La răscrucea de decizii geopolitice, energetice și economice, doctrina Trump „Drill, baby, Drill!”, ilustrează strategia președintelui american care urmărește să facă din Statele Unite un lider energetic mondial prin intensificarea exploatării resurselor fosile interne.
Această politică, inițiată în primul mandat, este însoțită de o abordare comercială agresivă, marcată de anunțarea unor noi taxe vamale și recurgerea sporită la instrumente protecționiste.
Casa Albă justifică aceste măsuri prin dorința de a proteja afacerile americane, de a asigura securitatea energetică națională și de a genera miliarde de dolari de energie pentru a susține economia Statelor Unite. Dar ce impact va avea asupra piețelor globale de energie?
Tarifele lui Trump: ce impact asupra piețelor energetice?
Noile măsuri vamale ale lui Donald Trump
Deși produsele energetice — petrol, gaze naturale și produse rafinate — au fost parțial scutite, amenințarea unui război comercial global și impunerea de tarife asupra altor sectoare au fost suficiente pentru a destabiliza piețele.
La începutul lui aprilie 2025, Donald Trump a semnat un ordin executiv prin care impune tarife vamale pe scară largă de până la 10% la toate importurile din 185 de state: ceea ce el însuși numește Ziua Eliberării. Obiectivul? Reechilibrează balanța comercială a puterii mondiale și nu mai fii dependent de importurile străine.
Țările cu un excedent în balanța comercială internațională se confruntă cu rate și mai mari, până la 145% pentru China și 20% așteptate pentru Uniunea Europeană.
Acest anunț de creștere a taxelor vamale a provocat șocuri serioase, descrise drept „istorice” de unii jucători. Pe piețele energetice și financiare din întreaga lume, s-a înregistrat o scădere imediată a prețului petrolului cu peste 6%, provocând o volatilitate semnificativă pe piețe.
China a lansat o investigație asupra importurilor din SUA și și-a impus propriile tarife, intensificând și mai mult tensiunile. La rândul său, Uniunea Europeană a menținut o poziție relativ atentă, propunând eliminarea taxelor asupra anumitor produse energetice pentru a menține securitatea aprovizionării, pregătind în același timp măsuri de represalii direcționate.
Președintele SUA este pe cale de a zgudui piața mondială a energiei
Impactul tarifelor lui Trump variază în funcție de subsectoarele energetice.
- Țițeiul, deși scutit de tarifele directe, suferă consecințe indirecte legate de volatilitatea pieței și de tensiunile comerciale globale.
- Gazul natural lichefiat (GNL) , care se află în centrul negocierilor dintre Statele Unite și Uniunea Europeană, își vede piața afectată de fluctuațiile prețurilor și de cererile americane de achiziții masive.
- În cele din urmă, energiile regenerabile, în ciuda promovării lor ca alternative durabile, riscă să fie reținute de taxele vamale la tehnologiile verzi importate (în special cele din China), care ar putea încetini desfășurarea lor la scară globală – toate amplificate de încetinirea lui Donald Trump și de retragerea Statelor Unite din Acordul de la Paris, în vigoare din ianuarie 2026.
GNL în centrul negocierilor internaționale: strategia americană de a domina piața energiei
Energia este acum un element strategic major în relațiile comerciale internaționale, în special pentru sectorul gazelor.
Măsurile protecționiste ale lui Trump au implicații geopolitice semnificative: reducerea dependenței de sursele străine și captarea unei cote tot mai mari din exporturile globale de GNL. Această mișcare are ca scop reechilibrarea balanței comerciale dintre cele două puteri și evitarea aplicării unor tarife larg răspândite.
În acest context, Statele Unite, prin Donald Trump, au făcut o propunere clară Uniunii Europene: să achiziționeze cantități masive de gaz natural lichefiat (GNL) american, în valoare de 350 de miliarde de dolari.
„Avem un deficit comercial de 350 de miliarde de dolari cu UE și acesta va dispărea rapid.” – anunță președintele Trump.
În fața acestei propuneri, Uniunea Europeană adoptă o abordare pragmatică și măsurată. Prioritizează o reducere a țintelor sale de achiziție de gaze naturale, în timp ce explorează alte căi de negociere industrială și își optimizează cheltuielile energetice.
Această situație face parte dintr-o strategie mai amplă a Statelor Unite, care încearcă să se impună ca lider pe piața globală de GNL.
Acest proces este însoțit de eforturi de atragere a companiilor de producție pe pământul american, chiar dacă o parte din producție rămâne dependentă de surse străine. Folosirea acestor măsuri de urgență îi permite lui Trump să impună rapid noi tarife și să schimbe regulile jocului global.
Ce impact asupra pieței de gaze naturale?
