Tribunalul Uniunii Europene a decis că, în anumite condiții, Comisia Europeană poate cere companiilor documente stocate pe telefoane, tablete sau alte dispozitive personale de comunicare, dacă acestea au fost folosite cel puțin o dată în scop profesional. Hotărârea vine în cauzele Vivendi/Comisia și Lagardère/Comisia și clarifică una dintre cele mai sensibile zone ale anchetelor de concurență: unde se termină viața privată și unde începe obligația unei companii de a coopera cu autoritatea europeană.
Pe scurt
-
Tribunalul Uniunii Europene a respins acțiunile Vivendi și Lagardère împotriva cererilor de informații ale Comisiei Europene.
-
Comisia investighează dacă achiziția Lagardère de către Vivendi a fost implementată prematur, înainte de autorizarea completă a operațiunii.
-
Cererile Comisiei vizau documente identificate prin teme și termeni de căutare, din comunicările unor persoane desemnate, într-o perioadă precisă.
-
Documentele puteau proveni inclusiv de pe dispozitive personale, dacă acestea fuseseră folosite cel puțin o dată în scop profesional.
-
Tribunalul a decis că ingerința în viața privată poate fi justificată dacă are bază legală clară, urmărește aplicarea efectivă a regulilor de concurență și rămâne proporțională.
Cazul pornește din sectorul media și al editurilor din Franța. În octombrie 2022, Vivendi a notificat Comisiei Europene o concentrare economică prin care urma să dobândească controlul exclusiv asupra Lagardère. Comisia a autorizat tranzacția la 9 iunie 2023, dar cu anumite condiții.
Ulterior, Comisia a deschis o investigație deoarece suspecta că fuziunea ar fi fost implementată prematur. În astfel de cazuri, ancheta nu privește doar tranzacția în sine, ci și comportamentul companiilor înainte ca autoritatea de concurență să fi dat undă verde finală.
În septembrie 2023, Comisia a trimis celor două companii cereri de informații. Acestea solicitau documente identificate pe baza unor teme și termeni de căutare prestabiliți, din comunicările unor persoane desemnate, pentru o perioadă limitată.
Partea sensibilă a fost că solicitările puteau acoperi și informații transmise prin dispozitive electronice personale, nu doar profesionale, dacă acele dispozitive fuseseră folosite cel puțin o dată în scopuri profesionale. Vivendi și Lagardère au contestat cererile, susținând, printre altele, că acestea încălcau dreptul la respectarea vieții private.
Tribunalul Uniunii Europene a admis că solicitările Comisiei puteau reprezenta o ingerință serioasă în dreptul la viață privată. Judecătorii au decis însă că această restrângere poate fi justificată în dreptul Uniunii Europene.
Potrivit Tribunalului, cererile Comisiei aveau o bază juridică suficient de clară și precisă, respectau esența dreptului la viață privată și urmăreau un obiectiv de interes general: aplicarea efectivă a regulilor de concurență. În plus, ingerința a fost considerată proporțională cu acest obiectiv.
Raționamentul Tribunalului este important pentru companii deoarece arată că folosirea unui telefon personal în scop profesional poate atrage acel dispozitiv în sfera unei anchete de concurență. Nu înseamnă că întreaga viață privată devine accesibilă Comisiei, ci că documentele profesionale relevante nu pot fi excluse automat doar pentru că se află pe un dispozitiv personal.
Tribunalul a subliniat că informațiile private sunt colectate doar incidental, în cursul căutării unor informații de natură comercială. Cererile Comisiei erau limitate la anumite persoane, la o perioadă determinată și la criterii de căutare definite precis.
Judecătorii au ținut cont și de garanțiile prevăzute pentru protejarea datelor sensibile și a informațiilor confidențiale. Această delimitare este esențială: Comisia poate solicita documente relevante pentru anchetă, dar nu primește un drept general și nelimitat de acces la conținutul privat al persoanelor.
Tribunalul a considerat că puterile de investigație ale Comisiei ar risca să devină ineficiente dacă întreprinderile ar putea refuza comunicarea unor documente doar pentru că acestea sunt stocate pe dispozitive personale folosite profesional. Într-o economie în care conversațiile de lucru se poartă frecvent pe telefoane personale, aplicații de mesagerie și conturi mixte, o astfel de excludere ar putea crea o breșă importantă în anchetele de concurență.
Hotărârea are, în același timp, o dimensiune de protecție a drepturilor fundamentale. Tribunalul a amintit că cererile de informații ale Comisiei pot fi controlate de instanțele Uniunii Europene, ceea ce constituie o garanție pentru protejarea drepturilor persoanelor și companiilor vizate.
Pentru companii, mesajul practic este că separarea dintre comunicările profesionale și cele personale devine tot mai importantă. Dacă angajații sau conducerea folosesc dispozitive personale pentru activități de serviciu, documentele comerciale relevante pot intra în sfera unei cereri de informații într-o anchetă europeană de concurență.
Hotărârile Tribunalului nu închid complet procedura. Împotriva deciziilor Tribunalului poate fi formulat recurs la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, limitat la chestiuni de drept, în termen de două luni și zece zile de la notificarea hotărârii.
O acțiune în anulare permite contestarea actelor instituțiilor Uniunii Europene considerate contrare dreptului Uniunii. Dacă acțiunea este admisă, actul este anulat, iar instituția vizată trebuie să remedieze situația juridică rezultată. În acest caz, Tribunalul a respins acțiunile Vivendi și Lagardère, menținând validitatea cererilor de informații ale Comisiei.