Parlamentul cere ca viitoarele alianțe școlare europene să includă școlile dezavantajate și educația civică

Parlamentul European cere ca viitoarele alianțe școlare europene să ofere acces real școlilor din medii socio-economice dezavantajate și regiunilor cu o capacitate mai redusă de participare la programele europene. În rezoluția adoptată joi, 8 octombrie, cu 443 de voturi pentru, 98 împotrivă și 47 de abțineri, eurodeputații susțin dezvoltarea unor rețele transfrontaliere de școli, dar cer ca acestea să aibă obiective clare privind competențele de bază, mobilitatea elevilor și profesorilor, educația civică, democrația, alfabetizarea media și gândirea critică.

Ideea alianțelor școlare pornește de la modelul cooperării europene pe termen lung între instituții de învățământ, dar îl coboară la nivelul educației școlare. În locul unor schimburi izolate sau al unei singure mobilități Erasmus, școli și autorități educaționale din mai multe țări ar urma să construiască relații stabile, să dezvolte împreună metode de predare, să pregătească proiecte comune și să creeze mai multe posibilități pentru elevi și profesori de a lucra cu parteneri din alte state.

Parlamentul consideră că succesul modelului va depinde în primul rând de cine poate intra în aceste rețele. Școlile care au deja personal specializat, experiență în proiecte europene, parteneri internaționali și capacitate administrativă pornesc cu un avantaj evident atunci când apar noi programe de cooperare. Rezoluția cere, prin urmare, măsuri țintite pentru școlile din medii socio-economice dezavantajate, pentru elevii cu mai puține oportunități și pentru instituțiile din regiuni care participă mai rar la programele europene.

Eurodeputații cer și un echilibru geografic și teritorial al viitoarelor parteneriate. Scopul este ca alianțele să nu se concentreze în aceleași orașe, regiuni sau sisteme educaționale care beneficiază deja cel mai mult de mobilitatea europeană. Autoritățile naționale, regionale și locale, școlile și profesorii ar trebui implicați în proiectarea sistemului, deoarece educația rămâne în principal o competență a statelor membre, iar instrumentul european trebuie să completeze sistemele naționale, nu să le înlocuiască.

Rezoluția extinde și ceea ce ar trebui să însemne „competențe de bază”. Parlamentul cere ca viitorul program să includă educația pentru cetățenie, competențele democratice, alfabetizarea media, gândirea critică și cunoașterea Uniunii Europene și a valorilor sale. Aceste elemente ar urma să fie dezvoltate împreună cu obiectivele tradiționale privind citirea, matematica, științele și competențele digitale.

Această orientare se înscrie în strategia mai amplă Union of Skills a Comisiei. Datele prezentate de Executivul european arată că aproximativ un elev de 15 ani din patru nu atinge nivelul de bază la citire, matematică și științe. Strategia prevede atât măsuri pentru îmbunătățirea competențelor fundamentale, cât și dezvoltarea alianțelor școlare europene pentru creșterea mobilității profesorilor și elevilor.

Parlamentul cere ca modelul să nu fie limitat la un singur tip de școală. În rețele ar trebui să poată intra unități de învățământ general, profesional și tehnic, precum și școli specializate în domenii precum artele sau sportul. Această diversitate este importantă deoarece experiențele și necesitățile elevilor diferă semnificativ între traseele educaționale, iar cooperarea europeană ar trebui să ajungă și la elevii care nu urmează ruta academică tradițională.

Un prim mecanism apropiat de această idee există deja în Erasmus+ în 2026. „European Partnerships for School Development” are o alocare de 20 de milioane EUR și urmărește cooperarea între autorități educaționale și școli. Potrivit Parlamentului, 40 de proiecte care reunesc aproximativ 400 de autorități școlare și școli au fost finanțate, iar activitățile au început la 1 octombrie.

Aceste parteneriate nu trebuie confundate cu viitoarele European School Alliances. Ele sunt o etapă pregătitoare prin care pot fi testate metode de cooperare, mobilitate și dezvoltare instituțională. Programul de lucru Erasmus+ pentru 2026 prevede că autoritățile locale și regionale pot avea rol de coordonare, în timp ce școlile participă direct la testarea și transferul practicilor educaționale. Implementarea este descentralizată prin agențiile naționale Erasmus+, tocmai pentru a reduce barierele de participare și pentru a adapta proiectele la sistemele educaționale naționale.

Bugetul de 20 de milioane EUR se referă la această acțiune din 2026. Nu este o finanțare nouă aprobată prin votul Parlamentului din 8 octombrie și nici bugetul viitoarelor alianțe școlare europene. Rezoluția adoptată este nelegislativă și stabilește prioritățile politice pe care Parlamentul dorește să le vadă în designul viitorului instrument.

Comisia este așteptată să prezinte în noiembrie următoarea etapă a inițiativei privind alianțele școlare. Aceasta nu trebuie interpretată automat ca deschiderea unui apel la care școlile se pot înscrie imediat. Potrivit calendarului prezentat de Parlament, experiența proiectelor din 2026 va fi folosită pentru pregătirea instrumentului European School Alliances pe care Comisia îl are în vedere pentru programul de lucru Erasmus+ din 2028.

Pentru școli, diferența este importantă. Programul actual oferă deja modalități de cooperare și mobilitate prin Erasmus+, inclusiv proiecte de scurtă durată, acreditări, consorții și parteneriate. Alianțele școlare ar trebui să creeze o structură mai stabilă, apropiată de o rețea instituțională în care cooperarea nu se încheie odată cu un singur proiect.

Parlamentul pune un accent special și pe profesori. Rețelele ar trebui să le permită să dezvolte împreună materiale, metode și programe, să participe la mobilități profesionale și să transfere practicile care funcționează între sisteme educaționale. Programul de lucru Erasmus+ identifică dezvoltarea profesională continuă, atractivitatea profesiei didactice și recunoașterea competențelor dobândite prin cooperare internațională printre problemele pe care asemenea parteneriate ar trebui să le abordeze.

Pentru elevi, obiectivul este extinderea accesului la experiențe europene înainte de universitate. Raportoarea Nela Riehl a argumentat că întâlnirea directă cu alte sisteme educaționale și alte comunități nu ar trebui să înceapă numai odată cu mobilitatea Erasmus universitară. În logica rezoluției, cooperarea dintre școli trebuie să devină o parte mai obișnuită a experienței educaționale, inclusiv pentru elevii care în prezent au cele mai puține șanse de a participa la programe internaționale.

Denumirea poate crea și o confuzie instituțională. „European School Alliances” nu reprezintă extinderea sistemului existent al Școlilor Europene, instituțiile multilingve create în principal pentru copiii personalului instituțiilor UE. Viitoarele alianțe ar conecta școli care rămân parte a sistemelor naționale de educație și ar folosi Erasmus+ pentru cooperare și mobilitate.

Votul din 8 octombrie stabilește astfel condițiile politice pe care Parlamentul încearcă să le fixeze înainte ca modelul să fie definit în detaliu. Principala cerere este ca extinderea cooperării europene între școli să nu reproducă diferențele existente dintre instituțiile care au capacitatea administrativă de a participa constant la proiecte europene și cele care rămân în afara lor. Accesul școlilor dezavantajate, echilibrul geografic și integrarea competențelor civice și democratice sunt criteriile prin care Parlamentul spune că va trebui evaluat viitorul sistem.