După un atac fulgerător cu toate armele din dotare, războiul comercial declarat de către Donald Trump s-a amânat pentru 90 de zile. Întrebarea care a apărut după această temporară oprire a focului este tor mai frecventă în poziția analiștilor : este o pauză pentru pregătirea unor eventuale negocieri sau este o pauză necesară administrației americane pentru regândirea măsurilor sau măcar corectarea lor ca urmare a conștientizării unor erori de evaluare a consecințelor ?
Adevărul este că este prea devreme pentru a cunoaște toate consecințele războiului comercial declanșat asupra lumii întregi de Donald Trump, miercuri, 2 aprilie („Ziua Eliberării”): taxele vamale ad valorem la mărfurile importate de Statele Unite au crescut cu cel puțin 10% (Regatul Unit), 20% pentru UE (cu excepția aluminiului, oțelului și automobile, care sunt deja de peste 3,44% pentru Vietnam, pentru China, de peste 245% pentru Vietnam, 20% pentru UE). Cambodgia, Laos, etc. Aceste rate de creștere ar fi fost calculate „în mod generos” ca aproximativ jumătate din rata deficitului comercial al SUA cu fiecare țară (calculată ca % din importuri). Exemplu pentru UE în 2024: exporturi către Statele Unite: 532 miliarde de euro (în principal vehicule rutiere, avioane, produse farmaceutice, utilaje, produse agricole, bunuri de lux); Importuri UE: 333 de miliarde de euro (produse petroliere, produse farmaceutice, mașini, echipamente electrice), adică un deficit comercial al SUA cu UE de 199 de miliarde de euro (37,4% din importurile SUA din UE, și nu 39% așa cum a anunțat Trump), de unde creșterea cu 20% a taxelor vamale americane pentru produsele europene.
Tarifele medii aplicate de Statele Unite bunurilor la nivel mondial ar crește astfel de la 2,3% la aproximativ 25%.
Neafectate: Canada, Mexic, Rusia (deja afectate), servicii (unde deficitul UE în 2023 cu SUA a fost de 137 miliarde EUR), produse farmaceutice, semiconductori, aur.
Cunoaștem reacția Chinei, anunțată vineri, 4 aprilie: o creștere cu 34% a taxelor vamale chinezești la mărfurile importate din Statele Unite. Acest lucru creează un risc pentru Europa: chinezii vor căuta să exporte produse în Europa pe care nu le vor mai putea exporta în SUA
Cunoaștem și reacțiile burselor, toate negative, pentru că restricțiile asupra comerțului internațional sunt nefavorabile creșterii activității și a profiturilor corporative: de la 1 la 8 aprilie, -10% pentru Nasdaq, S&P 500 și CAC 40, apoi o nouă scădere pe 9 aprilie. pe 9 aprilie o „pauză” de 90 de zile pentru aplicarea noilor taxe vamale, și deci deschiderea negocierilor cu țările în cauză.
Dar nu știm sau nu cunoaștem cu precizie:
- Reacțiile clienților din SUA la creșterile de preț ca urmare a creșterii tarifelor. Cât de mult își vor reduce achizițiile de produse importate care au devenit mai scumpe?
- Reacțiile majorității aleșilor americani la pierderea puterii de cumpărare a consumatorilor americani ( unii și-au exprimat deja dezacordul).
- Reacțiile producătorilor americani la reducerea concurenței lor străine pe piața americană. Pariul lui Trump este că vor construi noi fabrici, vor reduce șomajul și vor crește salariile americane. Istoria nu dă însă o lecție prea optimistă. Legea Hawley-Smoot din 17 iunie 1930, inclusă în platforma electorală a republicanului Hoover, a creat un impozit de 59% pentru 3.200 de produse importate în SUA. A fost adoptată în ciuda opoziției destul de puternice. Așa că Henry Ford a încercat să-l convingă pe Hoover că aceasta a fost „prostia economică”. A fost implementat în vara anului 1930, iar importurile americane au scăzut cu 40% în următorii doi ani. O parte semnificativă a acestei scăderi a importurilor din SUA nu s-a datorat creșterii tarifelor, ci recesiunii, PIB-ul SUA scăzând cu 26% din 1929 până în 1932. Această scădere a PIB-ului s-a datorat în sine crizei financiare: falimentele băncilor și scăderea creditului. Din 1930 până în 1932, comerțul mondial a scăzut cu mai mult de 1/3. Experiența anilor 1930 ridică întrebarea: Va genera războiul comercial declanșat de Trump o criză financiară? Va opri „pauza” din 9 aprilie această criză financiară?
- Președintele Fed a spus pe 4 aprilie: „Nu prognozăm probabilitatea unei recesiuni, dar mulți ”meteorologi” străini susțin această probabilitate”. Christine Lagarde a spus: „Orice război comercial creează învinși. Nimeni nu câștigă”.
- Reacțiile europenilor nu sunt încă pe deplin cunoscute. Doamna Meloni a spus că o escaladare a tarifelor ar fi dăunătoare Europei. Comisarul european pentru comerț exterior a anunțat că este în favoarea unei „soluții negociate” cu omologul său american. Ursula von der Leyen pare să vrea să facă din Europa un „far al comerțului liber”. Ea insistă asupra aplicării Mercosur.
