații nu vor fi obligați să accepte fără modificări un compromis al Consiliului doar pentru că acesta ar veni foarte târziu în proces.

Mesajul către statele membre este că negocierea trebuie accelerată, dar nu în detrimentul conținutului. Mureșan cere liderilor europeni să se angajeze serios asupra CFM la următoarea reuniune a Consiliului European și să creeze condițiile pentru ca statele membre să poată ajunge la o poziție până la sfârșitul anului. Obiectivul Parlamentului este ca negocierile interinstituționale să poată începe la începutul lui 2027.

Carla Tavares a susținut aceeași linie și a descris CFM drept instrumentul prin care prioritățile politice ale Uniunii sunt transformate în finanțare concretă. În mandatul Parlamentului, coeziunea, competitivitatea, protecția climei, apărarea și agricultura nu sunt politici care pot fi tratate succesiv sau puse automat una împotriva celeilalte. Din perspectiva coraportorilor, noile responsabilități asumate de UE presupun resurse suficiente pentru a evita ca finanțarea unei priorități să fie obținută prin slăbirea alteia.

Prima confruntare concretă va veni odată cu „negotiating box-ul” pregătit de Președinția irlandeză a Consiliului, documentul care va organiza principalele opțiuni politice și cifrele aflate în negociere între guverne. Mureșan a avertizat că reducerile nejustificate ar slăbi capacitatea Uniunii de a răspunde provocărilor actuale și ar afecta relația de negociere dintre Parlament și Consiliu.

Coraportorii au precizat însă că nu cunosc încă cifrele pe care Președinția irlandeză le va introduce în document. Întrebat despre informațiile privind reduceri de aproximativ 10%, Mureșan a spus că Parlamentul nu dispune de asemenea date și nu poate comenta cifre care nu au fost prezentate oficial. Aceeași precauție trebuie aplicată și altor procente vehiculate politic înainte de publicarea documentului Consiliului.

Mesajul este însă clar asupra direcției. Tavares a spus că Parlamentului îi va fi foarte dificil să accepte o propunere care coboară sub nivelul propunerii Comisiei sau sub nivelul bugetar actual, în condițiile în care Uniunea are mai multe sarcini de finanțat decât în precedentul cadru multianual.

Unul dintre motivele pentru care Parlamentul consideră posibil un buget mai ambițios fără o creștere proporțională a contribuțiilor naționale este extinderea sistemului de resurse proprii. Mureșan a recunoscut că multe state membre nu sunt dispuse politic sau financiar să își majoreze semnificativ contribuțiile directe la bugetul UE, dar a susținut că această constrângere nu trebuie să conducă automat la reducerea bugetului.

Parlamentul pune pe masă trei idei suplimentare de resurse proprii: o taxă digitală, o contribuție legată de profiturile obținute din criptomonede și venituri asociate jocurilor și gamblingului online. Mureșan a prezentat în special taxa digitală drept o posibilă sursă importantă de finanțare, în funcție de modul în care ar fi concepută și aplicată.

Tavares a precizat că aceste idei ar veni în completarea resurselor deja propuse de Comisia Europeană. Nu este vorba, așadar, despre un pachet fiscal deja aprobat, ci despre opțiuni pe care Parlamentul dorește să le introducă în negocierea privind finanțarea următorului buget.

Argumentul coraportorilor este că noile resurse pot reduce presiunea asupra bugetelor naționale și pot face finanțarea europeană mai stabilă și mai predictibilă. Mureșan contestă astfel perspectiva în care dimensiunea bugetului UE este analizată exclusiv prin prisma sumelor pe care fiecare stat le transferă și le primește înapoi.

El a susținut că guvernele naționale își consolidează în prezent finanțele publice, dar că acest lucru nu demonstrează că bugetul european ar fi crescut excesiv. Potrivit argumentului prezentat de coraportor, bugetele naționale au crescut în termeni absoluți mai rapid decât bugetul european, în timp ce ponderea CFM raportată la venitul național brut al statelor a scăzut treptat.

O a doua linie roșie privește datoria contractată prin NextGenerationEU. Unele state au ridicat posibilitatea rostogolirii datoriei, ceea ce ar reduce presiunea rambursărilor pe termen scurt prin prelungirea lor în viitor.

Mureșan respinge această variantă în forma discutată. El argumentează că rostogolirea datoriei nu rezolvă problema, ci o amână, iar UE ar continua să plătească dobânzi pentru o perioadă mai lungă, într-un mediu în care costul finanțării a crescut.

Coraportorul avertizează în special asupra efectului asupra structurii bugetului. În lipsa unei soluții clare pentru rambursarea NextGenerationEU, o parte tot mai mare a resurselor viitoare ar putea fi absorbită de serviciul datoriei, în detrimentul regiunilor, agriculturii, cercetării, inovării, securității și apărării.

Din acest motiv, Mureșan spune că Parlamentul nu dorește ca bugetul UE să devină în principal un buget pentru rambursarea piețelor financiare. Soluția pe care o promovează este construirea unor venituri europene suficiente pentru plata datoriei fără sacrificarea programelor obișnuite.

Conferința coraportorilor confirmă în același timp că în Parlament există diferențe între grupuri asupra dimensiunii exacte a bugetului și a modului de finanțare, dar și un nucleu de poziții comune între principalele grupuri proeuropene.

