Extinderea Uniunii Europene a primit un nou impuls politic după invazia Rusiei în Ucraina, dar convergența economică a țărilor candidate și potențial candidate rămâne lentă și poate întârzia integrarea deplină cu mai multe decenii, arată un briefing al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European.
Documentul, publicat în mai 2026 și semnat de Isabelle Ioannides, Marco Centrone și Meenakshi Fernandes, analizează evoluțiile economice, comerciale, bugetare și digitale din Balcanii de Vest, Georgia, Moldova și Ucraina. EPRS pornește de la premisa că extinderea este importantă pentru stabilitatea, securitatea și dezvoltarea economică pe termen lung a Europei, dar arată că progresul economic este inegal și insuficient pentru o convergență rapidă cu UE.
Pe scurt
-
Venitul pe locuitor a crescut în toate țările analizate în perioada 2004-2024, dar convergența cu Uniunea Europeană rămâne redusă.
-
Dacă tendințele actuale continuă, Balcanii de Vest nu ar atinge convergența deplină cu UE înainte de 2093, potrivit unei estimări citate de EPRS.
-
Comerțul cu UE a crescut puternic, iar Uniunea Europeană rămâne principalul partener comercial pentru țările analizate.
-
Investițiile străine directe sunt ridicate, dar nu sunt orientate constant către sectoare cu valoare adăugată mare.
-
Pregătirea pentru inteligența artificială și digitalizare este inegală, cu infrastructură relativ bună, dar lacune în reglementare și inovare.
EPRS arată că, între 2004 și 2024, produsul intern brut pe locuitor a crescut în toate țările analizate, cu diferențe importante între ele. Georgia a înregistrat cea mai mare creștere, de 227%, urmată de Kosovo, Albania și Moldova, cu 140%, 125% și 115%. În aceeași perioadă, PIB-ul pe locuitor al UE-27 a crescut cu aproximativ 27%.
Aceste cifre indică o anumită apropiere economică de UE, dar EPRS subliniază că gradul de convergență rămâne scăzut. Pentru Balcanii de Vest, briefingul citează o analiză a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare potrivit căreia, dacă tendința de după criza financiară globală continuă, regiunea nu va atinge convergența deplină cu UE înainte de 2093. Convergența ar putea fi atinsă în 2045 numai dacă ritmurile de creștere ar reveni la nivelurile de dinaintea crizei financiare.
Comparația cu extinderea din 2004 arată dimensiunea decalajului. În momentul aderării, cele zece state care au intrat atunci în UE aveau un PIB pe locuitor de aproximativ 49% din nivelul statelor membre existente. În 2024, venitul mediu pe locuitor în Balcanii de Vest era de 43% din nivelul UE-27, iar în țările din așa-numitul Eastern Trio, Georgia, Moldova și Ucraina, era de 31%.
Pentru a accelera convergența, Uniunea Europeană a trecut de la instrumente clasice de asistență la mecanisme mai apropiate de logica investițiilor și a plăților condiționate de reforme. Planul de creștere pentru Balcanii de Vest include o Facilitate de reformă și creștere de 6 miliarde de euro, intrată în vigoare în mai 2024, cu plăți bazate pe rezultate și reforme până în 2027. Moldova beneficiază de o facilitate similară de 1,8 miliarde de euro pentru perioada 2025-2027, iar Ucraina are o facilitate de 50 de miliarde de euro pentru 2024-2027.
Această abordare arată o schimbare de metodă. Accesul gradual la piața unică, finanțarea pentru investiții și condiționarea reformelor devin instrumente prin care Uniunea încearcă să reducă decalajele înainte de aderare. În Balcanii de Vest, accesul la piața unică este legat și de progresul în cooperarea economică regională prin Piața Regională Comună.
Comerțul este zona în care apropierea de UE este cea mai vizibilă. EPRS arată că schimburile comerciale ale Uniunii cu Balcanii de Vest și cu Georgia, Moldova și Ucraina au crescut puternic din 2007, iar UE rămâne principalul partener comercial pentru aceste țări. În cazul Balcanilor de Vest, comerțul cu bunuri cu UE s-a dublat în ultimul deceniu, ajungând la peste 87,6 miliarde de euro în 2025. Serbia este cel mai mare partener comercial al UE din regiune, cu schimburi de bunuri de 46,5 miliarde de euro în 2025 și servicii de 8,3 miliarde de euro în 2024.
