Patru mari grupuri din Parlament avertizează că nu vor susține viitorul buget al UE fără noi surse de venit

Liderii celor patru grupuri politice care au susținut poziția Parlamentului European asupra viitorului buget al UE au transmis statelor membre că nu sunt pregătiți să aprobe cadrul financiar pentru 2028–2034 dacă negocierile nu produc și un acord asupra unor noi surse proprii de venit pentru Uniune. PPE, S&D, Renew Europe și Verzii/ALE resping în același timp noul cadru de negociere prezentat de Președinția irlandeză, pe care îl consideră prea redus pentru prioritățile pe care UE și le-a asumat.

Declarația comună din 12 octombrie ridică disputa de la nivelul negociatorilor bugetari la cel al liderilor politici ai celor patru grupuri, cu numai câteva zile înainte ca șefii de stat și de guvern să discute bugetul la Consiliul European din 15–16 octombrie. Mesajul lor este construit în jurul unei condiții politice precise: dacă statele membre vor să limiteze contribuțiile suplimentare din bugetele naționale, trebuie să accepte surse europene de venit care să permită finanțarea priorităților comune.

Conflictul pornește de la dimensiunea bugetului. Cadrul de negociere prezentat la 10 octombrie de Președinția irlandeză reduce plafoanele față de propunerea Comisiei, într-un moment în care Parlamentul cere mai mulți bani pentru competitivitate, cercetare, apărare, infrastructură, climă și capacitatea UE de a interveni în crize. În comparația directă în prețuri constante din 2025, propunerea Comisiei ajunge la aproximativ 1.763 miliarde EUR, iar cadrul irlandez la aproximativ 1.622 miliarde EUR, o diferență de circa 141 miliarde EUR, sau 8%.

Liderii celor patru grupuri folosesc o altă comparație pentru a descrie efectul politic al reducerii. Ei susțin că, raportat la actualul cadru financiar și după luarea în calcul a inflației și a creșterii economice, propunerea ar diminua valoarea reală a viitorului buget cu 161 de miliarde EUR, aproximativ 10%. Cele două cifre pornesc de la baze diferite și nu descriu aceeași comparație: prima măsoară diferența dintre propunerea Comisiei și cadrul irlandez, iar cea de-a doua este calculul politic prezentat de grupuri în raport cu actualul buget și evoluția economiei.

Declarația enumeră mai multe domenii în care liderii consideră că reducerea ar deveni vizibilă. Ei indică o diminuare de aproximativ 13% pentru viitorul European Competitiveness Fund, aproape 10% pentru Horizon Europe, aproximativ 14% pentru infrastructura strategică și mobilitatea militară, aproape 16% pentru Global Europe și 35% pentru mecanismul european de protecție civilă. Argumentul lor este că statele membre încearcă să reducă bugetul comun într-un moment în care cer simultan Uniunii să preia mai multe responsabilități.

Disputa asupra dimensiunii cheltuielilor duce direct la problema veniturilor. Bugetul european este finanțat în prezent în mare parte prin contribuțiile statelor membre, alături de resurse precum taxele vamale și veniturile legate de TVA și de deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate. Pe măsură ce cresc costurile noilor politici și rambursarea datoriei comune contractate pentru NextGenerationEU, presiunea pentru identificarea unor venituri care să intre direct în bugetul european a devenit una dintre temele centrale ale negocierii.

Parlamentul și-a stabilit în aprilie poziția asupra cadrului financiar 2028–2034 cu 370 de voturi pentru, 201 împotrivă și 84 de abțineri. Documentul cere un buget echivalent cu 1,27% din venitul național brut al UE, în afara costurilor rambursării datoriei NextGenerationEU, și solicită dezvoltarea unor noi resurse proprii care să reducă dependența de contribuțiile directe ale statelor.

Printre opțiunile introduse de Parlament se află o prelevare asupra serviciilor de jocuri de noroc și pariuri online, o contribuție construită în jurul câștigurilor din criptoactive și o taxă digitală orientată către marile platforme. Aceste idei sunt propuneri pentru negociere, nu venituri deja adoptate și nici taxe care se aplică în prezent.