- Reacția Franței a fost, ca de obicei, intervenționistă. Ministrul Finanțelor a declarat pe 4 aprilie că „nu vor mai fi reduceri ale cheltuielilor publice”. Emmanuel Macron a declarat pe 3 aprilie că un prim răspuns european va fi anunțat la mijlocul lunii aprilie cu privire la taxele pe oțel, aluminiu și automobile, urmat de un al doilea răspuns „sector cu sector”, adică probabil restricții privind serviciile digitale (GAFAM). El dorește, de asemenea, să „accelereze programele noastre de investiții” (adică să creștem rolul statului și al UE) și să „asume agenda de decarbonizare” (adică să nu mai fie cheltuieli inutile sau dăunătoare). El a cerut o reducere a investițiilor companiilor franceze în Statele Unite. Unii vorbesc despre interzicerea activității GAFAM în Europa. Prin urmare, este posibil de prezis că Europa nu va fi unită în negocierile sale cu americanii.
Războiul comercial lansat de Trump abia acum începe.
Nu știm ce se va petrece după ele 90 de zile. Vor începe negocierile?. Probabil că Donald Trump va da înapoi ?. Poate chiar va scăpa de principalul său consilier în acest domeniu, Peter Navarro, care a inventat, pentru a-l convinge de validitatea deciziilor sale nebunești, un economist care nu a existat niciodată, Ron Vara (o anagramă a numelui său) și chiar l-a împins pe Donald Trump să declare pe 3 aprilie că, după deciziile sale, bursele mondiale vor jubila.
„Aceasta nu este o negociere”, a explicat Peter Navarro, consilierul special pentru comerț și industrie al lui Donald Trump, după ce președintele american și-a anunțat „tarifele reciproce”. Prin aceasta el a vrut să spună că Statele Unite nu erau pregătite să le coboare în schimbul unor concesii din partea altor țări, deoarece aceste tarife mari erau acolo pentru a repara un sistem comercial internațional stricat și inechitabil care funcționa în detrimentul celei mai mari economii din lume.
Pentru a încerca o prognoză relativ la situația de după cele 90 de zile trebuie avut în vedere și faptul că ratele datoriei guvernamentale americane au crescut pe măsură ce vânzările de dolari au depreciat valoarea monedei.
Greșeală strategiei lui Navarro consta în faptul că această situație este considerată ca pe o slăbiciune atunci când , în realitate, este o forță. Este legat de statutul dolarului ca monedă globală și de rolul obligațiunilor de trezorerie americane ca active sigure, la care se îndreaptă investitorii din întreaga lume atunci când apare incertitudinea globală.
Dar de data aceasta, incertitudinea vine chiar de la liderii politici americani.. Rezultatul? O scădere a cererii de titluri de stat din SUA, ale căror rate au crescut de la 4% la 4,5% în câteva zile, în același timp cu vânzările de dolari au depreciat valoarea monedei.
Măsurile tarifare ale lui Trump au reprezentat un scop în sine, iar piețele financiare au clarificat rapid acest lucru. Prin urmare, președintele american a suspendat măsura pentru trei luni dar și-a menținut interzicerea produselor chinezești prin creșterea taxelor vamale asupra acestora la 145%. Cu toate acestea, comerțul cu China – ca și cu alte țări – reflectă doar alegerea locației de producție a multinaționalelor, în special a celor americane.
În fine, rămâne un ultim punct, care este rar abordat în dezbaterea publică, pentru că toată lumea consideră că este suficient să se instituie o taxă vamală pentru ca aceasta să se aplice. În realitate, acest lucru este departe de a fi cazul. Știm că, în fața taxelor vamale pe care Donald Trump le-a impus Beijingului în primul său mandat, exportatorii chinezi și-au trimis produsele prin Vietnam, Mexic etc. Acesta este ceea ce l-a determinat pe președintele american, inițial, să majoreze taxele vamale pentru toți partenerii săi pentru a evita aceste eludări.
Importatorii americani subevaluează achizițiile pentru a reduce tarifele
Dar există alte strategii pentru a evita aceste tarife . În februarie, un expert de la Rezerva Federală din New York a estimat că din statisticile comerciale oficiale ale SUA lipsesc 100 de miliarde de dolari din importurile din China anul trecut. Cauza principală? Importatorii americani își subevaluează achizițiile pentru a reduce taxele vamale. De la începutul anului, operatorii de logistică chinezi au adăugat o altă tehnică : doar o parte din prețul bunului este facturată, restul ajunge pe altă factură, de exemplu pentru „serviciu de marketing”, neafectat de taxe vamale.
Confruntați cu deciziile neregulate ale lui Trump, nu am terminat cu problemele comerciale. Dar, deși statul american rămâne cel mai influent dintre toate țările lumii, el trebuie să facă față și puterii actorilor economici privați care știu să se facă auziți și să contribuie la scrierea regulilor jocului globalizării.
În concluzie, există argumente și pro și contra continuării războiului comercial după cele 90 de zile în maniera brutală în care a fost anunțat dar eficacitatea lui pentru atingerea dezideratelor Administrației ridică interesante semne de întrebare.
Referințe de documentare:
- The White House : American First Trade Policy 20/01/2025
- BBC : What does Trump’ s ariff pause mean for global trade.10/04/2025
