Vicepreședinta Parlamentului European Sabine Verheyen afirmă, într-un interviu pentru Euronium/2EU, că aplicarea European Media Freedom Act trebuie urmărită dincolo de conformarea formală a legislației naționale, prin verificarea modului în care jurnaliștii și redacțiile sunt protejate în practică împotriva presiunilor politice și economice.

Pe scurt

1. Sabine Verheyen spune că presiunile asupra libertății presei apar adesea gradual, prin guvernanță, finanțare, proprietate media, numiri și mecanisme de control.

2. Vicepreședinta Parlamentului European afirmă că EMFA trebuie evaluat prin efectele asupra activității zilnice a jurnaliștilor, nu doar prin rapoarte instituționale.

3. Verheyen consideră că distribuirea publicității de stat și a finanțării publice poate deveni o formă de presiune indirectă asupra presei.

4. Parlamentul European monitorizează implementarea EMFA în statele membre printr-un grup de lucru dedicat.

5. Verheyen susține că Raportul Comisiei privind statul de drept ar trebui să includă o evaluare mai vizibilă și mai detaliată a aplicării EMFA.

Vicepreședinta Parlamentului European Sabine Verheyen afirmă că aplicarea European Media Freedom Act trebuie evaluată prin efectele reale asupra redacțiilor, nu doar prin verificarea cadrului legal adoptat de statele membre. Într-un interviu pentru Euronium/2EU, ea spune că libertatea presei este afectată frecvent prin mecanisme graduale, mai puțin vizibile decât cenzura directă.

„Libertatea presei ajunge rar sub presiune printr-o singură intervenție dramatică. Mult mai des, schimbarea începe gradual: prin modificări ale structurilor de guvernanță, incertitudine privind finanțarea, proprietate conectată politic sau influență tot mai mare asupra numirilor și mecanismelor de supraveghere”, afirmă Verheyen.

Ea spune că această preocupare a fost centrală în negocierile privind EMFA. Potrivit vicepreședintei Parlamentului European, discuțiile nu au vizat doar cazurile evidente de cenzură, ci și formele mai discrete de presiune care pot modifica independența editorială fără ca o instrucțiune politică explicită să fie transmisă vreodată unei redacții.

Verheyen leagă aceste riscuri de garanțiile introduse în regulament. Ea menționează transparența proprietății media, finanțarea predictibilă pentru serviciile publice de media, protecția împotriva ingerințelor și regulile clare privind alocarea resurselor publice. În opinia ei, acestea nu sunt detalii tehnice secundare, ci condiții care determină dacă jurnalismul independent poate funcționa durabil.

Întrebată cum poate verifica UE dacă statele membre reduc cu adevărat interferența politică și economică în redacții, Verheyen spune că regulamentul este deja în vigoare, iar accentul se mută pe aplicarea sa în practică. Ea avertizează că simpla conformare formală nu este suficientă pentru a înțelege situația reală din redacții.

„Conformarea formală singură nu ne va spune foarte mult. Un cadru juridic poate părea aliniat la standardele europene, în timp ce mecanismele de presiune continuă informal în fundal. Ceea ce contează este realitatea în care operează jurnaliștii și echipele editoriale”, spune Verheyen.

Ea indică mai multe elemente concrete care ar trebui urmărite: dacă serviciile publice de media sunt protejate de restructurări motivate politic, dacă autoritățile de reglementare pot acționa independent în cazuri sensibile, dacă publicitatea de stat este distribuită transparent și dacă jurnaliștii sau editorii pot rezista presiunilor fără teama unor consecințe profesionale sau financiare.

Verheyen spune că Parlamentul European a început să monitorizeze implementarea EMFA țară cu țară prin grupul său de lucru dedicat. Ea invocă evoluțiile recente privind radiodifuzorul public lituanian LRT ca exemplu al nevoii de supraveghere atentă a aplicării regulamentului în statele membre.