Declarația celor patru grupuri acordă o importanță aparte taxei digitale. Liderii susțin că un asemenea instrument ar putea genera până la 25 de miliarde EUR pe an, peste veniturile estimate pentru pachetul de resurse proprii prezentat anterior de Comisie. Suma depinde însă de baza fiscală, rata și arhitectura unei eventuale măsuri, care ar trebui negociate și adoptate înainte ca veniturile să poată fi incluse efectiv în buget.

Prin această poziție, problema resurselor proprii devine o condiție explicită pentru sprijinul politic asupra întregului cadru financiar. Liderii grupurilor spun că, în lipsa unui acord asupra unor noi venituri europene, nu sunt pregătiți să susțină consimțământul Parlamentului pentru MFF.

Această amenințare are greutate deoarece Parlamentul nu poate modifica singur cadrul financiar multianual, dar îl poate bloca. Regulamentul MFF este adoptat de Consiliu în unanimitate după obținerea consimțământului Parlamentului European, iar Parlamentul trebuie să îl aprobe cu majoritatea membrilor săi. Fără acest vot, acordul negociat între state nu poate deveni cadrul financiar al Uniunii.

Procedura pentru resursele proprii este diferită și oferă statelor membre un control și mai puternic. Decizia privind sistemul de venituri al UE trebuie aprobată în unanimitate de Consiliu, după consultarea Parlamentului, și apoi aprobată de state în conformitate cu propriile cerințe constituționale. Tocmai această diferență face dificilă negocierea simultană a cheltuielilor și veniturilor: Parlamentul poate condiționa politic sprijinul pentru MFF, dar nu poate adopta singur sursele de finanțare pe care le cere.

Poziția comună a celor patru grupuri încearcă să lege cele două negocieri înainte ca statele să ajungă la un compromis asupra cheltuielilor. Dacă guvernele ar conveni mai întâi asupra unui buget mai mic, iar discuția despre resurse proprii ar rămâne pentru mai târziu, capacitatea Parlamentului de a obține venituri suplimentare ar fi mai redusă. De aceea, liderii cer ca acordul asupra finanțării să facă parte din pachetul politic al viitorului MFF.

Declarația contestă și argumentul potrivit căruia noul buget ar reprezenta o creștere substanțială față de actualul cadru financiar. Potrivit liderilor celor patru grupuri, prezentarea unei creșteri nominale de aproximativ 30% ignoră efectele inflației și ale creșterii economice din perioada dintre cele două cadre. Ei compară această evoluție cu majorarea mult mai mare a bugetelor naționale și susțin că ponderea economiei europene gestionată prin bugetul comun ar rămâne limitată.

În centrul disputei este astfel întrebarea cât din noile responsabilități europene trebuie finanțat în comun. Apărarea, cercetarea, infrastructura transfrontalieră, competitivitatea și răspunsul la dezastre pot fi finanțate prin bugetul UE sau prin cheltuieli naționale separate, iar cele patru grupuri susțin că reducerea resurselor europene nu elimină costurile, ci transferă o parte mai mare a lor către state.

Consiliul European din 15–16 octombrie va fi primul test politic major după publicarea cifrelor din cadrul irlandez. Liderii UE nu trebuie să încheie atunci negocierea, dar urmăresc să restrângă diferențele suficient pentru ca un acord să poată fi obținut până la sfârșitul lui 2026. Un asemenea calendar ar permite adoptarea legislației sectoriale în 2027 și intrarea noilor programe în vigoare de la începutul lui 2028.

Declarația PPE, S&D, Renew Europe și Verzilor/ALE schimbă însă poziția de plecare a acestei discuții. Pentru cele patru grupuri, negocierea nu mai privește doar câți bani vor avea diferitele programe europene în următorii șapte ani, ci și dacă UE va primi surse de venit proprii suficient de mari pentru a finanța noile priorități fără a transfera întreaga factură asupra contribuțiilor naționale.