Exporturile de gaze americane către Europa
În acest nou context al viitorului război comercial, exporturile americane de GNL către Europa continuă să crească, întrucât Uniunea Europeană încearcă să-și diversifice sursele după ieșirea treptată a gazului rusesc în 2027.
Evoluția prețurilor gazelor naturale
De la mijlocul lunii martie, piețele energetice se confruntă cu instabilitate. Prețul gazelor naturale pe piața europeană este fluctuant, cu perspective de stabilizare sau chiar de scădere, datorită sosirii masive de noi livrări din Statele Unite și Qatar. Cu toate acestea, futures indică faptul că prețurile ar putea rămâne ridicate în următorii ani, din cauza tensiunilor comerciale în curs și a inflației importate prin tarife.
Consecințele pentru importatorii europeni
Companiile europene, care se confruntă cu taxele vamale în creștere și volatilitatea pieței, trebuie să își adapteze strategia de achiziții. Importatorii de gaze beneficiază temporar de eliminarea taxelor la aceste produse, dar rămân expuși posibilității de revenire a tarifelor și presiunii asupra costurilor industriale legate de energie.
Companiile europene sunt forțate să își ajusteze strategia de aprovizionare, deoarece presiunea asupra costurilor industriale persistă.
Pentru a limita aceste riscuri, multe companii optează pentru diversificarea surselor de aprovizionare, investirea în eficiență energetică și apelarea la soluții regenerabile, într-o abordare proactivă și responsabilă.
Alternative energetice luate în considerare
În fața acestor provocări, Uniunea Europeană își accelerează eforturile de a investi în energie regenerabilă și de a asigura importul de minerale esențiale necesare tranziției energetice.
Impactul asupra mediului al politicilor lui Trump prezintă provocări contrastante: promovarea combustibililor fosili și posibila încetinire a tranziției la energia regenerabilă, în special prin introducerea de tarife la tehnologiile verzi din China, riscă să încetinească eforturile globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Pe de altă parte, nevoia de diversificare a surselor de energie ar putea favoriza apariția de noi soluții inovatoare și ar putea încuraja investițiile în tehnologii mai durabile și mai ecologice.
Ce putem concluziona până la această dată :
Casa Albă, sub conducerea lui Trump, urmărește o politică de protecționism agresiv pentru a consolida securitatea energetică națională, folosind în același timp impunerea de taxe ca pârghie în negocierile internaționale. Statele Unite speră să atragă mai multe investiții industriale (producând la nivel local, vor fi mai puține costuri de import), să reducă impozitul pe venit datorită veniturilor din noile taxe și să-și impună modelul în întreaga lume. Dar riscul unui război comercial prelungit, inflație persistentă și șocuri severe asupra piețelor energetice rămâne ridicat în următorii ani.
Tranziția energetică americană pusă la încercare de Trump 2.0
Realgerea lui Donald Trump i-a umplut de groază pe toți cei implicați și activiștii implicați în tranziția energetică din Statele Unite. Energiile regenerabile (în principal hidroelectrice, eoliene și solare) reprezintă acum un sfert din producția de electricitate în Statele Unite, de două ori mai mult decât acum zece ani, în timp ce cărbunele, a cărui pondere în producția de energie electrică a scăzut de la 50% la 15%, își continuă scăderea fără ca Trump să fi încetinit în vreun fel scăderea în prima sa președinție, în ciuda promisiunilor sale de campanie.
Texas, un nou campion al energiei regenerabile?
În unele state, evoluția este spectaculoasă. În Nevada, de exemplu, solarele fotovoltaice reprezintă acum mai mult de un sfert din producția de energie electrică, comparativ cu doar câteva procente în urmă cu zece ani. În Iowa, Kansas și Dakota de Sud (toate statele ferm ancorate în tabăra republicană), energia eoliană reprezintă acum între 50 și 60% din mixul de energie electrică. Chiar și Texasul, văzut de mult timp exclusiv ca un tărâm al companiilor petroliere, a devenit un campion al energiei regenerabile, unde energia solară și eoliană reprezintă acum 30% din producția de energie electrică (comparativ cu 18% în urmă cu doar cinci ani).
Această desfășurare masivă a energiilor regenerabile, precum și decolarea vânzărilor de mașini electrice (EV) și dezvoltarea rapidă a capacităților industriale de fabricare a acestor tehnologii curate, datorează mult Legii de reducere a inflației (IRA), textul emblematic al președinției Biden, adoptat în 2022. Prezentat în mod greșit ca un plan de combatere a schimbărilor climatice (în timp ce ținta strategică de reducere a gazelor cu efect de seră nu este inclusă în mod efectiv și economică). ambiția de a revigora producția industrială americană prin dezvoltarea unei industrii ecologice și relocarea lanțurilor valorice de energie regenerabilă în Statele Unite.
