Statele europene membre NATO trebuie să trateze reducerea unor capabilități americane disponibile pentru Alianță ca pe o oportunitate de a-și accelera propria responsabilitate în apărare, susține Royal United Services Institute într-un comentariu semnat de Oana Lungescu.
Analiza RUSI arată că Statele Unite intenționează să reducă semnificativ o parte din activele și capabilitățile pe care Washingtonul le-ar pune la dispoziția NATO în caz de criză sau conflict. Potrivit comentariului, reducerile ar viza în special domeniul aerian și maritim, unde Washingtonul are nevoie de resurse pentru Indo-Pacific.
Pe scurt
-
RUSI susține că reducerea unor capabilități americane pentru NATO nu anulează angajamentul Statelor Unite față de apărarea Europei, dar schimbă calculul strategic european.
-
Analiza arată că cele mai sensibile zone sunt activele aeriene și maritime, inclusiv avioane de luptă, bombardiere strategice, tancuri de realimentare, distrugătoare și submarine.
-
Comentariul plasează mișcarea americană în contextul priorităților Statelor Unite în Indo-Pacific, Orientul Mijlociu și emisfera vestică.
-
RUSI consideră că europenii trebuie să folosească momentul pentru a transforma cheltuielile de apărare în capabilități concrete.
-
NATO ar trebui să planifice și să exerseze scenarii în care sprijinul american ar fi de 50%, 30% sau chiar zero pentru anumite capabilități.
-
Analiza avertizează că, pe măsură ce europenii reduc dependența de Washington, ar putea reduce și dependența de industria americană de apărare.
Comentariul RUSI descrie o succesiune de tensiuni transatlantice, inclusiv anunțuri privind retragerea unor trupe americane din Germania, incertitudini privind rotațiile de trupe în Polonia și presiuni mai largi asupra aliaților europeni pentru a prelua o parte mai mare din apărarea convențională a continentului.
Potrivit RUSI, discuția centrală nu privește doar trupele americane prezente în Europa, ci contribuția americană la NATO Force Model. Acest model stabilește forțele și activele pe care fiecare aliat le-ar pune la dispoziție în primele 10 zile, 30 de zile și 180 de zile ale unei crize sau ale unui conflict.
Analiza notează că reducerea anunțată de partea americană ar afecta mai ales capabilitățile de care Statele Unite ar putea avea nevoie în Indo-Pacific. Printre acestea se numără avioanele de luptă, bombardierele strategice, tancurile de realimentare aeriană, distrugătoarele și submarinele.
RUSI subliniază că schimbările nu se vor produce peste noapte și că Statele Unite nu au pus sub semnul întrebării angajamentul de apărare a Europei sau umbrela nucleară americană. Totuși, semnalul politic este important, deoarece arată că europenii trebuie să își asume mai mult din apărarea convențională.
Pentru RUSI, riscul imediat este ca semnalele de retragere americană să fie interpretate de Rusia ca o slăbire a descurajării NATO. În același timp, analiza susține că momentul poate oferi Europei o claritate mai mare asupra capabilităților care lipsesc și asupra domeniilor în care trebuie să investească urgent.
Comentariul recomandă ca NATO să ajusteze planurile de apărare și exercițiile colective pentru scenarii în care sprijinul american ar fi parțial sau absent în anumite domenii. O asemenea abordare ar obliga aliații europeni să identifice rapid lipsurile și să construiască soluții proprii.
RUSI notează că mai multe grupuri de state NATO lucrează deja la clustere de capabilități, inclusiv pentru submarine sau rachete cu rază lungă de acțiune. În același timp, aliații europeni încep să caute alternative industriale europene, inclusiv în domeniul sistemelor de avertizare timpurie sau al apărării antiaeriene.
În concluzie, analiza RUSI susține că reducerea unor capabilități americane pentru NATO poate accelera o schimbare deja inevitabilă: o Europă mai responsabilă pentru propria apărare, dar care trebuie să rămână conectată la NATO și la relația transatlantică.