Manfred Weber, eurodeputat german și președintele Grupului PPE, cere un buget european ambițios și critică abordarea în care fiecare guvern se concentrează exclusiv asupra diferenței dintre contribuția sa și banii pe care îi primește. Pentru PPE, investițiile comune în domenii în care cele 27 de state au aceleași priorități pot fi mai eficiente decât finanțarea fragmentată prin bugetele naționale.

S&D formulează o poziție apropiată în privința necesității de a evita reducerile. Iratxe García Pérez, eurodeputată spaniolă și președinta grupului, spune că Uniunea nu trebuie pusă să aleagă între apărare și agricultură sau între competitivitate și coeziune și susține că noi priorități trebuie însoțite de resurse suplimentare.

Renew Europe susține la rândul său că Europa nu poate primi simultan responsabilități noi pentru apărare, Ucraina, cercetare și competitivitate și să continue sprijinirea fermierilor și regiunilor cu resurse mai puține. Valérie Hayer, președinta grupului, insistă și asupra faptului că Parlamentul trebuie implicat în negociere de la început, nu pus în situația de a aproba la final un compromis închis între guverne.

Verzii formulează argumentul într-un mod asemănător în privința resurselor proprii. Terry Reintke a susținut că, dacă statele membre nu vor să își mărească semnificativ contribuțiile naționale, alternativa este dezvoltarea unor surse europene de venit, nu reducerea volumului bugetului și implicit a investițiilor în climă, economie și programele destinate cetățenilor.

Diferența cea mai evidentă apare față de ECR. Nicola Procaccini, eurodeputat italian și copreședinte al Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, cere un buget european mai restrâns și se opune creării unor noi resurse care ar pune sarcini suplimentare asupra companiilor.

ECR dorește în același timp să mențină agricultura și coeziunea între prioritățile majore. Procaccini a spus că aceste domenii nu ar trebui reduse față de precedentul cadru, dar că Uniunea trebuie să evite extinderea continuă a competențelor și programelor care presupun cheltuieli suplimentare.

Această poziție lasă deschisă întrebarea privind finanțarea noilor priorități dacă volumul bugetului nu crește. Procaccini a menționat euroobligațiunile ca posibilitate susținută în tradiția politică italiană de centru-dreapta, dar a precizat explicit că ECR nu are o poziție comună asupra acestei soluții. Datoria comună nu poate fi, prin urmare, prezentată drept propunere oficială a grupului.

Mureșan și Tavares încearcă să separe negocierile bugetare de aceste diferențe politice punctuale. Întrebați dacă voturile din unele comisii, în care PPE sau S&D au format majorități împreună cu partide din dreapta radicală, ar putea afecta majoritatea necesară pentru CFM, ambii au spus că angajamentul lor de a lucra împreună și cu celelalte grupuri proeuropene nu s-a schimbat.

Mureșan a descris aceste majorități alternative drept cazuri izolate din dosare individuale și a spus că PPE și S&D, cele două grupuri cele mai mari, rămân angajate într-o cooperare privind CFM. Tavares a confirmat că mandatul coraportorilor derivă din acordul și poziția adoptată de Parlament, nu din negocieri politice paralele.

Calendarul este însă din ce în ce mai strâns. Parlamentul le-a indicat comisiilor sfârșitul lunii noiembrie drept termen orientativ pentru finalizarea lecturii dosarelor sectoriale care formează arhitectura viitorului buget.

Mureșan spune că Parlamentul este în prezent înaintea Consiliului. Negocierile asupra programelor individuale nu pot începe cu adevărat până când statele membre nu au o poziție comună asupra cifrelor și un mandat complet pentru negociatori.

Chiar dacă Consiliul European ar ajunge la un acord asupra CFM în decembrie, Consiliul ar trebui ulterior să transforme acel acord în mandate pentru fiecare dintre dosarele sectoriale. Din acest motiv, Mureșan estimează că partea Consiliului nu va fi pregătită pentru negocierile interinstituționale înainte de ianuarie.

Cei doi coraportori cer astfel statelor membre să folosească lunile rămase din 2026 pentru a închide diferențele esențiale. Alegerile anticipate din Spania nu trebuie, în opinia lor, folosite ca justificare pentru noi întârzieri. Mureșan a argumentat că într-o Uniune cu 27 de state există în fiecare an mai multe cicluri electorale și că procesul bugetar nu poate fi suspendat de fiecare dată când într-un stat membru are loc o campanie.

Tavares a spus la rândul său că mandatul Parlamentului nu se schimbă în funcție de rezultatul unor alegeri naționale. Cei doi consideră că fereastra actuală trebuie folosită pentru stabilirea poziției Consiliului până la sfârșitul anului și pentru începerea negocierilor cu Parlamentul la începutul lui 2027.

Disputa privind CFM intră astfel într-o etapă în care diferența nu mai este numai între un buget „mai mare” și unul „mai mic”. Negocierea va trebui să stabilească simultan ce priorități sunt protejate, ce venituri suplimentare poate avea Uniunea, cum este rambursată datoria NextGenerationEU și cât de mult sunt dispuse statele membre să contribuie direct.

Pentru Parlament, linia prezentată de Mureșan și Tavares este că aceste probleme nu pot fi rezolvate prin amânarea datoriei sau prin reduceri generale. Parlamentul intră în negociere cu un mandat deja adoptat și avertizează că statele membre vor avea nevoie de un compromis care să poată obține și consimțământul eurodeputaților, nu doar unanimitatea între cele 27 de guverne.