Decarbonizarea determinată de Legea de reducere a inflației
Acest plan se bazează în principal pe o gamă largă de credite fiscale care le permit investitorilor în energie regenerabilă să deducă până la 70% din valoarea investiției lor din impozite, sau producătorilor de energie curată să primească un bonus proporțional cu producția lor. IRA acoperă toate energiile și tehnologiile curate, de la generarea de energie electrică fără carbon (solar, eolian, nuclear, geotermal etc.) până la producerea de hidrogen curat sau combustibili sustenabili pentru aviație (SAF), inclusiv fabricarea de tehnologii curate, achiziționarea unui vehicul electric (atâta timp cât a fost fabricat în America de Nord) sau instalarea de panouri solare pe acoperișurile clădirilor.
Acest ajutor, planificat pe o perioadă de zece ani, urmărește să facă aceste tehnologii decarbonizate mai competitive în comparație cu opțiunile bazate pe gaze, petrol sau cărbune, pentru a încuraja adoptarea și difuzarea lor. În doi ani , IRA a permis o creștere semnificativă a producției de energie din surse regenerabile (în special solară, care a crescut cu peste 40% față de perioada echivalentă anterioară IRA), investiții în tehnologii curate (+70%) și vânzări de vehicule electrice (aproape 10% cotă de piață în 2024, față de 2% în 2020).
Ajutor care ar fi greu de abrogat
În mai multe rânduri în timpul campaniei electorale, Trump a numit IRA o „înșelătorie ecologică” și a promis că o va abroga . Dar chiar are el intenția sau mijloacele? O parte din IRA, bazată nu pe credite fiscale, ci pe un sistem clasic de subvenții directe pentru programele de ecologizare a economiei (pentru o sumă de 120 de miliarde de dolari), a fost deja alocată în mare măsură de administrația Biden, ceea ce ar trebui să îngreuneze din punct de vedere juridic orice inversare .
Mai presus de toate, republicanii, care au votat în unanimitate împotrivă în 2022, au învățat de atunci să iubească IRA, a cărei structură se potrivește perfect intereselor industriale americane și de care beneficiază în principal circumscripțiile republicane, care beneficiază de 80% din investițiile legate de IRA. Chiar și industria petrolului și gazelor beneficiază: nu numai că IRA nu necesită o oprire sau chiar o încetinire a exploatării combustibililor fosili (care a atins niveluri istorice sub Biden) , dar oferă și un sprijin semnificativ pentru tehnologiile de captare și stocare a CO2 și sectorul hidrogenului, de care beneficiază jucătorii din gaze.
Ce ar putea schimba Trump
Unele prevederi ale IRA sunt amenințate în mod clar de revenirea lui Trump la putere, inclusiv cele care protejează mediul sau impun constrângeri asupra industriei de petrol și gaze (cum ar fi taxa IRA pe emisiile de metan) și creditul fiscal pentru vehicule electrice, care ajută în primul rând marii producători de automobile actuali să ajungă din urmă cu liderul de piață Tesla . Energia eoliană, în special offshore, pare a fi, de asemenea, o țintă preferată pentru Trump, fără ca motivele să fie foarte clare .
Cu toate acestea, nu se așteaptă ca Trump să atingă însăși arhitectura IRA, care este acum apărat de mulți republicani. IRA este un instrument formidabil al renașterii industriale protecționiste și un vector puternic pentru relocarea activităților industriale pe teritoriul american. În acest sens, președinția lui Biden a urmat-o în mare măsură pe cea a lui Trump, reapropiindu-și unele dintre măsurile sale protecționiste, adăugând în același timp altele noi (vizând în special importurile de vehicule electrice chinezești).
Principala amenințare la adresa IRA nu este atât ideologică, cât este legată de cheltuielile publice pe care sistemul le va genera în timp. Deoarece creditele fiscale nu sunt plafonate, orice investitor care îndeplinește condițiile are dreptul la acestea, fără limite bugetare. Dacă are succes cu investitorii, impactul IRA asupra finanțelor publice s-ar putea dovedi a fi foarte mare (peste 1,2 trilioane de dolari în zece ani, potrivit unor estimări ). Această lipsă de plafoane de cheltuieli ar putea face din IRA o țintă principală pentru reducerea cheltuielilor, deoarece noua administrație își demonstrează disponibilitatea de a reduce bugetul federal.
În sfârșit, există un punct de continuitate perfectă între administrațiile americane succesive, o adevărată sub-gândire a politicii energetice și climatice americane unde noțiunile de sobrietate și circularitate sunt aproape total ignorate. Economisirea energiei sau reducerea consumului nu este o necesitate, nici măcar o opțiune. Această logică a mereu mai mult (mai multă energie regenerabilă și mai mult hidrogen, desigur, dar și mai mult gaz, petrol și energie nucleară) este, totuși, incompatibilă cu o adevărată tranziție energetică și climatică care nu poate ignora nevoia de a controla cererea.