Pentru Verheyen, criteriul central de evaluare a EMFA este dacă jurnaliștii simt o schimbare reală în activitatea lor zilnică. Ea menționează protecția surselor și a comunicațiilor confidențiale, garanțiile împotriva supravegherii, transparența proprietății media și capacitatea practică de a lua decizii editoriale fără intimidare politică sau economică.

„Pentru mine, cea mai importantă întrebare este dacă jurnaliștii înșiși simt o diferență în realitatea lor profesională de zi cu zi”, afirmă vicepreședinta Parlamentului European.

Ea avertizează și asupra încrederii publice în serviciile publice de media. Potrivit acesteia, atunci când publicul începe să suspecteze influență politică asupra deciziilor editoriale, credibilitatea se poate deteriora rapid, iar reconstruirea încrederii este mult mai dificilă.

În privința publicității de stat și a finanțării publice, Verheyen spune că utilizarea acestor resurse pentru a recompensa media favorabile și a pedepsi publicațiile critice trebuie tratată cu maximă seriozitate. Ea afirmă că asemenea practici pot afecta direct condițiile economice în care pluralismul media poate supraviețui.

„Guvernele nu trebuie neapărat să interzică deschis relatările critice pentru a influența peisajul media. Dependența financiară poate deveni o formă foarte eficientă de presiune indirectă, mai ales acolo unde transparența și supravegherea sunt slabe”, spune Verheyen.

Ea afirmă că publicitatea publică și finanțarea publică nu pot deveni instrumente ale proximității politice. Cetățenii trebuie să poată înțelege criteriile după care sunt alocate aceste resurse și dacă procesul este cu adevărat independent și transparent. În lipsa unor asemenea garanții, influența se poate muta în zone care par formal legale, dar slăbesc treptat independența editorială.

Verheyen susține că implementarea EMFA ar trebui să aibă o vizibilitate mai mare în cadrul Raportului Comisiei privind statul de drept. Ea spune că evoluțiile din sectorul media sunt adesea printre primele semne ale slăbirii garanțiilor democratice mai largi.

„Da, cred asta. Consider că implementarea EMFA merită o vizibilitate mult mai puternică în cadrul statului de drept”, spune Verheyen, întrebată dacă raportul anual al Comisiei ar trebui să includă o evaluare mai detaliată și separată a aplicării regulamentului.

Ea adaugă că subiecte precum guvernanța, independența editorială, transparența proprietății și influența politică asupra resurselor publice rareori rămân probleme izolate. În același timp, Verheyen avertizează că dezbaterea trebuie să rămână atentă și proporționată, deoarece nu orice dificultate economică a unui actor media este automat interferență politică.

Potrivit vicepreședintei Parlamentului European, jurnalismul independent depinde și de modele de afaceri sustenabile și de condiții de piață viabile. EMFA poate însă stabili garanții europene clare acolo unde presiunea politică sau economică amenință pluralismul media și independența editorială.

European Media Freedom Act este regulamentul european destinat protejării libertății și pluralismului media în UE. El include garanții privind independența editorială, transparența proprietății media, protecția surselor jurnalistice, funcționarea serviciilor publice de media și utilizarea publicității de stat.

Interviul cu Sabine Verheyen are loc în etapa în care atenția instituțiilor europene se mută de la negocierea regulamentului la aplicarea lui concretă în statele membre. Verheyen subliniază că testul real al EMFA va fi dat de capacitatea jurnaliștilor de a lucra fără presiuni informale și de capacitatea instituțiilor naționale de a garanta transparență și independență.

Legătura cu Raportul Comisiei privind statul de drept este importantă deoarece libertatea presei este unul dintre indicatorii centrali ai sănătății democratice în statele membre. În interpretarea Sabinei Verheyen, aplicarea EMFA ar trebui analizată mai vizibil în acest cadru, fără a confunda dificultățile economice ale sectorului media cu interferența politică propriu-zisă.