Pentru Ucraina și Moldova, războiul Rusiei a accelerat reorientarea schimburilor comerciale către UE. Comerțul UE-Ucraina cu bunuri a depășit dublul nivelului înregistrat de la aplicarea provizorie a acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător, iar comerțul Moldovei cu UE a ajuns la un volum de 2,5 ori mai mare decât în 2016, când acordul cu UE a intrat pe deplin în vigoare. În cazul Georgiei, briefingul notează o tendință mai problematică: exporturile UE către Georgia au stagnat după alegerile din octombrie 2024, pe fondul îndepărtării guvernului Georgian Dream de integrarea europeană.
Ucraina rămâne un caz economic și politic aparte. EPRS arată că profilul exporturilor ucrainene către UE este puternic agricol: în 2025, produsele agroalimentare reprezentau 48,9% din importurile UE din Ucraina, urmate de fier și oțel, cu 12,4%, echipamente mecanice și electrice, cu 9,1%, și minereuri, zgură și cenușă, cu 6,4%.
Comerțul UE-Ucraina cu bunuri a ajuns la 68,1 miliarde de euro în 2025, mai mult decât dublu față de nivelul de la intrarea în vigoare a acordului DCFTA. În același timp, importurile agroalimentare ale UE din Ucraina au scăzut în 2024 și 2025 față de anii anteriori, în timp ce exporturile agroalimentare ale UE către Ucraina au continuat să crească, cu 17,4% în 2025, până la 4,3 miliarde de euro.
Această evoluție explică tensiunile din jurul agriculturii ucrainene. Măsurile temporare de liberalizare comercială aplicate după 2022 au expirat în iunie 2025 și au fost înlocuite de un mecanism de salvgardare mai restrictiv. Cele mai stricte frâne automate se aplică pentru păsări, ouă, zahăr, ovăz, porumb, crupe și miere, iar noul mecanism urmărește să protejeze sectoarele agricole sensibile ale UE și să gestioneze efectele regionale ale liberalizării.
Briefingul avertizează că apropierea economică de UE nu se produce într-un spațiu geopolitic gol. În Balcanii de Vest, stagnarea extinderii a permis dezvoltarea unor rute comerciale cu alți furnizori, în special China, Turcia și Rusia. În 2025, UE reprezenta 56,1% din comerțul total al Balcanilor de Vest, dar ponderea Chinei a crescut de la 5,9% în 2019 la 9,5% în 2025.
Serbia este exemplul cel mai vizibil al acestor relații comerciale multiple. Germania rămâne principalul partener comercial al Serbiei, dar China a devenit un partener în creștere după intrarea în vigoare a unui acord de liber schimb în 2025. Prin inițiativa Belt and Road, China a devenit cel mai mare importator al materiilor extractive și al materiilor prime din Serbia și și-a concentrat investițiile în infrastructură industrială și de transport, inclusiv în Bosnia și Herțegovina.
EPRS notează că unele state din Balcanii de Vest au cooperat în grade diferite cu Digital Silk Road, Serbia și Bosnia și Herțegovina fiind cele mai dependente. În acest context, unii experți cer introducerea unei forme de „condiționalitate China” în politica de extindere, argumentând că influența Beijingului este încă prea puțin prezentă în negocierile de aderare.
Investițiile străine directe sunt ridicate în țările analizate, dar briefingul subliniază că ele nu sunt întotdeauna orientate spre sectoare care susțin creșterea pe termen lung. Moldova are cel mai deschis regim pentru investiții străine directe, urmată de Montenegro, Georgia și Albania, însă nu există o corelație puternică între deschiderea formală a regimului de investiții și volumul intrărilor de capital.
Structura investițiilor diferă puternic între țări. Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord și Serbia atrag mai multe investiții industriale, în timp ce Albania și Kosovo primesc mai multe investiții în servicii, în special în sectorul imobiliar. EPRS arată că UE este cel mai mare contributor la intrările de investiții străine directe în toate țările analizate, dar influența Chinei a crescut în mod semnificativ, mai ales în Serbia și Georgia.
Un instrument cu efect economic imediat este integrarea în Zona unică de plăți în euro, SEPA. Banca Mondială estimează că economiile pentru Balcanii de Vest ar putea ajunge la 500 de milioane de euro pe an, prin reducerea costurilor transferurilor financiare și integrarea mai profundă în piețele financiare europene. În prima lună după aderarea Moldovei la SEPA, tranzacțiile către și dinspre Moldova au crescut cu 300 de milioane de euro, cu economii directe de aproximativ 1,4 milioane de euro. Pentru Ucraina, economiile estimate prin aderarea la SEPA ar putea ajunge între 70 și 100 de milioane de euro pe an.
