Focarul de Ebola provocat de virusul Bundibugyo continuă să se extindă în Republica Democratică Congo, unde numărul cazurilor confirmate a ajuns la 2.423, iar 967 dintre persoanele infectate au murit. Uganda, a doua țară afectată, nu a mai raportat cazuri noi după 21 iunie, a externat ultimul pacient aflat în tratament și a început perioada de supraveghere de 42 de zile necesară înainte ca focarul să poată fi declarat încheiat.
Pe scurt
-
Republica Democratică Congo raportase până la 20 iulie 2.423 de cazuri confirmate de boală provocată de virusul Bundibugyo și 967 de decese asociate acestora. Ultima actualizare include 79 de cazuri și 37 de decese suplimentare față de ziua precedentă.
-
Provincia Ituri rămâne centrul focarului, cu 2.160 de cazuri și 811 decese. În total, transmiterea a afectat 47 dintre cele 140 de zone sanitare din cinci provincii congoleze.
-
Uganda a înregistrat 20 de cazuri confirmate și două decese. Ultimul caz a fost raportat la 21 iunie, iar ultimul pacient tratat a fost externat la 16 iulie după vindecare.
-
Trei cazuri importate din zonele afectate din RD Congo au fost tratate în Europa: două persoane evacuate medical în Germania și un caz raportat în Franța. Acestea nu au dus la transmitere comunitară în UE.
-
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor consideră că probabilitatea de infectare pentru populația din Uniunea Europeană și Spațiul Economic European rămâne foarte scăzută, deși există în continuare lacune importante în supravegherea focarului.
Datele transmise de autoritățile congoleze pentru perioada încheiată la 19 iulie arată că 734 de pacienți se aflau internați în izolare. Alte 469 de persoane diagnosticate cu virusul Bundibugyo se recuperaseră, iar 81,1% dintre contacții identificați în provinciile Ituri, Nord-Kivu și Haut-Uele erau urmăriți de echipele sanitare. ECDC avertizează că cifrele privind cazurile confirmate și decesele sunt revizuite și armonizate continuu, ceea ce înseamnă că totalurile pot fi modificate în actualizările ulterioare.
Cele 79 de cazuri raportate suplimentar într-o singură zi provin din Ituri, unde au fost confirmate 70 de infecții, și din Nord-Kivu, cu nouă cazuri. Ituri concentra aproape nouă din zece infecții confirmate în RD Congo și raportase cazuri în 28 dintre cele 36 de zone sanitare ale provinciei. Nord-Kivu înregistrase 239 de cazuri și 141 de decese în 11 zone sanitare.
Transmiterea s-a extins și în alte trei provincii, la un nivel mai redus. Sud-Kivu raportase trei cazuri, dintre care unul fatal, Haut-Uele înregistrase 16 cazuri și zece decese, iar Tshopo cinci cazuri și patru decese. În total, 47 de zone sanitare erau afectate în cele cinci provincii, față de 46 raportate de Organizația Mondială a Sănătății pentru situația din 15 iulie.
Creșterea față de actualizarea OMS din 17 iulie este de 299 de cazuri confirmate și 139 de decese în RD Congo. O parte a avansului poate reflecta extinderea testării, a supravegherii și a capacității de diagnostic, pe lângă transmiterea care continuă în comunități. OMS raportase la 15 iulie 2.124 de cazuri și 828 de decese în țară și precizase că focarul rămânea activ în 38 de zone sanitare.
Uganda se află într-o etapă diferită a focarului. Ministerul Sănătății raportase până la 17 iulie 20 de cazuri confirmate și două decese, fără cazuri noi după 21 iunie. Ultimul pacient aflat în tratament la centrul de izolare al Spitalului Național Mulago a fost externat la 16 iulie, după care autoritățile au început numărătoarea de 42 de zile.
Perioada corespunde dublului interval maxim de incubație al bolii și este folosită pentru a verifica dacă lanțurile de transmitere au fost întrerupte. Declararea încheierii focarului depinde de absența unor noi cazuri pe întreaga durată și de continuarea supravegherii, testării și urmăririi alertelor. La momentul ultimei actualizări, Uganda nu declarase încă focarul încheiat.
Focarul a produs și trei cazuri importate în Europa. În luna mai, un cetățean american infectat în RD Congo a fost evacuat medical în Germania. Franța a raportat la 24 iunie un caz importat la o persoană revenită din zona afectată. La 10 iulie, autoritățile americane au confirmat infectarea unui alt lucrător umanitar american, care a fost transferat în Germania la 13 iulie.
Cazurile tratate în Germania și Franța au fost legate de expuneri în RD Congo și nu reprezintă transmitere produsă în Europa. ECDC menține evaluarea potrivit căreia probabilitatea de infectare pentru persoanele care locuiesc în UE și Spațiul Economic European este foarte scăzută. Agenția continuă să monitorizeze focarul și să actualizeze recomandările pentru autoritățile sanitare, spitale, laboratoare, transportatori și personalul aeroportuar.
ECDC precizează însă că persistă lacune importante privind supravegherea și situația epidemiologică. În zonele afectate din estul RD Congo, răspunsul este complicat de deplasările populației, accesul dificil la unele comunități și problemele de securitate. Aceste condiții pot întârzia identificarea cazurilor, izolarea pacienților și urmărirea persoanelor care au intrat în contact cu bolnavii. OMS descria încă de la începutul focarului dificultăți în urmărirea contacților, izolarea pacienților și funcționarea sistemelor de trimitere către centrele de tratament.
Actualizarea reprezintă o evoluție față de situația relatată anterior de 2EU. La 1 iunie, ECDC raporta 282 de cazuri confirmate și 42 de decese în RD Congo, ceea ce înseamnă că numărul confirmărilor a crescut de peste opt ori până la 20 iulie, iar aria afectată s-a extins de la câteva provincii la 47 de zone sanitare din cinci provincii. Evaluarea pentru populația UE și SEE a rămas însă neschimbată, la un nivel foarte scăzut.
Focarul a fost declarat de autoritățile din RD Congo și Uganda la 15 mai 2026, după confirmarea virusului Bundibugyo în ambele țări. Două zile mai târziu, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății a stabilit că situația reprezintă o urgență de sănătate publică de interes internațional.
Virusul Bundibugyo face parte din grupul virusurilor Ebola. Nu există în prezent un vaccin autorizat sau un tratament antiviral specific pentru această specie, iar îngrijirea medicală timpurie și tratamentul simptomelor pot crește șansele de supraviețuire. Focarele anterioare provocate de această variantă au avut rate de mortalitate cuprinse între 30% și 50%, potrivit OMS.
Focarul actual a început în provincia Ituri, într-o zonă cu activitate minieră intensă și deplasări frecvente ale populației. Cazurile s-au extins ulterior în Nord-Kivu, Sud-Kivu, Haut-Uele și Tshopo, iar Uganda a înregistrat atât cazuri importate din RD Congo, cât și infecții secundare în rândul contacților și al personalului medical.