România a avut în 2025 cea mai mare pondere din Uniunea Europeană a persoanelor care nu își permiteau o săptămână de vacanță anuală în afara locuinței. Proporția a ajuns la 61,4% din populația cu vârsta de cel puțin 16 ani, mai mult decât dublul mediei europene de 27,5%.
La nivelul întregii Uniuni, indicatorul s-a deteriorat ușor față de anul precedent, crescând cu 0,5 puncte procentuale. Situația rămâne însă mai bună decât în urmă cu un deceniu, când ponderea persoanelor care nu își permiteau o asemenea vacanță era cu 7,7 puncte procentuale mai ridicată.
Pe scurt
-
În 2025, 27,5% din populația UE cu vârsta de cel puțin 16 ani nu își permitea o săptămână de vacanță anuală în afara locuinței.
-
Ponderea a crescut cu 0,5 puncte procentuale față de 2024, indicând o ușoară înrăutățire într-un singur an.
-
Comparativ cu 2015, proporția a scăzut cu 7,7 puncte procentuale, ceea ce arată că accesibilitatea financiară a vacanțelor s-a îmbunătățit pe parcursul deceniului.
-
România a înregistrat cea mai ridicată valoare din UE, de 61,4%, urmată de Grecia, cu 46,6%, și de Bulgaria și Ungaria, fiecare cu 39,1%.
-
Cele mai mici ponderi au fost raportate în Luxemburg, cu 10,6%, Suedia, cu 12,4%, și Țările de Jos, cu 12,8%.
Indicatorul măsoară proporția persoanelor cu vârsta de cel puțin 16 ani care declară că gospodăria lor nu își poate permite financiar o săptămână de vacanță anuală petrecută în afara locuinței. El nu arată câte persoane au plecat efectiv în vacanță, ci dacă acestea dispun de resursele necesare pentru a suporta o asemenea cheltuială.
În 2025, mai mult de una din patru persoane din UE se afla în această situație. Ponderea de 27,5% a fost cu 0,5 puncte procentuale peste nivelul din 2024, când indicatorul se situa la 27%.
Creșterea anuală nu inversează evoluția înregistrată pe termen mai lung. În 2015, proporția era cu 7,7 puncte procentuale mai mare, ceea ce corespunde unui nivel de 35,2% din populația cu vârsta de cel puțin 16 ani.
Diferențele dintre statele membre au rămas foarte mari. În România, 61,4% dintre persoanele din grupa de vârstă analizată nu își permiteau o săptămână de vacanță în afara locuinței. Proporția a fost cu 33,9 puncte procentuale peste media UE.
Grecia a avut a doua cea mai ridicată valoare, de 46,6%. Aceasta înseamnă că aproape jumătate din populația adultă și adolescentă inclusă în statistică nu dispunea de resurse suficiente pentru o săptămână de vacanță anuală.
Bulgaria și Ungaria au înregistrat aceeași pondere, de 39,1%. În ambele țări, aproape patru din zece persoane cu vârsta de cel puțin 16 ani au declarat că nu își permit această cheltuială.
La celălalt capăt al clasamentului, Luxemburg a avut cea mai redusă proporție din UE, de 10,6%. Suedia a urmat cu 12,4%, iar Țările de Jos cu 12,8%.
Diferența dintre România și Luxemburg a fost de 50,8 puncte procentuale. Astfel, probabilitatea ca o persoană să declare că nu își permite o săptămână de vacanță a variat substanțial în funcție de statul membru în care locuia.
Harta publicată de Eurostat arată o concentrare a ponderilor mai ridicate în mai multe state din estul și sud-estul Europei. Valorile mai reduse sunt mai frecvente în nordul și vestul Uniunii, deși situația diferă de la o țară la alta.
Datele pentru Lituania sunt provizorii. Eurostat nu indică în materialul publicat valori detaliate pentru toate statele membre, concentrând prezentarea asupra mediei UE și a țărilor cu cele mai ridicate și cele mai scăzute proporții.
O creștere de 0,5 puncte procentuale nu înseamnă că numărul persoanelor afectate a crescut cu 0,5%. Punctele procentuale măsoară diferența directă dintre două ponderi, în acest caz între 27% în 2024 și 27,5% în 2025.
Indicatorul face parte din statisticile europene privind veniturile și condițiile de viață. Acestea urmăresc capacitatea gospodăriilor de a acoperi diferite cheltuieli și oferă informații despre formele de privare materială care nu sunt surprinse numai prin nivelul veniturilor.
Posibilitatea de a plăti o săptămână de vacanță este folosită pentru a evalua dacă o gospodărie poate suporta o cheltuială care depășește necesitățile curente. Persoanele care nu călătoresc din motive personale, profesionale sau medicale nu sunt incluse automat în această categorie dacă și-ar permite financiar vacanța.
Datele nu precizează destinația, tipul de cazare sau costul estimat al vacanței. Indicatorul se referă la posibilitatea de a finanța o săptămână anuală în afara locuinței, fără a presupune o călătorie internațională sau un anumit standard al serviciilor turistice.
Reducerea cu 7,7 puncte procentuale față de 2015 arată că ponderea persoanelor care nu își permit o vacanță a scăzut semnificativ într-un deceniu. Creșterea din 2025 față de 2024 arată însă că această evoluție nu a continuat în ultimul an pentru media Uniunii.