Digitalizarea oferă o imagine mixtă. Țările analizate stau relativ bine la infrastructură digitală, dar rămân lacune importante în reglementare, inovare și capacitatea de a adopta inteligența artificială. Potrivit indicelui de pregătire pentru inteligență artificială folosit de EPRS, Serbia este cea mai avansată dintre țările analizate în apropierea de nivelul UE la infrastructură digitală, iar țările din Eastern Trio obțin scoruri mai bune decât majoritatea țărilor din Balcanii de Vest.
Ucraina are un avantaj important în folosirea tehnologiei pentru servicii publice. EPRS citează Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, potrivit căreia Ucraina ocupă locul al cincilea la nivel global pentru utilizarea tehnologiei de către guvern în furnizarea serviciilor publice. UE sprijină infrastructura digitală în țările de extindere prin programul Europa Digitală, iar hub-uri europene de inovare digitală există în Albania, Kosovo, Montenegro, Macedonia de Nord, Serbia și Ucraina.
Totuși, pregătirea pentru AI nu depinde doar de infrastructură. EPRS subliniază diferențe importante în cadrul legal și în capacitatea de inovare. Georgia are scoruri ridicate la aceste componente, posibil datorită reglementărilor mai simplificate și mai prietenoase cu piața, în timp ce în Moldova și Montenegro clusterele de cercetare și tehnologie sunt mai puțin dezvoltate.
Finanțarea viitoarei extinderi rămâne una dintre cele mai sensibile teme. EPRS arată că aplicarea regulilor bugetare actuale într-o Uniune extinsă ar ridica întrebări privind cadrul financiar multianual, politica de coeziune și politica agricolă comună. O analiză Bruegel citată în briefing estimează că aplicarea regulilor actuale ale bugetului UE într-o Uniune extinsă ar crește bugetul de la 1,12% la 1,23% din PIB-ul UE.
Ucraina este centrul celei mai dificile dezbateri bugetare, din cauza dimensiunii sectorului agricol. Țara are aproximativ 37,2 milioane de hectare de teren arabil, mai mult decât Franța și Spania, cele două state membre cu cea mai mare suprafață agricolă utilizată. Un document intern al Consiliului citat de EPRS ar estima costuri de 96,5 miliarde de euro în plăți agricole pentru Ucraina pe șapte ani, ceea ce ar duce la o reducere de 20% a subvențiilor pentru fermierii din actualele state membre. Alte estimări citate variază între 70 și 90 de miliarde de euro, iar o analiză Bruegel indică aproximativ 85 de miliarde de euro pentru Ucraina din politica agricolă comună într-un cadru financiar multianual.
EPRS menționează mai multe opțiuni pentru a gestiona impactul agriculturii ucrainene asupra pieței și bugetului UE: reformarea politicii agricole comune, perioade de tranziție, plafoane de sprijin, un statut special pentru agricultura ucraineană sau investiții în bioeconomie și procesarea alimentelor, astfel încât producția ucraineană să devină mai complementară piețelor UE. Germania și Franța au susținut recent ideea unui statut special pentru agricultura ucraineană.
Briefingul plasează aceste evoluții în contextul reformei bugetare europene. Propunerea Comisiei pentru cadrul financiar multianual 2028-2034 ar urma să combine mai multe instrumente de acțiune externă, inclusiv Instrumentul de preaderare, Facilitatea pentru Ucraina și facilitățile de reformă și creștere pentru Balcanii de Vest și Moldova, în noul regulament Global Europe. EPRS notează că UE se deplasează tot mai mult de la un model de asistență financiară către un model de investiții pentru țările de extindere.
Pentru Uniunea Europeană, miza extinderii nu mai poate fi separată de securitate, lanțuri de aprovizionare, agricultură, investiții, tehnologie și buget. Documentul EPRS arată că aderarea viitoarelor state membre poate întări poziția geopolitică și economică a UE, dar numai dacă procesul este însoțit de reforme în țările candidate și de adaptări serioase ale politicilor europene.
Pentru țările candidate, mesajul este la fel de direct: integrarea graduală în piața unică poate aduce comerț, investiții și finanțare, dar nu înlocuiește reformele economice, capacitatea administrativă, inovarea și alinierea la acquis-ul european. Extinderea este din nou pe agenda strategică a Europei, însă datele economice arată că viteza procesului va depinde de capacitatea UE și a țărilor candidate de a transforma impulsul geopolitic în convergență reală.